Marea, singura mea dependentza

De cand ma stiu, in fiecare vara merg la mare. Am schimbat statziunile, m-am schimbat eu, s-au schimbat prietenii, marea a ramas mereu aceeasi. Nu ma deranjeaza rutina asta, in fiecare an astept sa ma intorc si stiu ca si ea ma asteapta. Nimic nu mi se pare mai frumos decat sa lenevesc la soare si apoi sa las marea sa ma mangaie...imi place mirosul meu atunci cand ies din apa. De fiecare data simt ca iau o parte din ea cu mine ; as lua-o pe toata daca as putea. Marea imi da stari diferite, sunt exact ca ea: cand calma si plina de liniste interioara, cand agitata si furioasa. Cand vreau sa ma calmez, sa ma regasesc, ma plimb pe mal, las nisipul umed sa-mi alunece printre degete si valurile sa-mi sarute picioarele; sau o ascult pur si simplu. Stiu ca stie ce sa-mi spuna...Cateodata mi se face dor, as vrea sa pot oricand sa merg pe plaja, chiar si iarna.Poate ma mut la mare


Pe plajă (Iulian Boldea)

pe plaja cu stele de mare străvezii
valurile se succed unul după altul.
trecutul secret al mării se aude
departe aproape aproape departe
ca o spaimă catifelată
ca un arhetip neînţeles
ca o formă mereu schimbătoare.
doar umerii mei de nisip şi meduze ascunse
în arhitectura tivită cu taină
a valurilor.