19 august 2006

Generatia celor crescuti cu cheia de gat...

Citeam zilele astea un articol....despre diferentele dintre generatii; de fapt, dintre noi cei care am crescut in fata blocului, jucand "Ratele si vanatorii", "Tara, tara vrem ostasi" si am colectionat "surprize" de la gume de mestecat si intre copiii de astazi ale caror vieti se invart in jurul problemelor cu adevarat importante: mp3, mobile, tzoale. Nu imi propusesem ca primul meu post sa fie legat tocmai de chestiunea in discutie, dar a venit de la sine; sau poate a fost soarta: tocmai azi cand am citit articolul mi-am facut si timp sa postez. Stand si analizand, nu pot sa ajung decat la concluzia ca sunt o norocoasa. Am avut parte de toate. De julituri in genunchi, (kiar si pe fatza- de la mai sus amintitul "Tara, tara, vrem ostasi"), de jocuri gen "Flori, fete sau baieti", am mers in tabere unde am stat 9 in camera, si pentru ca mancarea era atat de proasta, cand am ajuns acasa am mancat pana am vomitat :), mi s-a cerut prietenia si permisiunea de a fi sarutata... Acum, ca din instinct dau drumul la calculator (ca si cand ar fi aici dintotdeauna), ma vezi toata ziua cu telefonul la ureche (ba am kiar 2, ca o singura retea nu mi-era de ajuns), mi se pare ca google si yahoo sunt granted, printez, scanez cursuri cu o usurinta uimitoare, am adresa de mail si, mai nou, blog:) In suflet, cred ca simt putzin nostalgia vremurilor apuse. De exemplu, nu suport fotografiile digitale, mi se par impersonale si parca nu transmit asa bine atmosfera si sentimentele ca cele clasice; parca derulatul unor imagini prin fatza ochilor nu se compara cu admiratul in grup al unui album din excursia la....cheile bicazului. Im place sa citesc, carti vechi, carti noi, nu conteaza...bune sa fie.....suntem cam putini (astia care citim cu adevarat) zilele astea, si asa o sa ramanem pana nu se implementeaza google books search(sau ceva de genul asta).
Nici o generatie nu o sa mai aiba sansa unei asemenea tranzitii (de la strigatul in fatza blocului, la bip-ca sa cobori). Cei mici de acum nu mai vor papusi si masinute, vor jocuri pe calculator, si telefoane mobile cu 3G si mp3. Ei merg in mall, noi mergeam in spatele blocului, ei circula cu taxi-ul, noi cu bicicleta. Muzica ii are ca puncte de referinta pe Britney Spears, Eminem si O-zone, poate o urma de BSB si Spice Girls.
O fi bine, o fi rau? Om trai si om vedea....

2 comentarii:

Corina spunea...

Bipuri la interfon?:))) You gotta be kidding....super tare. De abia astept sa vad ce mai inventeaza pana cand o sa am si eu copiii mei

Anonim spunea...

Ce vremuri...Cand ma duceam la scoala cu cheile (eu, fiind mai smechera si mai deosebita, aveam doua) agatata de un fir din ala de lanseta gros...Chiar ca era ma misto...Ne strangeam toata scara sa ne jucam "de-ascunsele" sau ratele si vanatorii..Acum e vremea generatiei centru...