Did I mention that I quit my job?

And it feels so gooood!!!!!!

Si a fost chiar mai usor decat credeam. A fost nevoie de o saptamana fatala si toate nemultumirile vechi si ingropate au iesit la iveala. Si picatura care a umplut paharul: vineri seara, dupa program, ma suna seful sa urle la mine. Eu (cu nervii la pamant ca trebuia sa muncesc in weekend fara sa fiu platita) si deja saturata pana in gat de saptamana care tocmai se incheia, nu m-am mai putut abtine. I-am servit si eu niste urlete si i-am inchis telefonul. Sambata dimineata avea demisia mea birou. I-am urat spor la treaba si am plecat. Am scapat si de orele suplimentare.

Au urmat 2 saptamani nu tocmai placute....le-au indulcit colegii, ca sefii...parca eram o paria a societatii. Indraznisem sa fiu obraznica si sa urlu la unul dintre ei. Poate, daca o sa am chef, o sa fac un portret al lor. Sau poate nu. Cine stie ce o sa fac eu maine? Ca eu una nu.

In fine, acum ma bucur de libertate in adevartul sens al cuvantului. Mi-am sarbatorit demisia cu o minivacanta la mare. Si acum planuiesc alta, mai lunga de data asta. Pt ca acum am timp. Si nu trebuie sa-mi mai fac griji din cauza concediului.

Mi-am propus sa fac atatea lucruri. Si mi-am dat seama ca, intr-adevar apreciezi lucrurile de abia atunci cand le pierzi. Nici nu mi-am dat seama ce mult imi lipsea sa citesc, sa aberez pe blog si sa gatesc. Eram prea distrusa dupa job ca sa mai fac ceva. Azi o sa fac o crema de zahar ars. Am scris pe blog si sigur o sa am timp si sa citesc. A, si poate diseara o sa ies in oras. IN TIMPUL SAPTAMANII!!!

Si ce e cel mai important, si prietenii mei simt schimbarea. Lor si alor mei le multumesc ca m-au sustinut in decizia mea.