22 octombrie 2007

Demisie oficiala

Am primit-o pe mail. M-am regasit, am adaptat-o si am publicat-o. Here it goes

Subsemnata,va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona
oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa
preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si
indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea
mare usurinta.

Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul
lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandra de bicicleta mea cea rosie, fara sa ma intereseze cat
costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-Tac sunt mai bune decat banii,
pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intinsa la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana
si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire
de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci
cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre
si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam,
pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie
se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost
cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari
etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in
licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de
homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept
de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor
tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in
lume era sa nu fii ales in echipa lui Marinica repetentul, atunci cand jucam
Prinsea in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare,
cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni
de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece
secunde.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este
fericita deoarece eu eram fericita!


Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi
petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului
meu si citind Tom Saywer, ascunsa in camera mea, din fundul casei.


Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de
telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru
masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri,
iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea
la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pusa in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat:
"Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu
COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin
Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de
avioane.


Gata cu barfele anturajului,gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.


Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in
sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si
respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei
innobilate, si a ingerilor buni

Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc
MICA!

Un comentariu:

Anonim spunea...

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei
innobilate, si a ingerilor buni.


Foarte frumos! Cu totii ne-am dorii sa fim din nou copii, sa uitam de grijile zilnice, fie ca suntem adolescenti sau adulti, oricare din noi isi doreste sentimenul acela de libertate si inocenta pe care il puteam avea numai in perioada aceea.

P.S.: Te-am adaugat in blogroll.