26 martie 2007

New start

Nu stiu cum se face ca dintr-o blog addicted ce eram, am devenit....ce-am devenit??? Cineva care nu mai are timp pentru ea si pentru gandurile ei, pentru planurile de viitor si pentru momentele alea de conversatie cu eu-l interior.
De cand nu am mai postat, mi s-au intamplat atatea si intr-un timp atat de scurt incat m-am pierdut in vartej. Am putut doar sa supravietuiesc. Am crezut ca mi-am salvat relatia, a inceput facultatea (colegi, cursurii, seminarii, proiecte, iesiri pe apucate, revederi cu prieteni adevarati, dar mult prea ocupati),sarbatori, mi-am dat seama ca, de fapt relatia mi se ducea pe apa sambetei, depresii, disperari, intrebari, prietena cea mai buna cu job serios - alte depresii (cauzate de lipsa timpului pentru a despica firul in 4), salvat de adevaratelea relatia,luat de la capat, job nou, colegi noi, aceeasi facultate, aceleasi iesiri pe fuga cu oamenii la care tin(si pe care imi pare rau ca nu ii vad mai des). Iata-ma in prima seara in care chiar am avut timp numai pt mine....am revenit la vechiurile obiceiuri. Lupul isi schimba parul, da' naravul ba.


In tot vartejul asta, a fost cineva care a fost alaturi de mine. Se stie el foarte bine. Trebuie sa ma iubeasca mult daca m-a suportat in perioada asta. Am trecut de la o stare la alta, una mai rea decat cealalta, uneori m-am razbunat pe el, alteori l-am invinuit, alteori l-am amenintat. Am plans, am tipat, am tacut prea mult, am petrecut ore intregi in canapea, l-am respins, l-am iubit, era cat p-aci sa-l parasesc, l-am regasit, ne-am regasit. Inca ne mai cautam echilibrul...dar acum ne e bine. Mi-am dat seama ce fel de om am langa mine. Pentru toate astea, pentru ca ma iubesti si pentru ca ai crezut in mine, multumesc

Niciun comentariu: