My cubicle

Parca imi suna cunoscut...hmm

O calatorie in....Bucurestiul interbelic

"Bucureştiul se trezeşte în valuri: mai întîi vînzătorii de ziare şi florăresele, apoi muncitorii, pe urmă funcţionarii, terorizaţi de ceasul deşteptător, şi, cel mai tîrziu şi mai greu, intelectualii, care nu se ştie precis în ce moment al nopţii au adormit. Micul dejun se ia pe îndelete, în sufragerie, cînd eşti îmbrăcat cuviincios, după ritualul matinal. Citirea gazetei alternează cu dialogul casnic şi sorbitul cafelei, fiartă în ibric. Burlacii preferă, pentru micul dejun, cafeneaua, unii încîntaţi de interlocutorii ocazionali, alţii terorizaţi de ei."
"O zi din viaţa unei femei, fie ea sau nu independentă, are cîteva minusuri şi cîteva plusuri, în comparaţie cu ziua domnilor. Ea nu stă la cafenea, nu citeşte şi nu discută gazeta, nu vizitează reprezentanţele de automobile, în schimb merge mai des la cumpărături, de la La Fayette pînă la magazinul de delicatese Dragomir Niculescu, unde se găseşte tot ce e nevoie pentru un jour, de la bomboane, la ceaiuri sau şampanie St. Marceaux, încearcă pălării la modistă şi petrece ore bune în compania croitoresei, confidentă şi sfătuitoare de încredere. Coaforul cere timp, vizite bisăptămînale (coafat în cea dintîi, pieptănat după cîteva zile), la fel prietenele cu care se discută tot ce ţine de Bucureştiul monden. Există nenumărate asociaţii pentru femei, unele conduse de feţe auguste, jurii care dau premiul Femina, societăţi cu proiecte diverse, orientate spre opere de binefacere, care au în grijă aziluri de bătrîni şi de copii orfani. Nu în ultimul rînd, doamnele încep să se ocupe tot mai serios de drepturile lor noi, fără să renunţe la cele tradiţionale."
"Simetric cu trezirea, Bucureştiul adoarme în valuri: întîi muncitorii, cu somn profund, apoi funcţionarii cu grija şefului de birou şi, cel mai tîrziu, boema artistică. Localurile nu pot închide din cauza grupurilor care nu se mai îndură să se ducă la culcare. E ora cînd Bucureştiul îndrăgostit flirtează în armoniile de saxofon ale jazzului sau cînd, în liniştea alcovului, iubeşte. Scriitorii, gazetarii, profesorii stau treji pînă la ore mici. Lumina veiozei se vede la geamurile lor, de la Mărţişor pînă dincolo de Dorobanţi, pe Aleea Muller 55, în căsuţa lui Călinescu, de la blockhausul în care s-a mutat de curînd Rebreanu pînă la cel în care s-a mutat de curînd Lovinescu. Mult după miezul nopţii, toată capitala doarme: frumuseţea şi urîţenia, binele şi răul sînt ascunse de respiraţia egală a oraşului."
Sunt pasajele care au lasat cea mai puternica urma in sufletul meu. Descriu un oras in care mi-ar fi placut sa traiesc, care m-a cucerit prin diferentele frapante dintre ieri si azi. Mai interesant este ca mersul inapoi in timp nu infatiseaza o imagine stearsa care sa ne dea, prin contrast, impresia confortului pe care il consideram implicit.Am asistat la meciuri de foot-ball, la partide de box, la câte un dancing îndracit, întretaiat de conversatii existentialiste. Ioana Pârvulescu stie sa caute si sa gaseasca „detalii”, facând dintr-o cantitate bruta de informatie oferita de biblioteci si arhive o lume vie, veche si noua în acelasi timp, cunoscuta în datele istorice, mai putin captata, de obicei, in trairea ei.
O sa inchei printr-un citat din Ioana Parvulescu, citat care mi se pare relevant pentru atmosfera descrisa in carte: "In Bucurestiul interbelic oamenii au trait si idealul, si prostia insangerata, au simtit si rafinamentul extrem, si opacitatea grosolana, au avut generosi si ticalosi, echilibrati si fanatici, lucizi si fantasti, buni si rai, bine si rau. Nu semanau unii cu altii si nimeni nu-i obliga sa gandeasca la fel si sa spuna acelasi lucru. Minunat este ca lumea lor nu era nici paradis, nici infern, ci o lume normala, o lume a tuturor posiblitatilor si un loc sub soare ca oricare altul. Au avut de toate. Bucurestiul interbelic este locul unde s-au intamplat toate.

Cum sa ne mai pierdem tipul??

M-am hotarat sa imi renovez casa asa ca de cateva zile cercetez tot ce tine de decoratiuni interioare, pe net sau prin reviste de specialitate. Mai am aproape o luna pana o sa ma apuc efectiv de treaba, asa ca pana atunci, in stilul meu caracteristic, ma voi gandi si razgandi de nenumarate ori. Umbland alandala pe diferite siteuri de interior design am gasit Better Homes and Gardens.Aici m-am simtit ca atunci cand eram mica si puteam sa colorez orice asa cum vroiam. M-am jucat de-a designeru-ul si mi-a placut....sa tot fi trecut vreo ora, doua de cand am inceput. Pana acum m-am hotarat asupra a 2 culori: oliv si rosu. Sa vedem cu ce le combin ca sa iasa bine in cele 2 camere pe care le zugravesc. Si inca o chestie care se va face la anul, cel mai probabil: o baie lila.

Perioada de proba

Stupid me, de cand ma stiu am incercat sa menajez sentimentele celorlalti. Nu am vrut sa-i fac sa sufere daca asta se putea evita. Astfel, cand m-am despartit de unul fiindca era prea prost si nu mai aveam ce discuta cu el sau cand un vecin tzaran se ruga de mine sa ieshim la o tzuica la restaurantul din cartier, nu le-am spus intotdeauna tot adevarul. Nu am vrut sa-i fac sa se simta si mai prost decat se simteau deja pentru ca ii refuzam. Ca dovada, nici unul din fostii mei prieteni nu ma injura, ma intzeleg bine cu totzi, sunt chiar amica cu cativa dintre ei...but that's not mai point. Zilele astea mi-am dat seama ca pe mine nu ma menajeaza nimeni. Daca eu o faceam, asta nu i-a impiedicat pe unii si altii sa se poarte naspa cu mine, sa-mi arunce chestii usturatoare, sa se poarte aiurea, sa-mi faca faze nasoale, sa ma invinovateasca atunci cand nu era cazul. Ca sa nu ma mai lungesc cu vorba, in urmatoarele 90 de zile o sa fac un experiment. Dupa cele 90 de zile, in functie de rezultate, o sa revin la old me sau o sa raman asa. Here it goes. Incepand din seara asta, nu o sa ma mai gandesc la sentimentele celui pe care il refuz, ma despart, etc.. O sa ma gandesc mai intai la mine. Daca mie mi-e bine, celalalt va trebui sa se impace cu ideea, sa accepte adevarul si sa se conformeze. Si daca nu o face, i don't give a fuck. Sa faca ce stie el mai bine. Asa am facut si eu. Am fost nevoita sa suport anumite chestii care nu mi-au placut de loc. Si cei care mi le-au facut nu s-au gandit la ce efect vor avea vorbele lor asupra mea. Asa ca nu o sa ma mai gandesc nici eu de acum. Cel putzin pentru 90 de zile. Sa vad ce iese.

Raindrops

Ploaia tacerii

Si ploua-n clipa noastra de tacere,
Se-aud in geam doar stropii in cadere,
Ce ne masoara, cadentat si rece,
Secundele si timpul care trece…

Si nu mai stiu de cata vreme ploua.
Ma uit la ceas si vad ca este doua,
Dar nu mai stiu daca e zi sau noapte,
Caci ploaia asta rece ne desparte.

Si vreau sa cred ca ploaia e de vina,
Ca nu-mi mai simt demult inima plina
Si ca te vad atat de rar si trist…
Si nu mai stiu nici eu daca exist,

Sau daca sunt doar o inchipuire
A celei ce se-ascunde in privire,
Iar tu esti doar o umbra dintr-un gand,
Ce a cazut cu ploaia pe pamant…

Si nu mai stiu daca suntem tot noi,
Copii frumosi ce alergam prin ploi,
Sau suntem doi straini tacuti, ciudati,
De vreme si de ploaie speriati…

Doua fiinte mute, in tacere,
Doi stropi de ploaie rece in cadere,
Doi stropi ce se vor sparge de pamant,
Doi stropi ce nu s-au contopit nicicand…

Incerc sa te zaresc macar in vis,
Prin ploaia ce se cerne din abis,
Sa-ti dau deoparte stropii de pe frunte,
Sa te ating si sa pasesc pe punte,

Fara sa-mi fie teama de cadere
In raul de sub puntea de tacere,
In raul plin de ani si de visari,
De ploi si de atatea renuntari…

Sa-ti iau in palme mana, ca pe-o prada,
Si sa te scot in ploaia de pe strada,
Iar ploaia sa ne spele de pacate
Si sa ne-ngane cantece uitate,

Sa ne sarute, uzi pana la piele
Si sa ne biciuiasca cu putere
Si-apoi sa ne topim imbratisati,
In ploaie si in vis, purificati…
__________________

Vocea

Mi se intampla uneori...cand cunosc o persoana sa am un fel de presentiment. E de fapt o Voce in capul meu care urla: "Stay away. N-o sa iasa nimic bun din asta". Uneori o ascult. Alteori, mai ales cand persoana respectiva incearca sa ma convinga de contrariu, o ignor. Ba mai mult, imi aduc singura argumente care sa demonstreze ca Vocea nu are dreptate. Ii ignor chiar si pe cei care ma previn cu privire la respectivul(a). Ba chiar ma gandesc ca ar avea interese ascunse. Nu stiu cum se face ca Vocea are dreptate in 90% din cazuri. Mai devreme sau mai tarziu imi dau seama de asta. Si atunci sufar sau nu, in functie de ce relatzie am avut cu persoana respectiva si de cat de mult m-am implicat sufleteshte. De cele mai multe ori ma dau cu capul de peretzi ca nu mi-am ascultat Vocea. Ash putea sa-i spun al saselea simtz sau intuitzie feminina...ash putea sa-i spun oricum. Cert e ca ar trebui sa ma obisnuiesc cu ea si sa o ascult.Ca sa fac astamai trebuie sa imi demonstreze ca eu am greshit si Ea a avut dreptate. Cel putzin inca o data (asha zic de fiecare data). Oare cand o sa ma invatz minte?

What Kind of Blogger Are You?

You Are a Pundit Blogger!

Your blog is smart, insightful, and always a quality read. Truly appreciated by many, surpassed by only a few

What Kind of Blogger Are You?

Cand cei dragi te ranesc...

...doare cel mai tare. Si daca te mai ranesc si din motive stupide, atunci doare al dracului de tare. Cand iti dai seama ca ei isi continua viatza de parca nimic nu s-ar fi intamplat, in timp ce tu stai si te gandesti "Where did I do wrong?", apare furia. Cel putzin asa e la mine. Tocami m-am certat cu fratele meu. Multzi ar spune: Si ce mare chestie?. E o mare chestie tinand cont de faptul ca noi nu ne certam NICIODATA. Stateam acum, singura in casa, la calculator si incercam sa-mi aduc aminte cand ne-am certat ultima oara serios. Raspunsul? Nu-mi amintesc... Nu cred sa mai fi fost vreodata certatzi. El crede ca e vina mea, eu cred ca nu are dreptate...i-as pune nishte intrebari: Cum se face ca se cearta in acelashi timp si cu prietenul cel mai bun si cu sora lui, si din acelashi motiv? Cum se face ca noi doi avem aceeashi parere?? Nici nu mai stiu ce sa scriu, atat de suparata sunt. In functie de cati draci am, eu reactionez in doua moduri: primul stagiu e atunci cand am draci, dar mai am si puterea sa injur, sa ma ratzoiesc, sa tzip, cu alte cuvinte sa ma racoresc; al doilea e atunci cand sunt muta de durere, cand nu mai am cuvinte care sa exprime cat de ranita sunt, cand cel mult doar pot sa plang...in stadiul asta ma aflu acum. E de prisos sa ma gandesc acum ca avem poate cea mai frumoasa relatie frate-sora pe care o cunosc, ca au fost momente cand ne-am ajutat unul pe altul fara sa asteptam mare lucru in schimb si la toate lucrurile care ne leaga (pe langa ca suntem frati). Pentru el nu mai conteaza nimic acum, si pentru mine conteaza toate. Si mi se intampla asta tocmai cand ajunsesem la un grad suficient de maturitate incat sa-mi dau seama ce mult inseamna el pentru mine. Si tocmai cand vroiam sa-i spun ca eu nu am lasat niciodata pe nimeni sa se bage intre mine si el, fara sa ma intereseze cat de mult inseamna acel cineva pentru mine. Niciodata, nimeni nu a avut voie sa zica nimic de rau, in prezenta mea, de el. Mereu am avut grija de el si acum ne certam dintr-un rahatzel. Imi pare rau ca ne-am certat, imi pare si mai rau ca va fi greu sa fie iar la fel ca inainte. Imi e ciuda ca inca nu-si da seama de anumite chestii, dar va veni si momentul ala...Pana atunci, maine o sa-i dau 2 palme poate se trezeste si-si da seama cine il iubeste cu adevarat....

CFR-ul si fumatul

De la 1 septembrie (adica de azi) nu se mai fumeaza in tren si decat in locurile amenajate in gari. Dupa un mic research am aflat ca legea asta e veche de 4 ani si ca o pun in aplicare acum probabil de frica Uniunii Europene. Incep sa ma enerveze europenii ashtia si legile lor. Oricine e fumator stie ca e o tortura sa mergi cu trenul 12 ore fara ca macar sa fumezi. Si fac chestia dupa ce facusera in intercity locuri speciale pentru fumatori. Ne mai trateaza si ca pe nishte copii de 10 ani. Ne spun ca e pentru binele nostru, pentru sanatatea noastra si pentru a celor din jurul nostru. Cred ca orice fumator care are cat de cat acces la informatzie si un dram de minte stie foarte bine la ce riscuri se expune atunci cand ishi aprinde o tzigara. Cat despre cei din jurul nostru, daca ii deranjeaza asa mult fumul de tigara, nu pot, foarte bine, sa stea in compartimente? Apropo de compartimente si de subiectul in discutie, acum vreo 2 ani am luat chiar o amenda legata de fumatul in compartiment. Se facea cam asa: eram in tren pe drumul dinspre Costineshti spre Constantza, pe la ora 6 dimineatza. Doar eu, prietenul meu si inca un tip cu care ne-am intalnit atunci in tren. Noi, amandoi fumatori,cum nu avusesem timp din cauza orei mult prea matinale sa ne fumam tzigara de dimineatza, il intrebam pe necunoscut daca il deranjeaza ca vrem sa ne aprindem o tzigara (in compartiment). Tipul, se lumineaza dintr-o data la fatza, ne spune ca nu-i nici o problema, ba chiar ca si el vroia sa fumeze si nu stia cum, ca nu vroia sa iasa pe hol pentru ca era super frig. Noi fericiti si el la fel, ne aprindem tzigarile, ii dam si lui din cafeaua pe care o luasem din gara, ce sa mai - ziua incepuse promitzator. Dar minunea noastra a durat doar 3 minute (nu 3 zile), caci cand savuram noi delicioasele tzigari cancerigene, apare si Maria Sa, Controlorul. Cand ne vede cu tzigarile, mai sa faca apoplexie. Dumneavoastra nu stiti ca nu se fumeaza in compartiment? Ei bine, la vremea aia nu shtiam (aveam doar vreo 17 ani). Dar ne-am uitat impreuna cu dumnealui de orice afis, semn, whatever, ceva care sa-i confirme spusele. A cautat domnul peste tot, pe dupa perdele, pe deasupra ushii, peste tot. Nici urma de "Fumatul interzis". I-am explicat cum ca nu ne deranja pe nici unul, ca fumaseram cu totzii. Nu a fost chip sa ne intelegem. Venise omul hotarat sa ia banii unor pushti de 17 ani. Si desi am incercat noi sa-i explicam ca nu putea sa ne dea amenda atat timp cat pe nicaieri nu scria ca e interzis sa fumam in compartiment, respectabilul domn ne-a dat-o. Acum vad ca se face multa publicitate pe chestia asta, toata lumea a auzit despre mareatza decizie a CFR. Se dau mari si tari, spun ca e pentru sanatatea noastra, nu zic ca le e frica de UE.
In concluzie, fratzilor, de la anul mergem la mare...cu mashina