29 august 2006

Viatza la tzara

Weekend-ul trecut mi-am vizitat bunica...o chestiune care mie de obicei nu-mi face placere. Eu sunt un om care iubeste orashul shi tot ce tine de el (de la poluare pana la faptul ca pot alege unde sa merg in fiecare seara). Nu ash putea trai la tzara, din mai multe motive: imi place sa fac baie in cada, nu-mi plac animalele, sunt alergica la praf, ma plictisesc ingrozitor si la tzara nu exista posibilitati de angajare in publicitate :). Buuun. Doar ca weekend-ul asta a fost putzin diferit de toate celelalte. De obicei ma revolt, vreau sa plec cat mai repede, mai am si niste verisori foarte evoluatzi (not) care stau pe capul meu cand vorbesc la telefon cu prietenul. Acum, m-am dus hotarata ca pentru cele 2 zile cat aveam sa petrec acolo, sa-mi accept soarta. Asa ca in loc sa stau in casa toata ziua, sa ma uit la tv sau sa butonez la laptop (asa cum a facut fratele meu, si el un mare fan al vietzii intr-o urbe), sa-mi stresez prietenii cu telefoane in care ma plang de cat de tare m-am plictisit, sau sa citesc ca disperata 3 cartzi in 2 zile, mi-am luat soarta in piept si am ieshit in curte. Probabil ca am inceput sa ma maturizez, pentru ca a fost destul de placut (nu atat de placut ca o narghilea la Valea Regilor, dar oricum). Am stat la vatra, langa tuciul in care fierbea nu stiu ce, am incalzit apa in oale de pamant, am observat procesul de fabricare al bauturii noastre de toate zilele (tzuica), m-am batut cu curcanul (nebun animal), am observat si eu ca am un caine care rade, am stat seara si m-am uitat la stele, mi-am imbogatzit vocabularul cu cuvinte gen fanar, lavitza, cauc si alte asemenea regionalisme (bunica mea sta pe langa Valcea). Acum stiu si cum le cheama pe vacutze, cate prietene are verisorul meu (de data asta chiar am vorbit cu el), cate gaini creshte bunica mea si tot felul de chestii de genul asta. Bineinteles, asta nu inseamna ca de acum va fi o placere sa merg la tzara, ci mai degraba ca m-am resemnat cu ideea. Si ca de fiecare data cand ma intorc de acolo, ii multzumesc lui D-zeu pentru viatza pe care mi-a dat-o, ca eu stiu ce e ala internet, teatru, opera, iesiri la suc cu prietenii. Si nu stiu cine a zis ca viatza la tzara e mai sanatoasa?!? De ce ar fi mirosul balegii de vaca mai bun decat mirosul fumului de mashina?????

Un comentariu:

Anonim spunea...

Eu eram fratele de care spunea ca a butonat laptop-ul, ocupatie de care si acum sunt mandru, si nu pot sa inteleg deloc de ce a trebuit sa faca un asemenea sacrificiu! Eu mi-am ocupat timpul cu dormit, cu dormit, si iar cu dormit, pt ca e cea mai placuta activitate intr-un asemenea loc, si cand nu dormeam ma chinuiam sa fac asta!:) Nu regret nici o clipa ca nu am invatat toate regionalismele de care aduceai aminte, si ca nu stiu ca avem un caine care rade. Sa fim seriosi, de ce m-ar interesa asta cand deja nu mai sunt multumit de orasul in care stau pentru ca vreau unul mai mare. Mereu o sa raman fan al oraselor mari, chiar uriase, si al mersului la mare, unde e aglomeratie, in defavoarea muntelui, unde toti sunt fericiti doar pentru ca e liniste si aer curat. Probabil o fobie formata in copilarie cand eram terorizati cu culesul prunelor, o activitate extrem de importanta in acea zona, deoarece e primul stagiu al fabricarii "tuicii". De parca o beam eu!!! Urasc mersul la tara!!