S-a mutat Retarda

Prin octombrie anul trecut, o adunam de pe strazi :)) Nu chiar de pe strazi, din blocul ala I13, din Alexandria. Victorita mi-o incredinta cu lacrimi in ochi. Zicea sa am grija de e si sa-i................(asta ramane intre noi).

A urmat un an si cu bune si cu rele, dar mai mult cu bune. Am ras, am plans, am taiat firul in paispe, am analizat, am povestit, am iesit, au intrat oameni noi in iata noastra, am facut lucruri pe care nu le mai facusem. Cumva, in ciuda tuturor avertismentelor, am reusit sa supravietuim. La inceput, mult lume ma sfatuia sa nu o iau la mine, ca o sa ne certam si o sa pierdem prietenia pe care o avem. Ca asa se intampla, ca nu cunosti un om decat atunci cand stai cu el. Nu zic nu, asa o fi. Si nici nu o sa spun o poveste frumoasa in care noi nu ne-am certat sau nu am avut diferente. Ba ne-am certat si inca rau. Au fost seri in care nici nu am vorbit una cu alta. Dar ne-am pastrat prietenia. Si pana la urma asta e tot ce conteaza. Si poate am ajuns sa ne cunoastem mai bine.

Aseara s-a mutat. Dar joi o astept sa doarma la mine. Fiindca mie mi-e dor de ea si stiu ca si ei ii e. Si parca mi-e dor sa-mi povesteasca in fiecare zi ce a facut la serviciu. Pt ca vedeti voi, pt ea, aventura de abia acum incepe