Pauza

Dragii mei,

Facem o pauza de la blogarit ca ne mutam un pic cat vin niste neni priceputi sa ne renoveze casa. Plecam cu catel, purcel si tot ce mai avem pe capul lu' Retarda care si-a facut blog nou (sa vedem cat o tine) Nu avem obrazul asa gros sa o rugam sa mai stam si pe blog la ea acasa. Consideram ca am ingrosat destul obrazul cand, vrand nevrand a trebuit sa ne gazduiasca pentru 2 saptamani si unu paste alta trebuie sa o mai suporte si pe Zuri care inca nu a invatat unde sa faca pipi si caca. Iart-o, fidelutzo, ca nu stie ce face. In rest, promit eu ca e cuminte. Da sa mor io ca nici tu nu stiai unde trebuie sa faci caca la 2 luni juma si pun pariu ca faceai pe tine. Nu-i asa ca ne ierti?? A, si inca o chestie. Iarta-ne si daca iti terminam otetul ca sa curatam pipi al lui Zuri. Avem intentii bune!! Mai multe scuze la sfarsitul perioadei (nu pot sa prezic de pe acum ce o sa se mai intample) si o recunostiinta vesnica din partea noastra pt Retarda. Sarumana!!!!

P.S.: Multumim si lui Madalin si Dragos. O sa incercam sa va dernjam cat mai putin. Speram ca Zuri sa nu va faca zile amare. Daca totusi va face, ganditi-va ca e doar pt 10 zile si ca ca nu are decat 2 luni jumate. Nu e prea constienta ca face pipi peste tot. Multumim.

Ceai Hapciu

A venit Retarda azi pe la mine vesela ca o floricica si tzopaind intr-un picior. Dintr-una in alta, imi povesteste ea, foarte incantata de isprava ei cum s-a dus ea in Cora hotarata sa-si cumpere ceai de tei. Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Cand a ajuns ea la raionul de ceaiuri, femeie pana in maduva oaselor cum se gaseste, a vazut acolo: ceai "Hapciu", ceai "Somn linistit", ceai "Picioare grele" si ceai "Digestie usoara". Asa ca in loc de o cutie de ceai de tei, a plecat Retarda mea acasa cu cate una de Hapciu, Somn Linistit si asa mai departe. Si a lovit-o si inspiratia. Si-a facut un ceai "Somn linistit" in timp ce se uita la un film de groaza si a reusit sa nu faca pipi in pat, dupa cum chiar ea marturiseste. Acu eu nu bag mana in foc, ca nu a facut, dar ea asa sustine. Dar "Somn linistit" nu prea a ajutat-o cand, dupa film a trebuit sa intinda niste pantaloni proaspati spalati in coltul ala intunecat si niciodata umblat de la ea din casa, mereu suspect ca ar ascunde fiinte suspecte: balconul. Era sa faca pipi pe ea treaza!

De dimineata, dupa o noapte linistita, se duce Retarda mea sa cumpere tigari. Discutia urmatoare are loc intre ea si vanzatorul de la toneta de ziare:

Ea: Vreau si eu un pachet de Kent 4 si unul de Kent 8!
El: (plin de spirit) Nu am decat Kent Blue si Kent Siver
Ea: Da' pun pariu ca n-ai ceai Hapciu!

S-a mutat Retarda

Prin octombrie anul trecut, o adunam de pe strazi :)) Nu chiar de pe strazi, din blocul ala I13, din Alexandria. Victorita mi-o incredinta cu lacrimi in ochi. Zicea sa am grija de e si sa-i................(asta ramane intre noi).

A urmat un an si cu bune si cu rele, dar mai mult cu bune. Am ras, am plans, am taiat firul in paispe, am analizat, am povestit, am iesit, au intrat oameni noi in iata noastra, am facut lucruri pe care nu le mai facusem. Cumva, in ciuda tuturor avertismentelor, am reusit sa supravietuim. La inceput, mult lume ma sfatuia sa nu o iau la mine, ca o sa ne certam si o sa pierdem prietenia pe care o avem. Ca asa se intampla, ca nu cunosti un om decat atunci cand stai cu el. Nu zic nu, asa o fi. Si nici nu o sa spun o poveste frumoasa in care noi nu ne-am certat sau nu am avut diferente. Ba ne-am certat si inca rau. Au fost seri in care nici nu am vorbit una cu alta. Dar ne-am pastrat prietenia. Si pana la urma asta e tot ce conteaza. Si poate am ajuns sa ne cunoastem mai bine.

Aseara s-a mutat. Dar joi o astept sa doarma la mine. Fiindca mie mi-e dor de ea si stiu ca si ei ii e. Si parca mi-e dor sa-mi povesteasca in fiecare zi ce a facut la serviciu. Pt ca vedeti voi, pt ea, aventura de abia acum incepe

Iluzie de libertate

Se da o dimineata de marti. Se iau 2 best friends, si se pun la masa din bucatarie cu o cafea in fata. Una care tocmai a venit de la serviciu (night shift)si una care trebuie sa plece. Cam asa ne situam eu si retarda mea, ieri dimineata. Ne picau ochii in gura de somn. Ei fiindca tocmai terminase o noapte de munca si mie fiindca ora era mult prea matinala pentru creierul meu care functioneaza de la 11 spre pm. Incepem o discutie despre cum s-au schimbat vietile noastre de cand ne-am angajat full-time, si hop, apare si dansa, depresia. Inainte aveam timp de noi, de discutii, de iesit, de pierdut noptile si de invatat. Acum avem salarii, sefi si cariere (vezi doamne). Avem amandoua 2 joburi care ne plac, ne ducem cu drag la birou, salariile sunt bunicele, sefii sunt ok...si totusi ceva lipseste. Altii ar fi mai mult decat fericiti in pantofii nostri, dar noi nu, domne. Ca noi le vrem pe toate. Si scoala, si distractie, si salariu si cariera. Disperarea noastra a atins cote mexime, pana cand ne-a lovit ceva. Era o idee. Ce-ar fi sa tragem chiulul in ziua respectiva? Eu urma sa sun sa anunt ca mi-e rau si ea sa gaseasca pe cineva sa-i faca tura de diseara si totul era aranjat. Asa ca am pus mana pe telefoane, ne-am asezat pe canapea si ne-am anuntat sefii, cu parere de rau in suflet, ca nu vom putea ajunge la birou. Am lasat telefoanele jos, stateam pe canapea, holbandu-ne la peretele din fata.
Si apoi, amandoua o data: "Si acu' ce facem?":)) Ce dracu faceam cand nu eram angajate? Cum pierdeam timpul?? Ideile au navalit in secunda urmatoare. Toata ziua ne-am contopit cu canapeaua, am baut, am mancat junk food si ne-am uitat la filme. Dar, cel mai important, am sta impreuna ca old times si am lenevit. Am avut o zi doar pentru noi, o zi in plus fata de amaratul ala de weekend.
Am vrut si sa ne facem unghiile una alteia, dar nu am mai avut timp. Libertatea noastra a fost scurta. sau poate a fost doar o iluzie. A doua zi am luat-o de la capat. Cu o gura de oxigen in plus. Asta-i viata

Intrebare

Nenii aia care au inventat curelele cu o mie de incuietori si fel de fel de shiretzele nu s-au gandit si la oamenii care simt ca daca nu o sa faca pipi in urmatoarele 5 secunde, or sa explodeze???(sau mai rau...or sa faca pe ei????)

SAU

Oamenii care si-au cumparat curele cu o mie de incuietori si cu fel de fel de shiretzele nu s-au gandit ca, poate, odata, or sa explodeze daca nu fac pipi in urmatoarele 5 secunde sau or sa faca pe ei?

Orice asemanare cu orice personaj din viata reala este pur intamplatoare...

Sa-mi iau sau nu pistol?????

...asta o fost tema centrala de discutie aseara. Durata: aproximativ 1h si 30 min. Participanti: 2 pro, unul contra si unul cand de o parte, cand de alta. Concluzia: fiecare cu a lui (ca de fiecare data).
Problema a fost intoarsa pe toate partile, fiecare a venit cu argumente, argumente plauzibile in viziunea celui care le aducea si infantile in viziunea celor care le contracarau. Ca sa fac un rezumat, cei pro (care chiar au de gand sa-si achizitoneze unul) au invocat, evident, autoapararea, sustinandu-si cauza cu argumente gen - daca fac pana in the middle of nowhere si in timp ce schimb roata ma ataca cineva? (sure, sure); sau - daca vine un nemancat sa-mi fure portofelul, eu ce sa fac, sa i-l dau pur si simplu? (nu, frate, mai bine-l ciuruiesti).
Pur si simplu, nu-mi pot imagina o persoana care umbla tot timpul cu pistolul de frica unui potential atac, le-am spus. Nu o sa-l avem in permanenta cu noi, au replicat. Si atunci care mai e rostul???? (ma intreb). Daca se intampla ceva tocmai cand pistolashul dragalashul zace linistit in noptiera in timp ce detinatorul umbla bezmetic prin orash?
Au reusit sa ma convinga (cat de cat) cand s-a adus in discutie posibilitatea ca un "respectabil domn" ar putea intra peste mine in casa. Chiar si aici mi s-a parut ca o alarma care sa protejeze intrarea ar fi suficienta. Nu de alta, dar cred ca as paraliza de frica daca m-as pomeni cu un oaspete nepoftit peste mine la dush; si chiar daca as fi pe faza si as apuca sa trag nu cred ca as mai avea luciditatea necesara sa ma gandesc sa-i trag in picioare. Si daca l-as omori?? Life goes on, mi-au spus, el a cautat-o, esti in autoaparare. Autoaparare in fatza legii, dar in fatza mea? Cum sa mai traiesc normal stiind ca am luat viatza unui om, fie el si un infractor de cea mai joasa spetza?? Imi imaginez ca o chestie ca asta te marcheaza (but that's another story).
And how about the kids? Cum sa cresc copii intr-o casa unde oricand ar putea sa dea peste o arma? Si daca-l tin in afara zonelor unde pot ei ajunge, atunci probabil ca nici eu nu o sa pot ajunge la el in caz de urgenta....si l-am luat degeaba.
I rest my case.