"Prietenii" care se dau prieteni

Acum 5 minute am incheiat o conversatie foarte neplacuta pe YM. Cu sigurantza li se intampla fiecaruia dintre noi, dar mie deja mi s-a mai intamplat o data luna asta asa ca am simtit ca nu mai pot si iata-ma cum ma racoresc pe blog. MA ENERVEAZA LA CULME cunostiintzele cu care ma intalnesc (sau vorbesc pe YM) dupa o perioada mai lunga, cu care nu am mai pastrat legatura in timpul asta, si care dintr-o data se dau foarte afectate de absentza mea in vietzile lor. Incep cu reprosurile gen: "mey, dar nu ai mai dat si tu nici un semn...","puteai si tu sa dai un telefon", "nu am mai ieshit si noi la un suc de...nu stiu cand", "ce faci? mai traiesti?" and so on. Ma streseaza ca ma invinovatesc pe mine ca nu am mai dat nici un semn. Asa e. My bad. Nu am dat. Dar daca ei mi-au simtit lipsa asa de mult de ce dracu' nu au pus mana pe telefon si sa-mi dea EI unul????? Sau e pe undeva vreo regula nescrisa ca ei nu pot decat sa stea si sa astepte sa sun eu? Frate, daca te dai mare prieten cu mine, atunci initiativa mai trebuie sa vina si din partea ta. Poate eu am avut ceva important de facut si nu am avut timp, sau poate am uitat. Dar eu nu ma apuc sa fac pe victima si nici sa-ti povestesc ce rau imi pare ca nu te-am vazut...imi asum vina. Nu reprosez. Cel mult zic "Ar trebui sa mai ieshim si noi la un suc".
Si nu stiu cum se face ca intotdeauna ma vad cu prietenii adevarati...ei nu-mi reproseaza niciodata ca nu dau telefon; pentru ca daca trec cateva zile si nu am dat eu, dau ei...fara fraze gen "De ce nu m-ai sunat in ultimele 3 zile?"