Searching...

Se pare ca blogul meu contine raspunsuri la niste intrebari pe care eu nu mi le-am pus niciodata. Ei au cautat, eu ii dau de gol:



1. "nu vreau sa ma marit, vreau un copil" - Daca esti hotarata, pune-te pe treaba! Si spune-mi si mie cum a mers treaba.

2. "monica columbeanu trufe" - ce?????

3. "am un amant" - Sa-l stapanesti sanatoasa!

4. "are pe altcineva" - Cum ti-ai dat seama?

4. "caut femeie tate mari" - Si ce credeai, ca le gasesti la mine pe blog?

5. "de ce nu vorbeste un baiat cu o fata de care nu ii place" - Hmmmm, lasa-ma sa ma gandesc putin. Nu-mi vine nimic in cap. Decat ca, bineinteles lui nu-i place de ea. Dooh.

6. "e rau sa iti doresti moartea?" - Nu sunt eu chiar o experta, dar cred ca nici prea bine nu e. Totusi, inainte sa treci la fapte, asteapta, poate iti trece cheful. Serios vorbind acum, ce se intampla? De ce vor oamenii astia sa se sinucida?

7. "fabricare de tzuica" - De care? Mai slaba sau mai tare?:)

8. "fete cu tate mari facand sex" - Pffuu, nu vreau sa ma gandesc cat esti de disperat

9. "indiciile ca unui baiat ii place de tine" - My darling, astea ar trebui sa le aflii singura. Difera de la un baiat la altul, in functie de varsta si de personalitate. Un baiat timid care e in clasa a VII-a o sa se manifeste diferit fata de unul de 20 de ani, plin de el, care mai conduce si Touareg-ul luat din banii lu' taticu'.


10. "ma cheama jenica" - Stai linistit, nu e vina ta.

11. "nimeni nu ma intelege nici macar eu" - :))Grav.

12. "threesome tare" - Unul mediu nu merge, nu? Cred ca ai fost dezamagit de threesome-ul meu.

13. "nu mai vreau sa ma marit" - Pai, stai sa ne lamurim. Cate zile mai ai pana la nunta? Fiindca, s-ar putea sa iasa urat.

Pentru feminista din mine

POST NERECOMANDAT BAIETILOR

Dragele mele,

De cate ori pe zi va loviti de doze de misoginism ale colegilor, cunostiintelor, prietenilor sau, in cel mai rau caz, ale iubitilor? La mine, lucrurile astea sa intampla cu atat mai des, cu cat natura m-a inzestrat cu o podoaba capilara balaie ca spicul de grau si cu niste "inaintari" care nu pot trece neobservate. Si gata, mi s-a lipt eticheta "Blonda proasta si cu tate mari." Combinatia perfecta.

Ma certam odata cu un reprezentant demn al speciei masculine pentru un loc de parcare. Vina era a noastra, parcasem pe locul lui. Dar incercam sa-i explic ca nu intentionasem sa stam decat 15 minute si ca nu ar trebui sa reactioneze asa violent, pentru ca oricum plecam. Ei bine, mi-a trantit-o: "Eu nu stau de vorba cu femei!". Poftim??? De ce? Te temi ca ai putea sa nu le faci fata???

Mostre de misoginism se intalnesc la tot pasul. Sunt sigura ca ati auzit celebrele "Un barbat intelept nu isi contrazice nevasta. El asteapta pana o face ea singura" si "la inceput, D-zeu a creat pamintul si s-a odihnit. Apoi a creat barbatul si s-a odihnit. Apoi a creat femeia. Si nici barbatul, nici D-zeu nu s-au mai odihnit niciodata si nici nu o vor mai face in vecii vecilor".
Primul citat nu merita nici macar sa ne obosim sa cautam un raspuns, la al doilea va raspundem "Mai intai, D-zeu a creat Pamantul. Apoi, D-zeu a creat barbatul. S-a uitat la opera lui si s-a gandit: pot face ceva mai bun. Si a facut femeia" :)

Sa revenim la scopul initial al postului fiindca m-am cam luat cu vorba. SUNTEM RAZBUNATE! ABC a lansat "CASHMERE MAFIA", un serial despre femei puternice, un fel de "Sex and the city", doar ca femeile astea nu traiesc doar pentru barbati si nu vorbesc doar despre sex. Sunt femei in adevarul sens al cuvantului. Viata noastra inseamna mai mult decat relatii cu masculi si sex. Ei sunt o parte importanta a realitatii noastre, dar pe langa ei, mai avem si cariere, copii, prietene s.a.m.d.



Personajele principale sunt 4 femei care ocupa functii inalte in companiile in care lucreaza, au legaturi puternice in lumea afacerilor si incearca din rasputeri sa-si imbine cu succes carierele stralucitoare cu viata persoanala destul de complexa.

Cred ca asta e adevarata problema a femeilor din ziua de azi. Trebuie sa ne luptam cot la cot cu barbatii in cariera. In acelasi timp, trebuie sa fim mame si sa nu uitam, femei. Intr-un fel, avem responsabilitati duble fata de partenerii nostri. Ce imi place cel mai mult la acest serial este faptul ca le vedem pe fete la birou, muncind. Nu ca in "Sex an the City", unde fetele doar vorbesc despre munca lor, dar le vedem doar facand sex.

Fiecare dintre cele 4 are povestea ei. Bineinteles ca nu lipsesc nici barbatii, si nici relatiile sexuale. Si ce bine ca nu lipsesc. Doar ei adauga sarea si piperul in vietile noastrea. Chiar daca unii sunt misogini!

Imi place ca personajele nu sunt niste roboti cu cariera, au si slabiciuni, temeri, sufera din dragoste, fac totul pentru prietenele lor. "Cashmere mafia" merita, chiar si pentru iluzia pe care ne-o creeaza, ca intr-o zi vom fi si noi ca ele. Macar pentru 45 de minute.


Nu lasati vreodata un barbat sa se uite la acest serial! Nu va putea suporta adevarul.

Pana cand moartea sau altcineva ne va desparti...

Am aflat de curand ca mama unei prietene are amant. Ea nu stie si nici nu va afla de la mine. Nu cred ca e treaba mea. Eu nu as vrea sa stiu ca mama are pe altcineva.

Ceea ce m-a surprins pe mine e modul cum am reactionat eu. Nu am fost nici pe departe oripilata asa cum as fi fost cu cativa ani in urma. Nu am judecat-o de loc. Desi o cunosc pe aceasta femeie de ceva timp, recunosc ca nu m-as fi asteptat. Pur si simplu, nu pare genul de femeie care sa aiba curajul sa faca un asemenea gest. Eu, in loc sa o condamn, am admirat-o. Bravo ei ca are curajul sa lupte pentru fericire.

Inteleg si de ce nu divorteaza, de ce nu isi distruge familia si de ce nu o distruge si pe cea a amantului ei. Prea multi oameni ar suferi si doar ei ar fi fericiti. Au gasit solutia de mijloc. Societatea ar condamna-o instant, si doar pe ea nu si pe el. Cel mai probabil, si copiii ei ar respinge-o. Ar pierde tot ce a acumulat intr-o viata intreaga. Si asta doar pentru ca a vrut alt barbat in viata ei, altul decat cel pe care il alesese in tinerete.Trist, dar adevarat. Viata uneori ne pune si in asemenea situatii.

Indata ce ai devenit sotie si mama, incetezi sa mai fii femeie? Nu cred. Dar cum le impaci pe amandoua? E clar ca solutia ideala ar fi ca omul de langa tine sa iti implineasca toate nevoile. Dar ce te faci daca nu e asa? Ce faci daca peste 20 de ani iti dai seama ca iti doresti pe altcineva langa tine? Risti totul pentru iubirea ta? Sau nu?

Ma intreb: cum facem sa fim fericiti si impliniti, daca ceea ce ne dorim noi nu e in concordanta cu normele societatii? E chiar asa de condamnat sa ai un amant? Sau mai bine zis, e asa rau sa ai si un amant si sa iti mentii si o viata de familie? Cine stabileste ce e bine si ce nu? Nu ar trebui sa stabilim noi? Si sa nu ne pese de ce se susoteste la colt de strada? Dar cum sa facem asta? Cum sa fim fericiti, daca fericirea nostra ne e oarecum interzisa?


Ma intreb cum as reactiona eu daca as afla ca mama are un amant. Dar voi?

Cand ma fac mare...

Tomata mi-a trimis o lepsa de muuuuult. De atunci, ma tot chinui sa-mi fac timp sa raspund la ea. Nu s-a putut pana azi...dar, mai bine mai tarziu, decat niciodata nu??


Cand ma fac mare...vreau sa ma fac vanzatoare, avocat, doctorita...si multe altele. Numai ca voi face marketing nu am prevazut. Devin nostalgica daca ma gandesc la copilarie. La partea aia a copilariei cand mi se parea ca a fi vanzator trebuie sa fie cel mai tare job din lume. Adica, serios acum, ce poate fi mai tare decat sa poti sa te servesti cu orice bomboana din magazin fara sa te rogi de mama jumatate de ora? Era unul din jocurile mele preferate. Vindeam pietre, crengute si cutii goale in schimbul unor bancnote-frunze. Cea mai mare parte a copilariei mi-am petrecut-o la bunici, desculta, in nisip. Mereu mi-a placut sa fiu vanzator, niciodata client. Imi placea sa numar banii, sa ma gandesc la modalitati noi de a face rost de marfa sau sa fac concurenta cu vecina sa vedem cine vinde mai mult.

Am avansat apoi. M-am facut doctorita. Numai ca prietenii mei nu vroiau sa se joace prea des jocul asta. Pentru ca pe ei nu-i lasam niciodata sa fie doctori. Eram numai eu. Ii consultam, ma miram, ma gandeam, analizam in detaliu si apoi dadeam diagnosticul. Le vindeam si medicamente si consultatiile mele costau tot timpul multe "frunze".

Pe masura ce cresteam, job-urile se diversificau, deveneau mai "pretentioase". Apoi, am descoperit marketing-ul, prin ceea ce eu credeam a fi o nesansa la vremea acea. Nu a trecut mult timp pana sa-mi dau seama ca, de fapt, era noroc chior. Aici am ramas si intentionez sa raman mult timp de acum inainte.

Mi-e dor de copilarie.Dar am mai scris despre asta aici. Imi aduc si acum aminte cum Little Bro vroia sa fie sofer de camion roz. Nu alta culoare, sa ne intelegem. Daca nu era roz, cadea toata treaba :) Am zis!

Leapsa de la Dude

Am primit leapsa asta de la Dude, dupa ce practic, le-am cerut-o cu nerusinare. Daca mi-a placut, ce sa fac?? :) Here I go:

BEST
1. Male friend: Marius
2. Female friend: Dana, Ioana
3. Vacation: Costinesti 2004
4. Age: 22
5. Memory: surprise party for my 18 birthday

WORST
1. Time of day: 6.30 AM
2. Day of the week: Monday
3. Food: Spinach. Iach!
4. Memory: an embarassing one :)

LAST
1. Person you saw: Cristi
2. Person you talked to on the phone: Mum
3. Hugged: Cristi
4. Text messaged: Ioana
5: IM: Dana

YESTERDAY
1. What did you do: went to school, read, blogged, received a visit
2. Who were you with: lots of people: Marius, Ioana, Florin, Delia, Cristi
3. Bad/Good day: regular one
4. Lose something: no
5. Fall out with someone: no

TODAY
1. What are you doing now: drinking morning coffee. It's 3 p.m. :)
2. Today in general: cleaning, reading, going out with Dana, party tonight.
3. Wearing: a T-shirt
4. What did you eat for lunch: it's still morning for me:P
5. Better than yesterday: yes

TOMORROW
1. Is: Saturday
2. Got any plans: sleepin late after today party, walking my dog in the park, shopping
3. Getting Lucky: maybe :)) ;)
4. Dislikes about tomorrow: Saturdays always end to fast
5. Do you have work: Happy to say, not for the moment

FAVORITES
1. Number: 7
2. Song: Baby is crying, at the moment. They keep changing
3. Colour: purple and green
4. Season: summer
5. State: this one ;)

CURRENTLY
1. With someone: yes
2. Missing someone: yes
3. Mood: not in the mood
4. Wanting: a nice pair of boots

Lepasa merge mai departe la Danutz si la Anqutzu. De abia astept sa vad raspunsurile voastre.

Mami

De fiecare data cand o expun pe mama unor prieteni, cunostiinte, colegi, ea reuseste cumva sa-i cucereasca pe toti. Si o face din prima. Nu cunosc o singura persoana in lumea asta care sa nu o aprecieze. Nu stiu ce e acel "ceva" pe care il are din belsug si care o face sa straluceasca in orice imprejurare. Stiu doar ca as vrea sa-mi imprumute si mie macar un dram. Si o iubesc cu atat mai mult, cu cat e doar a mea.

Ei ii datorez cele mai frumoase trasaturi pe care le am. Ii datorez zambetul, culoarea ochilor, optimismul, increderea in mine, perseverenta, sufletul meu bine ascuns sub o raceala aparenta.

De la ea primesc cele mai bune sfaturi, cu ea pot sa discut orice, ea ma citeste ca pe propria-i palma. Stie ce gandesc inainte ca eu sa-mi dau seama. Ea m-a invatat sa ii accept pe ceilalti asa cum sunt, ea m-a invatat sa cred in oameni, ea m-a invatat sa traiesc.

Imi amintesc si acum cu cata dragoste m-a imbracat in paiata pentru o serbare de la gradinita, cum s-a luptat in prima zi de scoala sa merg la invatatoarea pe care o alesese, cum a plans cand am intrat la primul examen din viata mea (si apoi la toate celelalte importante), cum m-a sprijinit cand nu ma mai puteam ridica si cand simteam ca totul se naruie in jurul meu. Mama a fost o luptatoare si o optimista, si stiu ca asa voi fi si eu. Pentru ca asta am apreciat cel mai mult la ea.

Multumesc, mami! Petru ca m-ai crescut...Pentru ca ma iubesti...Pentru ca ma ciondanesti...Pentru ca m-ai lasat sa fac propriile mele greseli...Pentru ca ma accepti asa cum sunt...Pentru ca stii intotdeauna ce trebuie sa spui...Pentru ca ma mangai pe cap ...Pentru ca ai transforamat o casa in "acasa"

Nu stiu cum voi putea vreodata sa-i arat cat de mult o iubesc. Ea nu va citi randurile astea, cel mai probabil, niciodata. Pentru ca, pentru ea, un gest face cat o mie de cuvinte.

Monica Columbeanu

Daca am ajuns sa scriu despre proasta asta pe blog inseamna ca m-a enervat rau. Nu stiu de ce credeam eu ca ea nu se ia foarte in serios. Ca e constienta ca a ajus acolo unde e doar fiindca are craci lungi si fiindca ii place sa faca sex cu oameni de 50 de ani. Ma gandeam ca isi da seama ca nu va face niciodata parte din asa numita "high society" si ca cei care o pupa acum in fund, maine nici n-ar mai scuipa-o daca ar divorta de "Iri".

DAR NU!!!!! Domnisoara se ia foarte in serios. Dau din intamplare peste o conversatie a ei cu Iulia Albu in care ii povestea cum isi angajeaza ei personal la bucatarie. Conversatia merge cam asa:
- "Si draga, astia care vin la noi la "casting" - mie asa imi place sa le zic- au de trecut o proba. Sa ne gateasca si sa ne puna masa. Si n-o sa-ti vina sa crezi ce fac unii!!! Aseaza cutitul langa farfurie cu taietura spre exterior!!! Iti vine sa crezi???? Dar unde or trai oamenii astia???"

Oamenii astia traiesc acolo unde traiai si tu draga mea, inainte sa te apuci sa dai cu gura prin pantalonii lui Iri. Sunt niste oameni care mananca ciorba si sarmale la masa in fiecare zi, nu trufe pe blat de somn. Sau tu cand stateai cu ma-ta la Bacau mancai numai cu tacamuri de argint? Si daca te crezi cumva superioara lor, ai face bine sa te mai gandesti! Ei nu s-au prostituat pentru bani, dar in schimb, vor trai o viata intreaga fara sa stie ca un cutit se pune pe masa cu taietura spre interior!!! Si sa-ti mai spun ceva! Nici macar nu le pasa!Si nu dau 2 bani pe tine.

Si noi, cele pentru care tu te crezi model (tot din declaratiile tale e si asta), te-am scuipa drept intre ochi daca nu am fi de o mie de ori mai doamne decat tine.

Dar nu-mi fac griji ca pana la urma te vei trezi la realitate. Si atunci o sa te vedem plangand pe la diverse televiziuni ca oamenii sunt ipocriti, interesati si ca au fost prieteni cu tine doar fiindca erai sotia lui Iri. Si atunci, tu vei fi mai jos decat cei care nu stiu cum sa aseze un cutit pe masa. Si ce o sa te faci cand o sa trebuiasca sa-ti asezi masa singura???

Biletele

Nu stiu daca v-ati mai jucat Biletele in ultimul timp sau daca v-ati jucat vreodata. Dar eu am tras o portie sanatoasa de ras aseara, cand am dat in mintea copiilor cu niste prieteni. Pentru cei care nu stiu despre ce joc vorbesc, o sa il descriu pe scurt.

Jucatorii se impart in 2 echipe si fiecare scrie pe un biletel numele unei persoane. Singura conditie e ca toti participantii la joc sa cunoasca sau sa fi auzit de respectivul. Noi am deviat de la persoane cunoscute la amici, frati, animale , personaje de desene animate si multe altele. Biletele se impaturesc si se amesteca. Urmeaza 4 runde in care participantii se intrec, in reprize de cate 30 de secunde sa ghiceasca numele scrise pe biletele. Prima runda are o singura regula: sa spui cat mai multe despre numele de pe biletel, astfel incat cei din echipa ta sa ghiceasca despre cine e vorba. La a doua runda, nu trebuie sa spui decat UN cuvant cat mai elocvent, la a treia sa mimezi personajul de pe hartie si la a patra scoti doar un sunet astfel incat coechipierii sa ghiceasca numele de pe biletele.

In fine, noi ne-am distrat copios incercand sa-i facem pe ceilalti sa-i ghiceasca pe:

- Elena din Troia
- Dr. Ciomu
- Turnul Eiffel ( la partea cu sunetul am cam fost in dilema, pentru ca nu prea stiam noi cum face Turnul Eiffel)
-Zuri
- Ala mic si verde care mananca pietre
- Super cow (va imaginati ce a iesit cand am mimat o vaca:) Toti credeau ca sunt caine, pana cand am inceput sa ma mulg:)
- Victor Ciorbea (asta cum face oare?)
- Mishu' (pisoiul prietenilor nostri)
- Darth Vader
- Baiazid
- Wilt
- Carasul auriu din acvariul lui Cosmin - prietenul nostru
- Noi insine (aici au mai iesit si scantei :)
- Andrei Gheorghe
- Mihai Eminescu (dilema la sunete, din nou)
- Bill Gates
- Donald Trump
- Achmed (I kill you)
- Titanic
- Bil Clinton
- Abramburica (ca sa il citez pe Cosmin: "Aia care facea emisiuni pentru copii si acu' e buna raaaaaaauuu")

...si lista poate continua. Noi am ras pana am cazut sub masa. Poate va jucati si voi.

Raftul Denisei sau cum mi-am dat seama ca sunt o "incuiata"

De mult urmaresc colectia "Raftul Denisei" de la editura Humanitas. Imi aduc si acum cum am descoperit-o. Eram la un targ de carte si Denisa ne povestea pe spatele unei carti cum ca in aceasta colectie vor aparea numai cartile dragi sufletului ei si numai cele care o conving ca merita sa ocupe un loc aici. Cu fiecare carte pe are o citeam din aceasta colectie, aveam impresia ca descopar o parte din sufletul ei si in mintea mea imi creasem deja o imagine despre Denisa. Habar nu aveam cine e Denisa in realitate sau cum arata. Asta, pana saptamana trecuta cand am vazut-o la TV, la "Jurnal Cultural".

Ceva s-a rupat in mine. Denisa nu era deloc asa cum mi-o imaginasem. Nici fizic si nici ceea ce spunea nu prea mi-a placut. Nu era deloc cea pe care mi-o imaginasem eu. Acum am o reactie de respingere fata de cartile din colectia asta, doar pentru ca nu imi place editoarea lor. De ce nu ma pot debarasa de impresia pe care mi-a lasat-o? De ce sunt atat de incuiata incat sa nu mai pot sa-i apreciez munca, doar pentru ca mi-a creat o impresie negativa? Si eu care ma credeam mare si tare, si facand parte din categoria selecta a oamenilor care nu judeca un om dupa aparente, dupa aspectul fizic, sau dupa cateva cuvinte...rahat...nu sunt asa. Nu-mi place sa o recunosc. Tot speram ca o sa treaca senzatia asta, dar nu. De ce nu pot sa trec peste imaginea pe care mi-o creasem si sa accept ca ea e altfel? Si s-o iau ca atare?

Anunt pentru cei care ma viziteaza acasa

Se regaseste cineva in randurile de mai jos?? Eu una m-am regasit complet.

1. Cainele locuieste aici. Voi nu!
2. Daca nu vrei par de caine pe haine, nu te urca pe mobila.
3. Da, are obiceiuri dezgustatoare. Si eu am, si voi aveti. Care-i problema ?
4. SIGUR ca miroase a caine.
5. Este in natura lui sa te miroasa intre picioare. Esti liber sa-l mirosi si tu pe el.
6. El imi place mai mult decat majoritatea oamenilor.
7. Pentru tine este un caine. Pentru mine este un fiu adoptat, care este scund, paros, merge in patru picioare si nu vorbeste foarte clar. Eu nu am nici o problema cu lucrurile astea.
8. Cainii sunt mai buni decat copiii. Maninca mai putin, nu cer bani tot timpul, sunt mult mai usor de educat, de obicei vin cand ii chemi, niciodata nu-ti iau masina, nu pierd timpul cu prieteni drogati, nu fumeaza si nu beau, nu-si fac griji daca nu sunt imbracati dupa ultima moda, nu-ti poarta hainele, nu au nevoie de o groaza de bani pentru scoala si daca fac pui, poti sa-i vinzi.
9. Acelasi lucru se aplica si la pisici, numai ca ele te vor ignora pana cand adormi

This is my puppy:

Isn't she the cutest?

De buna voie si nesilita de nimeni?.....Nu! Nu! Doamne fereste!

Nu vreau sa ma marit!!!! Nu vreau, nu vreau si iar nu vreau! Am eu o problema cu capul sau s-a intors lumea cu susul in jos? Mama se uita la mine chioras cand ii spun asta, unele prietene ma inteleg si sunt perfect de acord cu mine, altora li se pare ciudat. Ele au visat toata viata la rochia de mireasa. Eu, nu!

Sunt un specimen ciudat. Nici macar o data in viata asta nu m-am gandit cum o sa fie rochia mea de mireasa sau cum o sa fie nunta mea. Nu am visat la asta, nici macar nu m-am gandit la asta. De ceva timp insa, lumea a inceput sa ma bata la cap. Vezi doamne, o sa termin facultatea, stau cu prietenul meu de 2 ani, totul merge bine, nimic nu o sa se schimbe si atunci ce mai asteptam???? Deja ma urc pe pereti cand, din ce in ce mai multe persoane ma intreaba : Eh, si cand te mariti???? Peste o mie de ani, imi vine sa le raspund.

Cum adica nu o sa se schimbe nimic? Adica faptul ca o sa incep sa petrec sarbatorile cu ai lui si cu familia lui nu se pune? Pe mine ma enerveaza intalnirile cu rudele mele, daramite cu ale lui. Nu mai merge sa ma duc eu la mama si el la a lui, ca doar suntem casatoriti nu? Ar trebui sa mergem impreuna...Si daca peste 2 ani ma trezesc ca vreau sa ma despart de el ce fac? Ma plimb prin tribunale? No, thanks. Nu sunt destul de matura ca sa-mi asum ditamai responsabilitatea. Si parca vad, ca dupa ce ne casatorim, o sa inceapa sa ne bata la cap cu copiii. Cand ne faceti maica nepotei??? La pastele cailor!!! Nici nu pot sa ma gandesc la copii. Mi-e groaza. Nu ma intelegeti gresit, imi plac foarte mult copii, mai ales bebelusii, doar sa nu fie ai mei. Nu sunt pregatita.

Si ce e mai rau e ca lumea din jurul meu incepe sa faca nunti. Si atunci ma trezesc cu parintii prietenului meu ca ma intreaba: Si voi? Cand treceti si voi in randul lumii??? What the fuck? Nu ar trebui sa fie ai mei cei care pun intrebarea asta? El ar vrea, il simt ca ar vrea. Dar saracul, cand ma vede pe mine asa oripilata de gandul asta, nu mai zice nimic.

Unde sunt vremurile alea cand fetele erau cele care vroiau, cu orice pret, sa-si puna pirostriile? Astazi, la facultate, o colega neagra de suparare. Prietenul ei vrea sa faca nunta la vara. Ea are alte planuri. Vrea sa mearga in State o perioada, vrea sa se mai distreze cu fetele, vrea sa simta ca e tanara. Eu ma luminez la fata. NU SUNT SINGURA. Ea trage concluzia: Mai bine ma despart decat sa ma marit!!!!

Ma enerveaza

...sa calc
...sa fac curat
...sa port conversatii de complezenta
...vantul (pe asta chiar il urasc)
...cuvantul "trebuie"
...ca pun orice la suflet
...ca nu am rabdare
...ca ma agit din nimicuri
...sa merg in locuri unde e "Fumatul interzis"
...Salma Hayek
...oamenii care nu sunt punctuali
...ca mi-e lene
...ideea de casatorie si ca "trebuie" (vezi mai sus) sa ma marit
...ca m-am ingrasat
...Retarda pentru ca nu scrie pe blog
...ca las lucrurile de azi pe maine
...ca n-am mai multi bani
...ca n-am mai mult timp sa citesc
...intalnirile cu rudele
...ca m-am facut mare

Later edit:
...persoanele care ragaie
...baietii care folosesc termenul "pizda" cand se refera la fete

Lista ramane deschisa

Demisie oficiala

Am primit-o pe mail. M-am regasit, am adaptat-o si am publicat-o. Here it goes

Subsemnata,va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona
oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa
preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si
indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea
mare usurinta.

Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul
lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandra de bicicleta mea cea rosie, fara sa ma intereseze cat
costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-Tac sunt mai bune decat banii,
pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intinsa la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana
si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire
de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci
cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre
si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam,
pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie
se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost
cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari
etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in
licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de
homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept
de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor
tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in
lume era sa nu fii ales in echipa lui Marinica repetentul, atunci cand jucam
Prinsea in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare,
cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni
de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece
secunde.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este
fericita deoarece eu eram fericita!


Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi
petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului
meu si citind Tom Saywer, ascunsa in camera mea, din fundul casei.


Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de
telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru
masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri,
iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea
la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pusa in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat:
"Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu
COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin
Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de
avioane.


Gata cu barfele anturajului,gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.


Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in
sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si
respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei
innobilate, si a ingerilor buni

Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc
MICA!

La mall

De mult ne-am dat seama ca, la mall si nu numai, prostul daca nu e si fudul parca nu e prost destul. Povestea urmatoare este auzita de la little bro care se duse si el la mall, ca orice provincial, sa-si cumpere adidasi inainte sa inceapa scoala. Se plimba el printre rafturi, cand a auzit 2 "tovarasi" palavragind. Tovarasii astia erau de aia jmekeri, care sigur nu-si luau adidasi fiindca incepea scoala, ci fiindca se plictisisera de aia de acasa. Sigur cunoasteti aceasta furnicutza de mall, nu are sens sa mai stau eu acum sa vb despre asta. Poate o sa stau altadata. Acum ma grabesc. Ca sa lamurim eventulele nelamuriri, discutia care urmeaza era despre culoarea din poza de mai sus sau una foarte asemanatoare cu ea:

Unul: Ia uite, ba, manca-ti-as ce culoare au adidasii astia! Ce culoare e asta mah? Cand ma uit asa imi pare albastru, cand il dau mai asa mi se pare negru!
Celalalt: E siclam, ba, cretinule!!!

No comment, again.

Folk music

Imi propusesem de cand am venit de la mare sa pun melodia asta pe blog. Mi-a ramas in suflet. Dar cand am venit, nu stiam nimic despre baiatul asta. Nici acum nu stiu multe, dar macar am aflat cum il cheama : Jenica Harja si e din Galati. Ii doresc numai de bine si sa ajunga mare intr-o zi. Melodia e superba. Ascultati-o si voi, daca aveti chef.

Din ciclul "Ar putea sa fie mai prosti de atat"???

Tocmai cand credeam, dupa ce mi-a povestit Retarda ce pateste cu americanii la serviciu,ca nu se poate mai rau, am vazut filmuletul asta. Si mi-am dat seama ca se poate mult, mult mai rau. Ca sa fim intelesi o sa va mai povestesc 2 conversatii pe care le-a purtat ea cu Maria Sa, clientul american:

1. Clientul: Where am I calling, miss?
Ea: In Eastern Europe, Romania, sir.
Clientul: Oh, Eastern Europe...is that near Brazil??

2. Ea: What's your name, madam?
Clienta: What do you mean? Is that like a password or what??

No comment.

Despre superstitii

Nu sunt o persoana superstitioasa. Dar ma lovesc la tot pasul de oameni care cred in cele mai ciudate chestii. Mie 13 chiar imi poarta noroc - stau in apartamentul 13 dintr-un bloc cu numarul 113. Cineva care a venit la mine si a aflat asta, s-a cutremurat din tot corpul. Mai ca nu-i venea sa intre in casa. Cand eram mica intr-o zi de 13 am luat doi de 10 la matematica in aceeasi zi (si asta chiar e un succes) si anul trecut, tot intr-o zi de 13 am prezentat un proiect care a fost catalogat de profa "just perfect". Si s-au mai intamplat multe care nu-mi vin acum in cap.

Prietenul meu nu se intoarce niciodata din drum. Si cand zic niciodata, poate ati fi tentati sa credeti ca exagerez. Dar, nu. Si cand zic ca nu se intoarce, vreau sa zic ca nu face nici macar un pas inapoi. Daca plecam de acasa si in timp ce coboram scarile ne dam seama ca am uitat ceva, eu ma intorc si cand ajung inapoi la el, el sta exact pe aceeasi treapta. Daca eu nu sunt cu el, dar sunt in casa, ma suna din fata blocului sa-i aduc ce a uitat. Si daca, Doamne fereste, nu are alternativa si chiar trebuie sa se intoarca, toata ziua sta cu inima stransa, ca sigur o sa i se intample ceva rau. De dimineata a atins apogeul. A fost cam asa:

El: Acum m-am intors, sigur o sa-mi mearga prost toata ziua!
Eu: M-ai innebunit cu chestia asta. Si daca totusi nu ti se intampla nimic rau azi?
El: Pai chiar daca nu mi se intampla nimic azi, o sa mi se intample maine sau poimaine....
Eu: Adica vrei sa spui ca orice nu-ti merge bine in urmatoarea saptamana o sa aiba o legatura cosmica cu faptul ca te-ai intors tu acum
El: Da!!!!!!!!!!!!
Eu: Pai sigur ca da, ca exista o forta supranaturala care se uita acu' la tine, te vede ca ai facut 3 pasi inapoi, isi freaca mainile cu satisfactie si se gandeste cum sa te pedepseasca pt ca ai fost baiat rau. Si din rationamentul tau foarte just, cum ca poate nu o sa ti se intample ceva azi, dar o sa ti se intample zilele urmatoare, inteleg ca oricand ti s-ar intampla rau, tu o sa faci cumva legatura ca pasii asta 3 pe care i-ai facut acum, inapoi.
El: Da!!!!!!
Eu: Deci cu alte cuvinte, ca sa nu mai crezi in prostia asta ar trebui sa iti mearga numai bine in viitor, ca altfel, nu o sa renunti.

Si discutia continua si acum, pe YM, de unde aflu ca inca nu s-a intamplat fatalitatea. Dar credinta e atat de mare, incat daca maine sau poimaine, da cineva cu masina peste el (Doamne fereste!) o sa creada ca s-a intamplat fiindca s-a intors din drum. Are o adevarata fobie si nu stiu cum sa-l fac sa scape de chestia asta. Ca pe bune, daca o persoana cu pretentii intelectuale asa cum e el crede in prostii din astea, ce ma fac cu mamaia? Cum ii explic eu unei femei simple de la tara ca o pisica neagra e doar urata si atat si ca daca sparge o oglinda, nu o sa-i mearga rau in urmatorii 7 ani???

Oare nu s-a ajuns prea departe?

Scriam intr-un post anterior ca sunt blog addicted....poate ca nu sunt chiar asa addicted, sau poate sunt altii si mai rau decat mine.
Post-ul asta il scriu ca si consecinta a articolului pe care tocmai l-am terminat de citit intr-o revista glossy. Subiectul articolului: cerere in casatorie prin intermediul blogului. O poveste frumoasa, despre doi oamnei care erau impreuna de 2 ani si el o cere in casatorie printrun mesaj lacrimogen postat pe blogul lui. Ea ii accepta cererea printr-un comment la postul respectiv. Ei par foarte incantati de ce li se intampla, dar eu ma intreb: Nu e deja prea mult????
Daca pana si cererile de casatorie am ajuns sa le facem online, incotro ne indreptam? Un mail scris pe furis la birou, in loc de un telefon sau o conversatie pe messenger in loc de o intalnire adevarata, parca mai merg....dar chiar si o cerere in casatorie?
Nu am fost si nici nu vreau sa ma tranform intr-o persoana care blameaza comunicarea prin internet. Sunt complet dependenta de internet, din toate punctele de vedere. Dar nici pana la extrem. Parca mi-ar placea sa fiu ceruta de nevasta intr-un mod mai traditional. Si prin traditional inteleg ca macar sa fim amandoi in aceeasi incapere sau la o distanta de cel putin 10 m.
Post-ul asta nu vrea sa fie o dezbatere pe subiectul internet vs face 2 face. Subiectul e mult prea lung si mie mi-e mult prea lene. Probabil ca cel mai bine e ca fiecare sa-si stabileasca propriile limite. Eu trag linia cand vine vorba de propuneri ce implica toata viata. Astea ar trebui facute fata in fata.

DIGI si BOOM

Se facea ca intr-o frumoasa zi din scurta primavara de care am avut parte, un prieten de-al meu, Cosmin ii zice, primea un telefon de la o domnisoara cu voce mieroasa care se oferea sa-i prezinte oferta operatorului de televiziune digitala DIGI. Omul, nemultumit fiind de serviciile Astral, accepta oferta dumneaei. Ii expune domnisoara, plina de zel, oferta si Cosmin cere o amanare de 3 zile a deciziei pe motiv ca trebuie sa se sfatuiasca cu nevasta. Nevestele astea....nu mai face omu' nimic fara acordul lor.
Ce se gandeste el: daca tot stiu care e oferta astora de la DIGI, ia sa vad eu si oferta concurentei, ca sa iau decizia in cunostinta de cauza. Se deplaseaza el, cu greutate, pana la sediul celor de la BOOM. Aici, gaseste un domn foarte amabil, care ii expune si oferta lor. Discutia a decurs cam asa:

Angajat: -Bla, bla, bla
Cosmin: - Aha, oho, foarte frumos.

Cand aproape sa se ridice sa plece, invocand acelasi motiv cu nevasta, angajatul mai pune o ultima intrebare:

Angajat: - Da' ce aveti? Casa sau apartament?
Cosmin: -Apartament, domne. De ce?
Angajat: - Si aveti geamuri la Sud-Vest?
Cosmin: - ??????
Angajat: -Adica aveti soare in casa la 3 dupa-amiza?
Cosmin: Nu, domne. Am la 11 dimineata. Da' ce importanta are?
Angajat: Pai daca nu aveti geamuri spre sud-vest, nu va putem monta antena....si apoi niste balbaieli legate de nu stiu ce frecvente si alte amanunte d-astea neinteresante pentru noi....

Omul nostru pleaca de la sediu, gandindu-se cum de o fi neglijat aspectul geamurilor spre Sud-Vest cand si-a cumparat apartamentul. Trece o zi, si suna si domnisoara de la DIGI. Cosmin, pregatit, ii zice:

-Domnisoara, mi-a spus mie un prieten ca daca nu am geamuri la Sud-Vest, nu se poate sa-mi montati antena.
Domnisoara, foarte uimita:
- NU AVETI GEAMURI LA SUD-VEST???????????
- Nu, domnisoara. Nu am
- ATUNCI NU VA PUTEM AJUTA....NE PARE RAU
Cosmin simtea cum i se urca sangele in cap:
-Domnisoara, GLUMITI?
- Nu, domnule.....bla, bla, bla...aceeasi poveste cu frecventele.


CONCLUZIE: Muritorilor de rand, care nu aveti case/ apartamente cu geamurile in directia care trebuie, luat-va gandul de la serviciile noastre ultra-performante.

Cum stiu romanii sa organizeze un eveniment!!!

ANIMAL PE PISTA
Uploaded by AndreiVIP

Incredibil!!! Numai noua ni se putea intampla. Nici nu mai stiu daca e ghinion sau prostie, cert e ca am reusit sa ne remarcam prin ceva.
Imi pare rau ca am ratat startul, nu de alta, dar poate au fost si prezenti aia mici si negri cu mainile intinse, sau aia mai mari da' tot negri care se ofera sa spele parbrize. Eventual, ar mai fi putut sa bage si niste vanzatori de ziare, care sa umble printre concurenti, expunandu-si marfa cat mai atragator, cu "domnisoarele" romance cat mai dezbracate si cat mai pe prima pagina.
TRIST!!!