Ziua 2

Versailles - Croaziera pe Sena

Pentru Versailles, ne rezervasem o zi intreaga. In primul rand, pentru ca e in afara Parisului. In al doilea rand, pentru ca nu stiam cat de mare e si cat timp o sa stam la coada. Daaar, gratie lui Paris Visite, despre care am scris aici
am intrat direct.

Now, don't get me wrong, dar ma asteptam la mai mult de la Versailles. Stiti cand auziti numai superlative despre un loc si va creati o anumita imagine si aveti anumite asteptari? Ei cam asa a fost cu mine si Versailles-ul. Palatul e superb, iar pentru gradini nici nu am cuvinte, dar...vroiam ceva mai mult. Nu stiu exact ce. Daca va duceti la Louvru, si mergeti sa vizitati apartamentele lui Napoleon de acolo, puteti sa dati skip peste Versailles. Nu veti pierde nimic, mai ales daca vizita e iarna. La noi era atat de frig, incat nu am putut sa ne bucuram de gradini in adevaratul sens al cuvantului. Eram degerati. Dar, daca mergeti vara nu ratati gradinile Versailles, merita tot efortul deplasarii pana acolo.

Croaziera pe Sena a fost o chestie "on the spur of the moment". Nu o planificasem pentru ca nu stiam cat ne va lua sa terminam cu Versailles-ul. Dar era ata de frig, incat nu am rezistat prea mult in gradini si Palatul l-am vizitat destul de repede. Cam in vreo 2 ore. A se tine cont ca noi nu am stat de loc la coada. Daca ne asezam la coada pentru bilete, sigur nu mai aveam timp de altceva.

Croaziera a fost draguta, am luat o ambarcatiune acoperita asa ca nu am tremurat deloc :) Acopera, totusi, doar o mica parte din Paris, dar atinge cele mai importante puncte - Louvru, Turnul, Notre-Dame. A, si podurile de peste Sena, fiecare cu povestea si arhitecura lui. Chiar a meritat. Singura chestie frustranta - este un ghid care vorbeste in franceza. Daca nu stii franceza, doar admiri peisajul si citesti informatii din ghidul turistic pe care il ai de acasa. Ceea ce am facut si noi :)

Ziua 1

Pantheon - Notre Dame - Saint Chapelle - George Pompidou

1. Panteonul

Panteonul din Paris este o fosta biserica construita in cinstea protectoarei Parisului - Sfanta Genevive. Astazi, este mai mult decat o biserica, fiind si loc de veci pentru personalitati franceze. Cripta Pantheonului adaposteste mormintele lui Voltaire, Marie Curie, Victor Hugo si altii. Tot aici se gaseste si pendulul lui Foucault, cu ajutorul caruia s-a demonstrat pentru prima oara ca Pamantul se invarte in jurul propriei axe.




























2. Notre-Dame

Toata lumea care a fost la Paris a vizitat Notre-Dame. Toti sunt impresionati. Nimeni nu s-a gandit vreodata sa mentioneze ca aceasta catedrala e uriasa din toate punctele de vedere. De fapt, in vacanta asta, mi-am dat seama ca francezilor le plac cladirile si structurile impozante. Ei nu se incurca cu jumatati de masura.
Catedrala, inchinata Fecioarei Maria, este un simbol al Parisului. Cele doua turnuri care strajuiesc intrarea par a veghea asupra Parisului. Cand citeam "Cocosatul de la Notre Dame" nu-mi imaginam cum pot preotii sa traiasca o viata intreaga in interiorul acesteia. Acum pot. Cel mai mult m-au impresionat intrarile bogat ornamentate in cel mai mic detaliu si spatiul imens din interior. Adica, atunci cand am intrat era slujba. Si noi nici macar nu i-am auzit pe preoti, daramite sa-i mai si vedem. Cam atat e de mare.




























3. Saint Chapelle


Bisericuta asta e preferata mea din toate pe care le-am vazut la Paris. Desi Sacre Coeur vine tare din urma, Notre Dame nici nu se apropie de ea. Saint Chapelle e muuult mai mica decat Notre Dame, dar nu va imaginati ca e mica precum bisericile noastre. Are 2 etaje si la interior e decorata superb, chiar daca nu e la fel de bine pastrata ca Notre Dame.

























4. Centrul George Pompidou

Centrul George Pompidou e un fel de Romexpo mai pretentios. Pe dinauntru nu prea aveti ce vedea; sunt tot felul de expozitii cu vanzare, un muzeu, magazine, aaaa si o biblioteca imensa, care era aroape plina pe 27 Decembrie seara cand am ajuns noi aici. Parca as fi vrut sa ma opresc si eu putin sa citesc, dar na...e mai complicat sa citesti intr-o limba pe care nu o stii :)

Arhitectura e impresionanta la acest centru, tocmai pentru ca e moderna. Atunci cand a fost construit, au fost numeroase controverse. Tuburile de la exterior au diferite utilitati. Cele albastre sunt pentru ventilatie, cele verzi pentru cabluri, cele albastre pentru ventilatie, iar cele rosii pentru transport.

Atasata de cladire, este o scara rulanta - tubul rosu- care te duce pana in cel mai inalt punct al cladirii, de unde poti admira privelistile Parisului. Asta e inca o chestie pe care o poti face de mult ori in Paris. E ca si cum francezii ar fi construit o groaza de cladiri sau structuri doar ca sa te urci pe ele si sa te uiti la peisaj. Poti sa urci in Notre Dame, in Sacre Coeur, in George Pompidou, in turn, pe Arcul de Triumf, pe noul arc din Defense, in turnul Montparnasse. Jumatate din timpul de la Paris o petreci admirand Parisul de la inaltime.

Zona de langa centru George Pompidou este superba. Este o zona turistica, plina de suveniruri si de magazine pentru turisti. Pe Rue de Rivoli puteti face cumparaturi ca un "regular Parisian". I shopped till I dropped and ran out of money :)

Paris-ul Practic

Dragii mei,

Nu ne-am mai auzit de multe vreme... cam de anul trecut :D O sa va rog sa ma iertati pentru absenta indelungata, dar sunt aspecte in viata mea care au necesitat atentia mea maxima in ultimul timp. M-am concentrat prea mult in anumite parti, si prea putin in altele. Si ca sa fiu sigura ca ma iertati, o sa incep de astazi, o serie de posturi despre vacanta noastra de o saptamana la Paris. Vacanta pe care ne-am organizat-o singuri, daaa? Pentru ca dupa experienta de anul trecut cu Gregory, am zis sa incercam pe cont propriu. Si a iesit, neasteptat de bine. Si mai ieftin, decat ofertele pentru aceeasi perioada, din Paris.

Primul post va fi despre aspectele practice ale organizarii excursiei, pentru cei care vor sa faca acelasi lucru si se lovesc de aceleasi intrebari de care ne-am lovit si noi.

Paris-ul este un oras foarte "tourist friendly". Gasesti in fiecare statie de metrou harti ale acestuia si ale zonei in care te afli, indicatoare spre obiectivele turistice la fiecare colt de strada si la fiecare iesire de la metrou.

1. Cazarea. Preturile la hotelurile din Paris sunt destul de piperate, mai ales in perioadele de varf. Asa ca noi am gasit un apartament, f dragut pe site-ul Homelidays. Apartamentul il puteti vedea aici. L-am inchiriat cu 770 E/saptamana. Noi eram 4, asa ca a iesit destul de bine ca pret, plus ca am avut avantajul ca am putut sa cumparam mancarea de la supermarket. Daca stateam la hotel, putin probabil ca ne permiteam all inclusive, deci am fi avut doar micul dejun inclus. Restul ar fi trebuit sa mancam la restaurante. Cam greu, din punct devedere financiar.

2. Transportul prin Paris. In Paris, exista una dintre cele mai bine puse la punct retele de metrou. Francezii se mandresc cu ea, asa ca o sa gasiti si tot felul de suveniruri cu harta metrolului. Distanta dintre statii este de cateva minute de mers pe jos si de un minut cu metroul. Toate obiectivele au in apropiere o statie de metrou. Deci, unul din cele mai importante aspecte de luat in calcul atunci cand va cautati o cazare este sa fie langa o statie de metrou. Daca ati rezolvat acest aspect, veti vedea Paris-ul fara nici o problema.

Pe langa metrou, mai exista si o retea de trenuri (asa numitele RER), cu care veti ajunge la Disney si Versailles. Atentie insa, desi statiile sunt comune - uneori si RER-ul pleaca din subteran, tarifele sunt diferite.

Un bilet pentru o calatorie cu metroul costa 1 E si 60 centi. Noi am cumparat o cartela- Paris Visite- valabila 5 zile din momentul primei introduceri, pe care am dat 50 E. pare cam mult, dar ne-a scutit de multi bani (pentru ca mergi muuult cu metroul) si de cozi interminabile la casele de bilete.
Plus ca daca iti iei, Paris Visite pentru 6 zone, prinzi in ea si RER-ul pana la Versailles si Disney.

A, era sa uit, Paris-ul e impaartit in 6 zone, din punct de vedre al transportului. Sunt anumite bilete valabile doar in centru - zonele 1-3 din cate stiu, si altele valabile pentru toate 6. Si Paris Visite, poate fi cumparat pentru anumite zone; Noi ne-am luat pentru toate 6 fiindca am mers si la Disney si la Versailles.

3. Paris Museum Pass - a fost una dintre cele mai destepte chestii pe care le-am facut in excursia asta. Cred ca in orasul asta, sunt milioane de turisti, asa ca peste tot sunt cozi infernale. Noi ne-am cumparat in prima zi, de la Pantheon, Paris Museum Pass. Fiindca am stat o saptamana, l-am luat cu valabilitate de 6 zile si am dat 60 E pe unul. Mai erau si de 2 zile si de 4. Faza cu acest Paris Museum Pass nu este neaparat ca faci o economie. Noi am calculat toate intrarile pe care trebuia sa le platim si am ajuns undeva pe la 58 E. Punctul sau cel mai tare este ca ai intrare prioritara la cea mai mare parte a obiectivelor tursitice; astfel la Versailles sau la Louvru am sarit peste cozi de sute de persoane. Plus ca fiind iarna, mai era si foarte frig afara. Iar sa stai 3 ore in frig, la coada, chiar nu e placut Cea mai inspirata idee a fost.

Are si un punct slab, totusi. Intrarea la turn nu este inclusa. Asa ca aici chiar am stat 3 ore la coada. De la 9.30 dimineata pana la 12.30. A fost ingrozitor de frig si nu va puteti inchipui ce rau am inghetat. Era ca si cum toti turistii din Paris sa hotarasera sa urce in turn in acelasi timp.

4. Limba. Locuitorii Parisului chiar nu vorbesc engleza. Doar la Disney, personalul vorbea engleza. In rest, la aeroport, nici macar aia care m-a pus sa ma descalt ca bipaia chestia aia cand treceam pe sub ea, n-a stiut sa-mi explice in engleza. Imi tot zicea in franceza. Eu habar nu aveam ce vroia de la mine. In fine, pana la urma, am vorbit din maini si s-a convins ca nu eram o terorista sinucigasa.

In plus, si la Louvru, de exemplu, totul pe langa picturi si statui e explicat in franceza. Ceea ce poate fi foarte iritant, la un moment dat.

5. Preturile. Mama, ce preturi. O sticla de 1,5 de de Lipton era 4 E la supermarket, un hot dog pe malul Senei, 7 E. Pregatiti-va sa aveti niste bani de rezerva, veti fi tentati sa cheltuiti pe o gramada de suveniruri. Cea mai frumoasa zona pentru suveniruri este clar Montmartre. In plus, daca nu va luati Paris Museum Pass si intrarile la diferite obiective or sa fie destul de scumpe. La Turn a fost 18 E pana sus. Ieftin oricum nu putem spune ca e.

6. Disney. Noi am cumparat bilete la Disney de pe net, cu o zi inainte sa plecam. Am avut intrare speciala pt "Home printed tickets". Se merge cu RER-ul si este una dintre cele mai tari chestii de vazut la Paris, chiar daca nu e propriu zis in oras. O zi nu ajunge in nici un caz sa vedeti tot, ci doar ca sa va faceti o idee. Vreo 3-4 zile sunt suficiente.

Gata, ma opresc aici cu chestiile practice din Paris. Urmeaza pe zile, ce am facut si pe unde am fost.

Mananca, roaga-te, iubeste

Courtesy of Retarda, m-am intalnit cu aceasta carte.

Inainte de toate, punctul cel mai slab al ei, este coperta. Cand am vazut-o prima oara in librarii, nu m-am gandit decat ca e o alta carte chick-lit. Eram, la momentul respectiv, in cautare de o carte care sa insemne ceva. Asa ca nu m-am lasat influentata de comentariile favorabile de pe spate si nici de numarul urias de exemplare vandute. Asta si pentru ca stiu cum functioneaza marketing-ul, si mereu incerc sa citesc printre randuri. Defect profesional. De data asta, I was sooo wrong.

De ziua mea, in punguta de la Retarda, gasesc si cartea asta. Ca sa vedeti cat de incapatanata sunt, din iulie de cand e ziua mea si pana acum reticenta mea a invins. Doar ca, acum cateva zile, vroiam sa-mi umplu timpul de citit cu ceva scurt care sa nu ma retina decat pana maine cand imi parvine o carte pe care vreau sa o incep. Si asa s-a lipit de mana mea "Mananca, roaga-te, iubeste"

Citisem doar 10 pagini cand mi-am dat seama ca odihna de 7 ore intregi pe care o planificasem pentru noaptea aia s-a dus pe apa Sambetei. Nu stiu daca a remarcat cinvea pana acum, dar eu nu scriu pe blog decat despre cartile care lasa o urma peste sufletul meu. Nu-mi propun sa fac din blogul asta unul literar, dar, in cazul acesta, promit eu ca merita. Chiar daca, poate, coperta are si asupra voastra acelasi efect ca si asupra mea. E cam ca la Zadie Smith si "Dinti Albi"

Nu o sa va spun prea multe despre cartea asta. Pentru ca nu as putea sa spun totul si atunci as simti ca o nedreptatesc. Asa ca aleg doar esentialul.

In primul rand, nu este fictiune, este o poveste reala. Povestea autoarei a care viata se destrama si care simte ca nu o sa-si revina din depresia in care a intrat niciodata. Ba chiar se gandeste ca nu o sa mai supravietuiasca fara antidepresive.

Asa ca isi pune viata reala "pe hold" si pleaca intr-o calatorie in care vrea sa se dscopere cu adevarat, sa-si dea seama ce vrea, sa se descurce singura, sa invete sa traiasca fara sa fie jumatatea cuiva, sa-l descopere pe Dumnezeu si placerea, sa-si gaseasca echilibrul. Toate cuvintele astea imi par asa goi si asa rasuflate pentru a descrie sentimentele pe care le-am trait citit cartea, dar nu stiu pe care altele sa le folosesc.

Cartea este structurata in 3 parti - in functie de tarile pe care le viziteaza ea, dupa cum va dati seama si din titlu. Fiecare dintre cele 3 parti are ceva-ul ei special si inca nu ma pot hotari care imi place mai mult. Am descoperit o Italie pe care nu o percepeam asa, o Indie care m-a invatat arta meditatie, si o Indonezie, sau un Bali mai exact, unde poate nu totul e atat de roz cum vedem noi prin ochii turistilor.

Italia ma face sa ma gandesc la un cuvant care sa spuna totul despre mine, India ma face sa ma gandesc ca poate modul in care vorbesc eu cu D-zeu nu e cel mai potrivit de pe fata Pamantului si Indonezia ma face sa cred si in leacuri, desi reticenta mea era la fel de mare ca si cea in privinta acestei carti. In plus, imi plac serialele cu chirugi :) Poate o sa va povestesc si despre asta, odata...

Mi-au placut mult in cartea asta, conversatiile pe care Liz le are cu ea insasi, cu mintea ei, modul cum povesteste despre "Singurate" si "Depresie" ca si cand ar fi fiinte reale. Imi amintesc cu mare drag "Meditatia patru frati" , conform careia fiecare dintre noi avem patru frati invizibili - Inteligenta, Prietenia, Taria si Poezia care se nasc si acelasi timp cu noi si ne insotesc pe tot parcursul vietii.

M-am regasit atunci cand Liz povesteste ca vrea sa organizez totul, fara sa se lase cu adevarat sa traisca. Si in faptul ca planuiesc atata timp ce o sa fac weekend-ul urmator, saptamana viitoare, luna viitoare sau in vacanta urmatoarea, ca aproape nu ma mai bucur de prezent. Si mie, ca si lui Liz, mi-e greu sa cred ca daca o sa iau o pauza si o sa lenevesc o zi sau o spatamana, totul se va duce de rapa. Chiar si cand stau si dorm intr-o seara de la 10 ma simt vinovata. Cate puteam face in timpul ala pe care l-am dormit. Si totusi somnul este una dintre marile mele placeri. Asta si pentru ca niciodata nu apuc sa dorm cat as vrea.

Ar mai fi de spus, dar mi-e greu sa aleg. Si nu stiu cata rabdare aveti voi sa cititi. Asa ca, nu mai zic decat cititi "Mananca, roaga-te, iubeste". Riscati sa va placa!

Isteria Adevarul

Se zice ca oamenii, in general, nu mai citesc. Ca prefera revistele, TV-ul si internetul. Si atunci, cum se face ca la ora 9 dimineata, in nici un coltisor din Bucuresti nu mai era nici un numar din Adevarul?

Pentru cine nu stie, Adevarul a lansat astazi o noua seride de carti, numita „ 100 de carti pe care trebuie sa le ai in biblioteca”. Ce imi place mie la colectia asta mai multe decat la toate celelalte de pana acum, este ca are carti „grele si adevarate”. Nu ca celelalte ar fi nu stiu cum, doar ca pe astea chiar trebuie sa le ai. Sa fim seriosi, cine nu isi doreste in biblioteca „Marile Sperante” sau „Anna Karenina”? Astazi nu am prins cartea. Am ajuns la chiosc la 5 minute dupa ce deschisesera. Nu mai aveau.

Stiu ca poate vanzatoarea poate le-a dat pe sub mana, ca pe salam si ciocolata in alte vremuri, si ca au fost si in tiraj destul de mic, astazi. In plus, fiind cartea care deschidea seria, era si gratuita. De peste 2 saptamani, o sa fie 10 RON. Ce m-a uimit e ca la toate chiscurile de ziare din drumul meu, nu mai aveau Adevarul. Cand ajung la birou, intru pe site-ul Adevarului. Si gasesc o multime furioasa de oameni care lasasera 7 pagini de comentarii in care cereau explicatii la articolul care anunta ca de azi incepe seria. A se vedea aici. Vad ca pana la ora asta s-au facut 18.

O sun pe mama, o rog sa caute si ea. Undeva, sper ca in Alexandria, nu s-a imbulzit lumea asa cu noaptea in cap sa cumpere o carte. Dar nici n-apuc sa termin de explicat ce vreau sa cumpere, ca mi-o si tranteste: „Sper ca nu te gandesti la cartea de la Adevarul. De la prima ora sa plange lumea ca deja nu mai e la chioscuri.”

Mai tarziu ma tine la curent: „. L-am trimis pe colegul meu sa caute cartea, si cand se apropia de un chiosc, vanzatoarea ii spunea inainte sa apuce el sa vorbeasca „NU MAI AVEM ADEVARUL”.

Si mai apoi...”In Alexandria a fost nevoie sa intervina politia sa calmeze populatia care era furioasa ca nu a mai apucat cartea de azi”.

Atunci mi-am dat seama ca a devenit o isterie. Chiar nu mai citeste romanul de rand? Si daca mai citeste, de ce se plange toata lumea ca nu citeste? Si daca nu mai citeste, de ce imi ia mie cartea de la „Adevarul”????