Blog in paragina

Blog-ul meu a ramas in paragina dupa ce am plecat in vizita la ai mei. Sunt sigura ca stiti si voi cum e: miros de cozonaci, aroma de sarmale, colindatori la usa, prieteni vechi la telefon si in vizita. E vremea sarbatorilor! Pentru mine, e vremea discutiilor cu mama pana tarziu in noapte, cu o cana de vin fiert in fata. Pentru mine, e vremea revederii cu persoane dragi. Pentru mine, e vremea cadourilor. Pentru mine, e vremea cand nu mai am timp sa scriu pe blog.:)

Inainte de a inchide de tot blog-ul pe anul asta, va doresc numai de bine, sa fiti inconjurati de prieteni in aceste momente si sa aveti parte de tot ce va doriti. Sa fiti plini de viata si sa va bucurati de fiecare moment, si tot asa sa o tineti tot anul!

Maine plec la Praga. Da, el a castigat de data asta. Ne citim pe 5 ianuarie cand ma intorc cu impresii si cu poze!

Happy new year!

Letter to Santa

Draga Mos Craciun,

In adancul sufletului, eu inca mai sper ca existi. Daca, totusi, tot ce am auzit despre tine, cum ca esti doar un mit inventat de o bautura racoritoare, sper ca macar ajutoarele tale (a se citi Little Bro, Iubi, mami si tati & friends) sa primeasca aceasta scrisoare. Fiindca esti batran si puternic, sunt sigura ca stii ca nu am fost prea cuminte anul asta, asa ca profit de apropierea Craciunului sa-mi cer iertare pentru toate nazbatiile pe care le-am facut. Mai umbla vorba prin targ ca esti un mosulica iertator si ca esti bun si cu copiii neascultatori, mai ales cu cei care recunosc ca au gresit.
Asa ca, te roooog muuult sa-ti alegi din lista de mai jos ce vrei tu sa-mi aduci. Eu mi le doresc pe toate asa ca ia si tu ce ti-e mai la indemana. Hai ca nu sunt asa rea pana la urma:
-multa putere de invatare pentru anul asta
-multa rabdare (te roog muult, pentru ca pe asta o uiti in fiecare an)
-sanatate pentru toata lumea, in special pentru bunici si parinti.

Buuun.Acum ca am terminat cu cele spirituale sa trecem la cele materiale:

-un spiridus care sa stie sa dea cu aspiratorul si sa calce
-esarfa si/sau fular rosii pe care sa le pot asorta cu geanta aia noua rosie superba
- manusi rosii din acelasi motiv
- orice carte vrei tu (sunt sigura ca ai gusturi bune in materie de literatura)
- set de margele si cercei verzi ca sa le asortez cu bluza pe care am primit-o de la mama soacra
- set de margele si cercei mov pentru ca imi place mult mov-ul in perioada asta

Nota: stiu eu din experientele anterioare ca nu prea stii sa alegi bijuteriile, asa ca poti sa iei ca model setul ala turcoaz de la Dana.

Sa revenim:
-o pereche de blugi care sa imi faca fundul sa para mai mic
- un abonament pe un an la Campaign si Biz (vezi ca daca te grabesti, prinzi oferta speciala)
- seria completa de DVD-uri cu Fetele Gilmore
- un iubit pentru Retarda (ca sa vezi ca nu sunt egoista)
- orice pentru Zuri ca ea nu e pretentioasa

P.S: Mosule, mai am o ultima rugaminte. Cand te strecori sa lasi cadourile sub brad, te rog eu mult sa deschizi calculatorul ala de langa usa (nu celalalt!) si sa dezinstalezi de acolo jocul Lord of the Rings, pentru ca Iubi sa mai aiba timp si pentru mine! Hai ca pe tine nu are cum sa se supere!

Christmas spirit

Aseara am incercat sa-i mobilizez pe baieti sa decoram casa pentru sarbatori. Eu cred cu tarie in tot ceea ce inseamna spiritul sarbatorilor de iarna, de la coptul cozonacilor pana la a fi mai buni cu cei din jur. Chiar daca nu vom sarbatori Craciunul aici, ci vom merge fiecare la parintii nosti, asta nu era un motiv suficient de bun ca sa nu impodobim casa cu decoratiuni care sa ne umple sufletul de caldura si bucurie.
Aventura a inceput cu cautarea bradului, intr-un Bucuresti care ofera numai brazi de la 2 metri in sus. Nu stiu unde s-or gandi oamenii astia ca au loc niste pomi uriasi. La mine in sufragerie, sigur nu. Eu nu stiu la voi cum e, dar bradul meu trebuie sa fie perfect:) Nici prea inalt, nici prea scund, bogat, dar nu prea bogat, anul asta trebuia sa fie in ghiveci ca sa il pot pune pe o masuta. In fine, dupa cautari seculare care au durat 3 ore:) si nervii aferenti, l-am gasit in piata Amzei.

Am ajuns cu el acasa, ne-am pus pe ascultat colinde, am facut vin fiert si asa a inceput operatiunea "Impodobirea casei". Ceea ce a rezultat e mai mult rezultatul muncii mele si a Andreei, prietena lui Little Bro,pt ca baietii au lasat nebunele sa-si faca damblaua. Asta, sau pur si simplu nu erau asa entuziasmati de idee ca noi. Au paticipat si ei, cat sa nu le facem noi viata amara ca ne lasa singure.

Uitati ce a iesit:



De ceva vreme, imi doream un brad mov, asa ca mi l-am facut, in sfarsit.:)

Si o vedere de ansamblu:



Din restul casei:

La intrare:


Au ras mult de mine pentru renul asta, dar mie tot imi place.

Un om de zapada pe arcuri:) :



Alt om de zapada:


Cateva decoratiuni, made by Andreea:




Ciorapeii in care vom primi cadouri de acum si pana la Craciun:



Am impdobit si o planta:




Si chiar si pomisorul in care imi tin bijuteriile:



Eu sunt foarte incantata de ce a iesit. Atat de incantata, incat nu m-am putut abtine sa scriu despre asta pe blog. I smell Christmas!!! Santa Clause is coming to town! Get ready! Eu o sa ii scriu o scrisoare maine, poate nimereste cadoul, anul acesta!

LATER EDIT: Am uitat sa va arat ce am primit de Mos Nicolae, dupa ce m-am rugat tare, tare de Iubi:

Insomnie...

O veioza aprinsa si un monitor pe un birou tacut. O catelusha care rontaie o curmala sterpelita si cineva care doarme. Plus o insomniaca, cu gandurile ei impartasite cu varfurile degetelor pe tastele reci, incercand sa nu faca prea mult zgomot. E 3.23 a.m. Deja a trezit catelusha. Acum e prea tarziu. Scanceste la picioarele ei si toate franturile de idei i se imprastie intr-o secunda. Se scufunda in ochisorii aia, ca doua margele negre, uita, pentru o secunda, de insomnia ei.

Cineva, mult mai intelept ca ea, a spus odata ca insomnia este o "incercare zadarnica de a ne prelungi viata". Se intreaba: incerc oare sa-mi prelungesc viata?? Simt ca nu mai am timp?? Nu e asta...ar trebui sa fie altceva atunci. Dar ce? Suferinta provoaca insomnie ii spune cineva cu inima franta pe YM. Dar ea nu sufera. Pentru ca, daca ar fi suferit, cu siguranta ar fi dormit la ora asta. Somnul ar fi singurul care ar reusi sa o faca sa nu se mai gandeasca, sa nu mai analizeze, sa nu mai invarta cutitul in rana. Mai mult, astazi e chiar fericita. Cuprinsa de un sentiment ciudat de beatitudine. E din cauza Craciunului si a miilor de chestii complet inutile, scumpe, dar atat de datatoare de satisfactii momentane si pe care le-a cumparat in ultimele zile.

I se face somn in timp ce scrie randurile astea. Le salveaza si merge in pat. Plapuma atarna inca prea greu. Se ridica din nou. Ii e somn si totusi nu poate sa adoarma. O chinuie o intrebare: De ce?...poate stiti voi motivul, sau macar il banuiti, poate ii spuneti de ce nu puteti voi sa dormiti. Asa o sa-si gaseasca si ea raspunsul ei.

Leapsa de la Dude

Am primit leapsa asta de la Dude, dupa ce practic, le-am cerut-o cu nerusinare. Daca mi-a placut, ce sa fac?? :) Here I go:

BEST
1. Male friend: Marius
2. Female friend: Dana, Ioana
3. Vacation: Costinesti 2004
4. Age: 22
5. Memory: surprise party for my 18 birthday

WORST
1. Time of day: 6.30 AM
2. Day of the week: Monday
3. Food: Spinach. Iach!
4. Memory: an embarassing one :)

LAST
1. Person you saw: Cristi
2. Person you talked to on the phone: Mum
3. Hugged: Cristi
4. Text messaged: Ioana
5: IM: Dana

YESTERDAY
1. What did you do: went to school, read, blogged, received a visit
2. Who were you with: lots of people: Marius, Ioana, Florin, Delia, Cristi
3. Bad/Good day: regular one
4. Lose something: no
5. Fall out with someone: no

TODAY
1. What are you doing now: drinking morning coffee. It's 3 p.m. :)
2. Today in general: cleaning, reading, going out with Dana, party tonight.
3. Wearing: a T-shirt
4. What did you eat for lunch: it's still morning for me:P
5. Better than yesterday: yes

TOMORROW
1. Is: Saturday
2. Got any plans: sleepin late after today party, walking my dog in the park, shopping
3. Getting Lucky: maybe :)) ;)
4. Dislikes about tomorrow: Saturdays always end to fast
5. Do you have work: Happy to say, not for the moment

FAVORITES
1. Number: 7
2. Song: Baby is crying, at the moment. They keep changing
3. Colour: purple and green
4. Season: summer
5. State: this one ;)

CURRENTLY
1. With someone: yes
2. Missing someone: yes
3. Mood: not in the mood
4. Wanting: a nice pair of boots

Lepasa merge mai departe la Danutz si la Anqutzu. De abia astept sa vad raspunsurile voastre.

Mami

De fiecare data cand o expun pe mama unor prieteni, cunostiinte, colegi, ea reuseste cumva sa-i cucereasca pe toti. Si o face din prima. Nu cunosc o singura persoana in lumea asta care sa nu o aprecieze. Nu stiu ce e acel "ceva" pe care il are din belsug si care o face sa straluceasca in orice imprejurare. Stiu doar ca as vrea sa-mi imprumute si mie macar un dram. Si o iubesc cu atat mai mult, cu cat e doar a mea.

Ei ii datorez cele mai frumoase trasaturi pe care le am. Ii datorez zambetul, culoarea ochilor, optimismul, increderea in mine, perseverenta, sufletul meu bine ascuns sub o raceala aparenta.

De la ea primesc cele mai bune sfaturi, cu ea pot sa discut orice, ea ma citeste ca pe propria-i palma. Stie ce gandesc inainte ca eu sa-mi dau seama. Ea m-a invatat sa ii accept pe ceilalti asa cum sunt, ea m-a invatat sa cred in oameni, ea m-a invatat sa traiesc.

Imi amintesc si acum cu cata dragoste m-a imbracat in paiata pentru o serbare de la gradinita, cum s-a luptat in prima zi de scoala sa merg la invatatoarea pe care o alesese, cum a plans cand am intrat la primul examen din viata mea (si apoi la toate celelalte importante), cum m-a sprijinit cand nu ma mai puteam ridica si cand simteam ca totul se naruie in jurul meu. Mama a fost o luptatoare si o optimista, si stiu ca asa voi fi si eu. Pentru ca asta am apreciat cel mai mult la ea.

Multumesc, mami! Petru ca m-ai crescut...Pentru ca ma iubesti...Pentru ca ma ciondanesti...Pentru ca m-ai lasat sa fac propriile mele greseli...Pentru ca ma accepti asa cum sunt...Pentru ca stii intotdeauna ce trebuie sa spui...Pentru ca ma mangai pe cap ...Pentru ca ai transforamat o casa in "acasa"

Nu stiu cum voi putea vreodata sa-i arat cat de mult o iubesc. Ea nu va citi randurile astea, cel mai probabil, niciodata. Pentru ca, pentru ea, un gest face cat o mie de cuvinte.

Ganduri canine

Atentie! Va vorbeste....Zuri. O poza, ca sa stiti cu cine stati de vorba:




Mami s-a gandit ca ar fi interesant sa impartasesc si altora din experientele mele de viata. Eu nu prea am avut multe de spus despre aceasta idee, asa ca iata-ma la ea in poala, cu labutele pe tastatura, incercand sa spun ceva interesant ca sa va impresionez.

Va avertizez de pe acum ca acest post se adreseaza numai iubitorilor de animale, si nu acelora care ne dau cu piciorul sau carora le e sila sa puna mana pe noi, asa cum e vecina noastra de la etajul unu. Deja am conceput un plan de razbunare impotriva ei. Data viitoare cand ma scoate mami afara, ceea ce ar trebui sa se intample cam acum, daca nu as fi ocupata cu tastatul, o sa mi se intample un mic accident pe presul din fata usii ei. Mi-am dat eu seama ca nici mami nu o prea place pe vecina, asa ca sigur nu o sa ma certe. Ba mai mult, aseara, cand ma intorceam de afara, cand am ajuns la presul cu pricina, tati mi-a adresat niste indemnuri, de mi-e rusine sa vi le spun. Nu am putut atunci sa-i indeplinesc dorinta, dar astazi sigur ma pun pe treaba. Asta pentru ca sunt un copil ascultator.

Pentru primul post, cred ca cel mai bine ar fi sa facem cunostiinta. Asa ca o sa va povestesc cum am ajuns eu la mami. La nasterea mea, mai erau pe acolo cativa ca mine. Eu nu intelegeam de ce trebuia sa o impart pe mama mea (cea adevarata) cu ei. Va imaginati cum e sa te bati pentru fiecare strop de lapte?? Bunele maniere la masa au fost repede uitate, asa ca, in scurt timp, primeam muscaturi si labute in coaste in lupta pentru sanul mamei. Asta pana cand ea a disparut. Ne-a lasat pur si simplu. Si noi am plans, am schelalalit si am refuzat sa mancam altceva, tot sperand ca se va intoarce. Dar ea nu s-a intors, si asa a inceput lupta pentru castronasele cu mancare pe care ni le dadeau stapanii de atunci. In acel moment, mi-am dat seama ca nu se mai poate si mi-am schimbat strategia. Am uitat si eu toata educatia pe care o primisem pana atunci si am inceput sa ma lupt pentru papa.

La scurt timp dupa asta, au inceput sa vina in vizita tot felul de prieteni de ai stapanilor nostri. Veneau, ne analizau, spuneau cate ceva despre ce frumosi suntem si apoi plecau la casele lor, de cele mai multe ori, cu unul dintre noi. Eu, la inceput nu vroiam sa-i impresionez, nu vroiam sa plec nicaieri, tot speram ca mama se va intoarce. Sunt o fetita naiva, ce sa-i fac?? Stateam ascunsa intr-un colt, nu dadeam din codita si nici nu lingeam pe nimeni. Cand m-am trezit eu ca mama nu se mai intoarce, mai eram 5. Eu si inca 4 baietei. Atunci am inceput si eu sa ma gudur pe langa cei care veneau, fiindca papa nu mai era asa multa ca la inceput si stapanii nostri incepusera sa nu mai aiba rabdare cu noi. Asa mi-am dat seama ca prietenii lor erau niste misogini. Toti vroiau baietei. Eu, nici pana in ziua de azi, nu am inteles de ce! Pe mine nu ma mai bagau in seama cand aflau ca sunt fetita. Si stapanii erau parca mai suparati pe mine, doar pentru ca eram fetita. I-am auzit eu spunand ca se tem ca mie nu-mi vor gasi o casa, fiindca nimeni nu-si doreste fetite. Ce prostie mai e si asta??? Eu ma bucuram ca nu eram baietel.

In fine, ca sa nu ma lungesc (la asta seman cu mami pentru ca si ea vorbeste foarte mult), nici nu mi-am dat seama cand am ramas doar eu si un fratior. Deja ma temeam ca voi ramane ultima, si ca ma vor arunca cine stie pe unde. Si atunci a venit mami. Si ea a fost prima care, desi stia ca sunt fetita si desi eram mult mai mica la statura decat fratiorul meu, m-a luat PE MINE prima in brate. Am scos la atac tot arsenalul pe care il aveam in dotare. Am lins-o pe gat, pe fata, pe urechi, am scancit, am dat din codita m-am lipit de ea si am plans cand m-a lasat jos ca sa il ia si pe fratiorul meu in brate. M-am bucurat in sinea mea, ca el era adormit si facuse pipi pe el. Dar eu pe vremea aia nu stiam ca mami iubeste mai mult fetitele decat baieteii. Si cand l-a lasat pe el jos si m-a luat pe mine din nou in brate, am stiut ca a mea e. Si asa a fost. Ne-am mai jucat un pic si apoi m-a luat cu ea in masina.

Si cand am ajuns acasa....dar despre asta altadata, pentru ca acum trebuie sa mergem afara. Altfel, fac la mami in poala si nu o sa fie prea vesela. Dar va rog sa-mi spuneti daca mai vreti sa vorbiti cu mine! Si daca mai vreti, acum ca m-am obisnuit si cu tastatura, ne mai auzim la mami pe blog. Daca nu, o sa ma limitez sa vorbesc cu Bella, prietena mea de la etajul 7. Ham, Ham!!

P.S. de la mami : La multi ani, Ana!