1 Anisor

In urma cu un an se intampla ceva care avea sa ne faca viata mai frumoasa. Noi nu stiam la vremea aia, am aflat peste 2 luni. Pe 17 am sarbatorit fix un anisor de viata pentru pitica noastra, cunoscuta sub numele de
Zuri :)

Anul asta, ne-am inarmat cu oscioare, conserve, jucarii, coifuri si tort. Si petrecerea a inceput.

Faza 1. Mami si tati in Carrefour, alergand in toate partile pentru a procura toate cele necesare sarbatoririi ca la carte a celui mai nou membru al familiei.

Faza 2. Cursa. Zuri VS. Mami si tati. Scopul lui mami si tati: sa rada un pic de Zuri, impopotonata cu coif de petrecere. Scopul lui Zuri: Sa scape de chestia aia de carton de pe cap si sa o roada in liniste. Castigator intermediar: mami si tati. Castigator final: Zuri :)



Faza 3. Tortul si conservuta. Tortul pentru mami si tati, conserva pentru Zuri.



Faza 4. Toata lumea cu burtile in sus dupa o asa masa copioasa. Se impunea o siesta in toata regula.



Multumim celor de la Petz pentru ca ne-au facut cea mai frumoasa surpriza de ziua lui Zuri. Mami nu se poate abtine sa remarce ca cineva, in spatele lor, stie ce ii sensibilizeaza pe proprietarii de animale. Nu i-a costat nimic, dar a meritat fiecare secunda pe care au petrecut-o scriind mail-ul. Desi in ultima vreme ii cam abandonasem, promitem sa revenim cu forte maxime. Pentru ca ne-a placut si ne-am simtit importanti. Nota 10 de la noi. Mai jos mesajul:

"Cu ocazia zilei de nastere a lui Zuri, echipa petz.ro impreuna cu toti prietenii de pe site, ii ureaza lui Zuri un sincer La Multi Ani si multa sanatate!!! Multa sanatate si stapanilor pentru a va putea bucura din plin de Zuri.

Cu prietenie,
Echipa Petz.ro"

Ganduri canine

Atentie! Va vorbeste....Zuri. O poza, ca sa stiti cu cine stati de vorba:




Mami s-a gandit ca ar fi interesant sa impartasesc si altora din experientele mele de viata. Eu nu prea am avut multe de spus despre aceasta idee, asa ca iata-ma la ea in poala, cu labutele pe tastatura, incercand sa spun ceva interesant ca sa va impresionez.

Va avertizez de pe acum ca acest post se adreseaza numai iubitorilor de animale, si nu acelora care ne dau cu piciorul sau carora le e sila sa puna mana pe noi, asa cum e vecina noastra de la etajul unu. Deja am conceput un plan de razbunare impotriva ei. Data viitoare cand ma scoate mami afara, ceea ce ar trebui sa se intample cam acum, daca nu as fi ocupata cu tastatul, o sa mi se intample un mic accident pe presul din fata usii ei. Mi-am dat eu seama ca nici mami nu o prea place pe vecina, asa ca sigur nu o sa ma certe. Ba mai mult, aseara, cand ma intorceam de afara, cand am ajuns la presul cu pricina, tati mi-a adresat niste indemnuri, de mi-e rusine sa vi le spun. Nu am putut atunci sa-i indeplinesc dorinta, dar astazi sigur ma pun pe treaba. Asta pentru ca sunt un copil ascultator.

Pentru primul post, cred ca cel mai bine ar fi sa facem cunostiinta. Asa ca o sa va povestesc cum am ajuns eu la mami. La nasterea mea, mai erau pe acolo cativa ca mine. Eu nu intelegeam de ce trebuia sa o impart pe mama mea (cea adevarata) cu ei. Va imaginati cum e sa te bati pentru fiecare strop de lapte?? Bunele maniere la masa au fost repede uitate, asa ca, in scurt timp, primeam muscaturi si labute in coaste in lupta pentru sanul mamei. Asta pana cand ea a disparut. Ne-a lasat pur si simplu. Si noi am plans, am schelalalit si am refuzat sa mancam altceva, tot sperand ca se va intoarce. Dar ea nu s-a intors, si asa a inceput lupta pentru castronasele cu mancare pe care ni le dadeau stapanii de atunci. In acel moment, mi-am dat seama ca nu se mai poate si mi-am schimbat strategia. Am uitat si eu toata educatia pe care o primisem pana atunci si am inceput sa ma lupt pentru papa.

La scurt timp dupa asta, au inceput sa vina in vizita tot felul de prieteni de ai stapanilor nostri. Veneau, ne analizau, spuneau cate ceva despre ce frumosi suntem si apoi plecau la casele lor, de cele mai multe ori, cu unul dintre noi. Eu, la inceput nu vroiam sa-i impresionez, nu vroiam sa plec nicaieri, tot speram ca mama se va intoarce. Sunt o fetita naiva, ce sa-i fac?? Stateam ascunsa intr-un colt, nu dadeam din codita si nici nu lingeam pe nimeni. Cand m-am trezit eu ca mama nu se mai intoarce, mai eram 5. Eu si inca 4 baietei. Atunci am inceput si eu sa ma gudur pe langa cei care veneau, fiindca papa nu mai era asa multa ca la inceput si stapanii nostri incepusera sa nu mai aiba rabdare cu noi. Asa mi-am dat seama ca prietenii lor erau niste misogini. Toti vroiau baietei. Eu, nici pana in ziua de azi, nu am inteles de ce! Pe mine nu ma mai bagau in seama cand aflau ca sunt fetita. Si stapanii erau parca mai suparati pe mine, doar pentru ca eram fetita. I-am auzit eu spunand ca se tem ca mie nu-mi vor gasi o casa, fiindca nimeni nu-si doreste fetite. Ce prostie mai e si asta??? Eu ma bucuram ca nu eram baietel.

In fine, ca sa nu ma lungesc (la asta seman cu mami pentru ca si ea vorbeste foarte mult), nici nu mi-am dat seama cand am ramas doar eu si un fratior. Deja ma temeam ca voi ramane ultima, si ca ma vor arunca cine stie pe unde. Si atunci a venit mami. Si ea a fost prima care, desi stia ca sunt fetita si desi eram mult mai mica la statura decat fratiorul meu, m-a luat PE MINE prima in brate. Am scos la atac tot arsenalul pe care il aveam in dotare. Am lins-o pe gat, pe fata, pe urechi, am scancit, am dat din codita m-am lipit de ea si am plans cand m-a lasat jos ca sa il ia si pe fratiorul meu in brate. M-am bucurat in sinea mea, ca el era adormit si facuse pipi pe el. Dar eu pe vremea aia nu stiam ca mami iubeste mai mult fetitele decat baieteii. Si cand l-a lasat pe el jos si m-a luat pe mine din nou in brate, am stiut ca a mea e. Si asa a fost. Ne-am mai jucat un pic si apoi m-a luat cu ea in masina.

Si cand am ajuns acasa....dar despre asta altadata, pentru ca acum trebuie sa mergem afara. Altfel, fac la mami in poala si nu o sa fie prea vesela. Dar va rog sa-mi spuneti daca mai vreti sa vorbiti cu mine! Si daca mai vreti, acum ca m-am obisnuit si cu tastatura, ne mai auzim la mami pe blog. Daca nu, o sa ma limitez sa vorbesc cu Bella, prietena mea de la etajul 7. Ham, Ham!!

P.S. de la mami : La multi ani, Ana!

Anunt pentru cei care ma viziteaza acasa

Se regaseste cineva in randurile de mai jos?? Eu una m-am regasit complet.

1. Cainele locuieste aici. Voi nu!
2. Daca nu vrei par de caine pe haine, nu te urca pe mobila.
3. Da, are obiceiuri dezgustatoare. Si eu am, si voi aveti. Care-i problema ?
4. SIGUR ca miroase a caine.
5. Este in natura lui sa te miroasa intre picioare. Esti liber sa-l mirosi si tu pe el.
6. El imi place mai mult decat majoritatea oamenilor.
7. Pentru tine este un caine. Pentru mine este un fiu adoptat, care este scund, paros, merge in patru picioare si nu vorbeste foarte clar. Eu nu am nici o problema cu lucrurile astea.
8. Cainii sunt mai buni decat copiii. Maninca mai putin, nu cer bani tot timpul, sunt mult mai usor de educat, de obicei vin cand ii chemi, niciodata nu-ti iau masina, nu pierd timpul cu prieteni drogati, nu fumeaza si nu beau, nu-si fac griji daca nu sunt imbracati dupa ultima moda, nu-ti poarta hainele, nu au nevoie de o groaza de bani pentru scoala si daca fac pui, poti sa-i vinzi.
9. Acelasi lucru se aplica si la pisici, numai ca ele te vor ignora pana cand adormi

This is my puppy:

Isn't she the cutest?

Pauza

Dragii mei,

Facem o pauza de la blogarit ca ne mutam un pic cat vin niste neni priceputi sa ne renoveze casa. Plecam cu catel, purcel si tot ce mai avem pe capul lu' Retarda care si-a facut blog nou (sa vedem cat o tine) Nu avem obrazul asa gros sa o rugam sa mai stam si pe blog la ea acasa. Consideram ca am ingrosat destul obrazul cand, vrand nevrand a trebuit sa ne gazduiasca pentru 2 saptamani si unu paste alta trebuie sa o mai suporte si pe Zuri care inca nu a invatat unde sa faca pipi si caca. Iart-o, fidelutzo, ca nu stie ce face. In rest, promit eu ca e cuminte. Da sa mor io ca nici tu nu stiai unde trebuie sa faci caca la 2 luni juma si pun pariu ca faceai pe tine. Nu-i asa ca ne ierti?? A, si inca o chestie. Iarta-ne si daca iti terminam otetul ca sa curatam pipi al lui Zuri. Avem intentii bune!! Mai multe scuze la sfarsitul perioadei (nu pot sa prezic de pe acum ce o sa se mai intample) si o recunostiinta vesnica din partea noastra pt Retarda. Sarumana!!!!

P.S.: Multumim si lui Madalin si Dragos. O sa incercam sa va dernjam cat mai putin. Speram ca Zuri sa nu va faca zile amare. Daca totusi va face, ganditi-va ca e doar pt 10 zile si ca ca nu are decat 2 luni jumate. Nu e prea constienta ca face pipi peste tot. Multumim.

Welcome Zuri!!!!

Zuri, analizand teritoriul si gandind "sigur pe covorul asta trebuie sa fac eu pishu"

Zuri cu creasta

Ce plictisita sunt de covorasul asta. Mereu trebuie sa fac pipi pe el

Care what u wish for....it may come true. Cam asa a fost cu mine si cu catelusha mea. Dupa mii de rugaminti fierbinti si nopti petrecute pe forumuri cautand rasa si numele potrivit, mi-am luat-o in sfarsit. Am fost atat de incantata de ea, incat nici nu am mai povestit pe blog ce s-a intamplat. E atat de adorabila incat nici nu pot descrie in cuvinte ce simti cand vii acasa si te intampina la usa dand din codita sau cand plangi si ea te linge pe nas, parca stiind ca nu te simti bine. Eu nu prea intelegeam faza asta cu animalele inainte sa mi-o iau. Dar acum, nu stiu ce m-as face fara ea. O mai cert eu cand face pishu pe covorul din sufragerie, dar stiu ca isi da seama ca a gresit cand ma linge tare de tot pe maini imediat dupa. Si atunci ma topesc. Toata lumea o iubeste, chiar si cei care nu au vrut-o. Ne-a fermecat pe toti

Vreau si eu.....

Nenea ala mare si puternic, vreau si eu un catzel ca asta. Hai te roooooooooooooog!!!!!!!! Crezi ca am vreo sansa?