Folk music

Imi propusesem de cand am venit de la mare sa pun melodia asta pe blog. Mi-a ramas in suflet. Dar cand am venit, nu stiam nimic despre baiatul asta. Nici acum nu stiu multe, dar macar am aflat cum il cheama : Jenica Harja si e din Galati. Ii doresc numai de bine si sa ajunga mare intr-o zi. Melodia e superba. Ascultati-o si voi, daca aveti chef.

Din ciclul "Ar putea sa fie mai prosti de atat"???

Tocmai cand credeam, dupa ce mi-a povestit Retarda ce pateste cu americanii la serviciu,ca nu se poate mai rau, am vazut filmuletul asta. Si mi-am dat seama ca se poate mult, mult mai rau. Ca sa fim intelesi o sa va mai povestesc 2 conversatii pe care le-a purtat ea cu Maria Sa, clientul american:

1. Clientul: Where am I calling, miss?
Ea: In Eastern Europe, Romania, sir.
Clientul: Oh, Eastern Europe...is that near Brazil??

2. Ea: What's your name, madam?
Clienta: What do you mean? Is that like a password or what??

No comment.

Welcome Zuri!!!!

Zuri, analizand teritoriul si gandind "sigur pe covorul asta trebuie sa fac eu pishu"

Zuri cu creasta

Ce plictisita sunt de covorasul asta. Mereu trebuie sa fac pipi pe el

Care what u wish for....it may come true. Cam asa a fost cu mine si cu catelusha mea. Dupa mii de rugaminti fierbinti si nopti petrecute pe forumuri cautand rasa si numele potrivit, mi-am luat-o in sfarsit. Am fost atat de incantata de ea, incat nici nu am mai povestit pe blog ce s-a intamplat. E atat de adorabila incat nici nu pot descrie in cuvinte ce simti cand vii acasa si te intampina la usa dand din codita sau cand plangi si ea te linge pe nas, parca stiind ca nu te simti bine. Eu nu prea intelegeam faza asta cu animalele inainte sa mi-o iau. Dar acum, nu stiu ce m-as face fara ea. O mai cert eu cand face pishu pe covorul din sufragerie, dar stiu ca isi da seama ca a gresit cand ma linge tare de tot pe maini imediat dupa. Si atunci ma topesc. Toata lumea o iubeste, chiar si cei care nu au vrut-o. Ne-a fermecat pe toti

Vreau si eu.....

Nenea ala mare si puternic, vreau si eu un catzel ca asta. Hai te roooooooooooooog!!!!!!!! Crezi ca am vreo sansa?

Ceai Hapciu

A venit Retarda azi pe la mine vesela ca o floricica si tzopaind intr-un picior. Dintr-una in alta, imi povesteste ea, foarte incantata de isprava ei cum s-a dus ea in Cora hotarata sa-si cumpere ceai de tei. Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Cand a ajuns ea la raionul de ceaiuri, femeie pana in maduva oaselor cum se gaseste, a vazut acolo: ceai "Hapciu", ceai "Somn linistit", ceai "Picioare grele" si ceai "Digestie usoara". Asa ca in loc de o cutie de ceai de tei, a plecat Retarda mea acasa cu cate una de Hapciu, Somn Linistit si asa mai departe. Si a lovit-o si inspiratia. Si-a facut un ceai "Somn linistit" in timp ce se uita la un film de groaza si a reusit sa nu faca pipi in pat, dupa cum chiar ea marturiseste. Acu eu nu bag mana in foc, ca nu a facut, dar ea asa sustine. Dar "Somn linistit" nu prea a ajutat-o cand, dupa film a trebuit sa intinda niste pantaloni proaspati spalati in coltul ala intunecat si niciodata umblat de la ea din casa, mereu suspect ca ar ascunde fiinte suspecte: balconul. Era sa faca pipi pe ea treaza!

De dimineata, dupa o noapte linistita, se duce Retarda mea sa cumpere tigari. Discutia urmatoare are loc intre ea si vanzatorul de la toneta de ziare:

Ea: Vreau si eu un pachet de Kent 4 si unul de Kent 8!
El: (plin de spirit) Nu am decat Kent Blue si Kent Siver
Ea: Da' pun pariu ca n-ai ceai Hapciu!

Despre superstitii

Nu sunt o persoana superstitioasa. Dar ma lovesc la tot pasul de oameni care cred in cele mai ciudate chestii. Mie 13 chiar imi poarta noroc - stau in apartamentul 13 dintr-un bloc cu numarul 113. Cineva care a venit la mine si a aflat asta, s-a cutremurat din tot corpul. Mai ca nu-i venea sa intre in casa. Cand eram mica intr-o zi de 13 am luat doi de 10 la matematica in aceeasi zi (si asta chiar e un succes) si anul trecut, tot intr-o zi de 13 am prezentat un proiect care a fost catalogat de profa "just perfect". Si s-au mai intamplat multe care nu-mi vin acum in cap.

Prietenul meu nu se intoarce niciodata din drum. Si cand zic niciodata, poate ati fi tentati sa credeti ca exagerez. Dar, nu. Si cand zic ca nu se intoarce, vreau sa zic ca nu face nici macar un pas inapoi. Daca plecam de acasa si in timp ce coboram scarile ne dam seama ca am uitat ceva, eu ma intorc si cand ajung inapoi la el, el sta exact pe aceeasi treapta. Daca eu nu sunt cu el, dar sunt in casa, ma suna din fata blocului sa-i aduc ce a uitat. Si daca, Doamne fereste, nu are alternativa si chiar trebuie sa se intoarca, toata ziua sta cu inima stransa, ca sigur o sa i se intample ceva rau. De dimineata a atins apogeul. A fost cam asa:

El: Acum m-am intors, sigur o sa-mi mearga prost toata ziua!
Eu: M-ai innebunit cu chestia asta. Si daca totusi nu ti se intampla nimic rau azi?
El: Pai chiar daca nu mi se intampla nimic azi, o sa mi se intample maine sau poimaine....
Eu: Adica vrei sa spui ca orice nu-ti merge bine in urmatoarea saptamana o sa aiba o legatura cosmica cu faptul ca te-ai intors tu acum
El: Da!!!!!!!!!!!!
Eu: Pai sigur ca da, ca exista o forta supranaturala care se uita acu' la tine, te vede ca ai facut 3 pasi inapoi, isi freaca mainile cu satisfactie si se gandeste cum sa te pedepseasca pt ca ai fost baiat rau. Si din rationamentul tau foarte just, cum ca poate nu o sa ti se intample ceva azi, dar o sa ti se intample zilele urmatoare, inteleg ca oricand ti s-ar intampla rau, tu o sa faci cumva legatura ca pasii asta 3 pe care i-ai facut acum, inapoi.
El: Da!!!!!!
Eu: Deci cu alte cuvinte, ca sa nu mai crezi in prostia asta ar trebui sa iti mearga numai bine in viitor, ca altfel, nu o sa renunti.

Si discutia continua si acum, pe YM, de unde aflu ca inca nu s-a intamplat fatalitatea. Dar credinta e atat de mare, incat daca maine sau poimaine, da cineva cu masina peste el (Doamne fereste!) o sa creada ca s-a intamplat fiindca s-a intors din drum. Are o adevarata fobie si nu stiu cum sa-l fac sa scape de chestia asta. Ca pe bune, daca o persoana cu pretentii intelectuale asa cum e el crede in prostii din astea, ce ma fac cu mamaia? Cum ii explic eu unei femei simple de la tara ca o pisica neagra e doar urata si atat si ca daca sparge o oglinda, nu o sa-i mearga rau in urmatorii 7 ani???

Din vacante adunate

Noi 2

Calzone la DVG...inegalabil

Nu mai e altul ca el

Frumoasa si bestia....Ioana si eu

Noi, fetele

Burtoi...in toata splendoarea lui

Si familia Burtoi!!!!

Si Geta Voinea ar fi invidioasa pe freza asta

No comment

Gogosi...yummy

Suparati :(

Eu

Era buna

Uite-l si pe dusu' meu

In grup :P

Eu, handicapata

Curtea de Arges

Hai sa va vad care are curaj

Ca tot romani mai suntem.... imagine de pe barajul Vidraru asupra lacului

Vidraru

Uite alta


Uite ca am ajuns si la cascada


Ia, uite-ma ce ma cataram

La Balea...frig rau









Poze din Biserica parohiala evanghelista din Sibiu

In Turnul Sfatului


Cam asta vedeam

Sibiu
Eu sunt cu albele da????

Incarcare cu oxigen

Cazare pe langa Rasinari

Muzeul Bruckenthal

Muzeul Bruckental este un loc care te impresioneaza prin fastuzitatea cladirii si prin modul in care este prezentat vizitatorilor. Este unul dintre cele mai bune muzee vizitate vreodata.

Palatul Bruckental a fost ridicat din ordinul baronului Samuel von Bruckenthal care a adapostit aici colectiile sale de arta si carte. Biblioteca, care contine peste 16000 de volume aduse de agenti din Europa Centrala si de Vest sau cumparate chiar de el, nu era deschisa pentru vizite, asa ca nu am putut vedea decat galeriile de arta.
Ce mi-a placut cel mai mult in Palatul Bruckenthal modul in care esti introdus in viata celor care l-au construit si care parca si-au lasat parti din sufletul lor in acest loc. O parte din testamentul lui Samuel von Bruckenthal este expusa aproape de intrare. Este un prim punct de atractie care te face sa-ti dai seama cat de mult iubea acest om arta si cat de mult isi pretuia colectia. Ma face sa ma intreb : noi vom iubi oare vreodata arta atat cat au iubit-o inaintasii nostri? La 22 de ani, Bruckenthal devine mason si, un an mai tarziu, isi infiinteaza propria loja si bate monede de aur cu portretul sau. Credeti ca mai avem masoni adevarati in Romania? Sau pana si o societate secreta veche de mii de ani si-a pierdut din valori in timp?
Prin testament, baronul Samuel von Brukenthal dispune deschiderea Palatului ca muzeu public si nu permite nimanui sa faca modificari semnificative.

Galeria de arta contine 1200 de picturi europene ale celor mai importante scoli: flamada si olandeza, germana si austriaca, italiana. Am facut o lista cu operele care mi-au placut cel mai mult. As fi vrut sa fac si poze, dar apartul meu cel performant a ramas fara baterii chiar in curtea muzeului.

1. Itinerar cosmic
2. Compozitie, amandoua tablouri ale pictoritei Vera Marcu
3. Peisaj din Sibiu, Johann Bobel
4. Piata mare din Cluj, Franz Jaschko
5. Portret de femeie, Hilda Widmann de Arnold Sigmund - imi transmite tristete, resemnare, eleganta si nu in ultimul rand, demnitate
6. Peisaj din Brasov
7. Brasovul iarna, ambele de Heinrich Schunn
8. Nud, Hans Maltis Teutsch. (tablou si statuete)
9. Tabloul de flori din sala pianului, pictat de un pictor olandez anonim (scoala flamanda)
10. Cununa de flori, Gaspar Peter I Verbruggen

Capodoperele lui Simon von Bruckenthal ne sunt dezvaluite la ultimul etaj al muzeului intr-o prezentare de exceptie. I am impressed.

Randuri din Sibiu

Stau la o cafenea in piata centrala a Sibiului. Am in fata un cappuccino si o multime de turisti, majoritatea straini. A cam prins chestia asta cu capitala culturala europeana.






Nu prea stiu de unde sa incep si unde sa termin ce mi-am propus sa schitez astazi. Sibiul are magia specifica oraselor ce si-au pastrat aroma medievala. Case vechi, turnuri, turle de biserici cu ceas, ziduri ramase in picioare care parca spun povestea unui trecut agitat, promenade care te invita sa le strabati si culoare ascunse care parca fac trecrea dinspre trecut inspre viitor.








Initial, nu ne propusesm sa ajungem azi la Sibiu. Vroiam sa ramanem la Balea. Din intamplare, sau poate nu, nu am gasit nici o camera libera. Si ne mai plangem ca turismul nu e dezvoltat in Romania. Am cautat o camera libera in toate cabanele, pensiunile, motelurile si hotelurile de la Balea si pana la Sibiu. NU AM GASIT NIMIC LIBER si nu eram foarte pretentiosi la 11 noaptea intr-o zi de marti. un sfat: nu mergeti in zona, fara rezervare. Pana la urma, ne-am cazat la Cisnadioara. D-na Lia ne-a dat ultima camera libera din pensiunea ei: Pensiunea Lia. D-na Lia si sotul ei, Peter sunt o familie de sasi care ne-au primit cu bratele deschise, aproape de miezul noptii. Ei si Cora, catelusa lor. Ne-au oferit un pat, afinata, apa si cafea din partea casei. Am ramas placut impresionati.


Pana sa ne cazam au mai venit 3 grupuri de turisti in cautarea unui loc unde sa innopteze. NU MERGETI IN ZONA FARA REZERVARE. De dimineata, am plecat spre Sibiu. Centrul istoric al Sibiului meritat toate laudele. Bravo, sibieni! Felicitari pentru ca voi puteti conserva istoria asa cum bucurestenii nu vor reusi niciodata.

Portretul lui Dorian Gray

Am gasit "Portretul lui Dorian Gray" intr-un anticariat perfect din Sibiu. Arata exact asa cum imi imaginez eu ca ar trebui sa arate: ascuns de privirile tuturor si totusi indeajuns de expus ca sa il observi daca te interesa. Inauntru, un batranel pe fata caruia se putea citi ca l-a deschis din pasiune si nu ca sa faca bani. Locul nu avea nici pe departe aspectul comercial pe care il au cele din Bucuresti. Era mai degraba o camera in care erau ingramadite carti de 10 ori mai bune si mai mari decat in toate anticariatele din Bucuresti la un loc. Praful se amesteca cu razele de soare si cu mirosul de carte veche.

Portretul lui Dorian Gray m-a pus pe ganduri. Nu e o carte care se citeste dintr-o rasuflare. Ti se dezvaluie mai degraba treptat si te face sa te gandesti. La dualism, la cat de mult ne iubim fiecare pe noi insine, la cum ne ascundem adevarata fata si pana la urma, nu suntem sinceri decat cu noi si atat.

Actiunea incepe in atelierul lui Basil Hallward care realizeaza un portret pentru un tanar din societatea de lux londoneza, de o frumusete ireala. Tocmai aceasta frumusete va fi crucea pe care Dorian Gray va fi nevoit sa o poarte tot restul vietii. Vazandu-si imaginea reflectata de pensula marelui artist, Dorian Gray se indragosteste de el si isi doreste ca portretul sa-i preia toate semnele imbatranirii si astfel, el sa ramana vesnic tanar

Fiind un romantic incurabil, Dorian se indragosteste de o actrita de mana a doua pe care o crede un geniu. Sybil Vane este cea care ii va dezvalui eroului nostru taina portretului sau. Cand ea se sinucide pentru ca Dorian o paraseste si el realizeaza de cata cruzime a dat dovada respingand-o, portretul se schimba pentru prima data:,,Ai fi putut spune ca in jurul gurii exista o trasatura care trada cruzime.”

Pe parcursul anilor portretul inregistreaza toate pacatele savarsite de cel infatisat, in timp ce Dorian ramane neschimbat fizic. Devine constiinta lui si cel care il va descoperi, va trebui sa moara.

Finalul este surprinzator si ascunde o morala. M-a facut sa exclam cu voce tare: Incredibil!:). Este un sfarsit demn pentru o carte care imi va ramane in suflet.