Oh, my god!

Stiti momentele alea cand trebuie sa va infruntati cea mai mare frica? Gura vi se usuca, vocea se gatuie, mainile va tremura si va intrebati daca si cei din fata voastra vad cat de tare va bate inima? Cam asa ma simt eu acum. Mi-e frica de inaltimi, de sobolani si sunt de-a dreptul inspaimantata de vorbitul in public. Daca pe primele doua le-am dobandit pe parcurs, cu ultima cred ca m-am nascut. Nu ma intelegeti gresit, nu trec prin aceleasi emotii de fiecare data cand trebuie sa fac o prezentare la scoala sau pentru colegii mei de serviciu. Dar cand seful meu mi-a spus de dimineata ca m-a ales pe mine sa reprezint compania in cadrul unei intalniri formale, ca la ea vor participa 20-30 de manageri ai altor companii si ca va trebui sa ma ridic si sa vorbesc, pamantul mi-a fugit de sub picioare.

Intalnirea e doar peste cateva zile, nimeni din cadrul companiei nu va mai fi acolo sa ma sprijine si nu cunosc decat o singura persoana dintre cei 20-30. Si cu el m-am vazut o singura data! Si nici macar nu l-am placut.

Sa vedem de ce m-am crizat:

1. Nu am mai participat la o astfel de intalnire. Cele la care am mers, am mers fie ca invitat, fie ca organizator. Niciodata, ca speaker!
2. Nu-i cunosc si nici nu stiu nimic despre oamenii prezenti. Faptul ca mi s-a zis ca sunt manageri, proprietari de firme sau oameni cu experienta de business nu prea ma ajuta.
3. Nu va fi nimeni acolo cu care sa pot schimba o vorba sau care sa ma sprijine cat de cat. La care sa ma uit cand sunt acolo sus si care sa dea din cap ca sa stiu si eu ca zic bine.
4. In prezentare trebuie sa vorbesc si despre mine
5. Habar nu am ce sa spun si seful meu - cel care ar putea sa ma ajute, macar cu asta - zice ca are incredere in mine ca ma voi descurca foarte bine. A se citi "nu ma mai bate atata la cap cu intrebari"
6. Daca ma balbai? Daca ma impiedic??

Any tips & tricks??