Iluzie de libertate

Se da o dimineata de marti. Se iau 2 best friends, si se pun la masa din bucatarie cu o cafea in fata. Una care tocmai a venit de la serviciu (night shift)si una care trebuie sa plece. Cam asa ne situam eu si retarda mea, ieri dimineata. Ne picau ochii in gura de somn. Ei fiindca tocmai terminase o noapte de munca si mie fiindca ora era mult prea matinala pentru creierul meu care functioneaza de la 11 spre pm. Incepem o discutie despre cum s-au schimbat vietile noastre de cand ne-am angajat full-time, si hop, apare si dansa, depresia. Inainte aveam timp de noi, de discutii, de iesit, de pierdut noptile si de invatat. Acum avem salarii, sefi si cariere (vezi doamne). Avem amandoua 2 joburi care ne plac, ne ducem cu drag la birou, salariile sunt bunicele, sefii sunt ok...si totusi ceva lipseste. Altii ar fi mai mult decat fericiti in pantofii nostri, dar noi nu, domne. Ca noi le vrem pe toate. Si scoala, si distractie, si salariu si cariera. Disperarea noastra a atins cote mexime, pana cand ne-a lovit ceva. Era o idee. Ce-ar fi sa tragem chiulul in ziua respectiva? Eu urma sa sun sa anunt ca mi-e rau si ea sa gaseasca pe cineva sa-i faca tura de diseara si totul era aranjat. Asa ca am pus mana pe telefoane, ne-am asezat pe canapea si ne-am anuntat sefii, cu parere de rau in suflet, ca nu vom putea ajunge la birou. Am lasat telefoanele jos, stateam pe canapea, holbandu-ne la peretele din fata.
Si apoi, amandoua o data: "Si acu' ce facem?":)) Ce dracu faceam cand nu eram angajate? Cum pierdeam timpul?? Ideile au navalit in secunda urmatoare. Toata ziua ne-am contopit cu canapeaua, am baut, am mancat junk food si ne-am uitat la filme. Dar, cel mai important, am sta impreuna ca old times si am lenevit. Am avut o zi doar pentru noi, o zi in plus fata de amaratul ala de weekend.
Am vrut si sa ne facem unghiile una alteia, dar nu am mai avut timp. Libertatea noastra a fost scurta. sau poate a fost doar o iluzie. A doua zi am luat-o de la capat. Cu o gura de oxigen in plus. Asta-i viata