Blog in paragina

Blog-ul meu a ramas in paragina dupa ce am plecat in vizita la ai mei. Sunt sigura ca stiti si voi cum e: miros de cozonaci, aroma de sarmale, colindatori la usa, prieteni vechi la telefon si in vizita. E vremea sarbatorilor! Pentru mine, e vremea discutiilor cu mama pana tarziu in noapte, cu o cana de vin fiert in fata. Pentru mine, e vremea revederii cu persoane dragi. Pentru mine, e vremea cadourilor. Pentru mine, e vremea cand nu mai am timp sa scriu pe blog.:)

Inainte de a inchide de tot blog-ul pe anul asta, va doresc numai de bine, sa fiti inconjurati de prieteni in aceste momente si sa aveti parte de tot ce va doriti. Sa fiti plini de viata si sa va bucurati de fiecare moment, si tot asa sa o tineti tot anul!

Maine plec la Praga. Da, el a castigat de data asta. Ne citim pe 5 ianuarie cand ma intorc cu impresii si cu poze!

Happy new year!

Letter to Santa

Draga Mos Craciun,

In adancul sufletului, eu inca mai sper ca existi. Daca, totusi, tot ce am auzit despre tine, cum ca esti doar un mit inventat de o bautura racoritoare, sper ca macar ajutoarele tale (a se citi Little Bro, Iubi, mami si tati & friends) sa primeasca aceasta scrisoare. Fiindca esti batran si puternic, sunt sigura ca stii ca nu am fost prea cuminte anul asta, asa ca profit de apropierea Craciunului sa-mi cer iertare pentru toate nazbatiile pe care le-am facut. Mai umbla vorba prin targ ca esti un mosulica iertator si ca esti bun si cu copiii neascultatori, mai ales cu cei care recunosc ca au gresit.
Asa ca, te roooog muuult sa-ti alegi din lista de mai jos ce vrei tu sa-mi aduci. Eu mi le doresc pe toate asa ca ia si tu ce ti-e mai la indemana. Hai ca nu sunt asa rea pana la urma:
-multa putere de invatare pentru anul asta
-multa rabdare (te roog muult, pentru ca pe asta o uiti in fiecare an)
-sanatate pentru toata lumea, in special pentru bunici si parinti.

Buuun.Acum ca am terminat cu cele spirituale sa trecem la cele materiale:

-un spiridus care sa stie sa dea cu aspiratorul si sa calce
-esarfa si/sau fular rosii pe care sa le pot asorta cu geanta aia noua rosie superba
- manusi rosii din acelasi motiv
- orice carte vrei tu (sunt sigura ca ai gusturi bune in materie de literatura)
- set de margele si cercei verzi ca sa le asortez cu bluza pe care am primit-o de la mama soacra
- set de margele si cercei mov pentru ca imi place mult mov-ul in perioada asta

Nota: stiu eu din experientele anterioare ca nu prea stii sa alegi bijuteriile, asa ca poti sa iei ca model setul ala turcoaz de la Dana.

Sa revenim:
-o pereche de blugi care sa imi faca fundul sa para mai mic
- un abonament pe un an la Campaign si Biz (vezi ca daca te grabesti, prinzi oferta speciala)
- seria completa de DVD-uri cu Fetele Gilmore
- un iubit pentru Retarda (ca sa vezi ca nu sunt egoista)
- orice pentru Zuri ca ea nu e pretentioasa

P.S: Mosule, mai am o ultima rugaminte. Cand te strecori sa lasi cadourile sub brad, te rog eu mult sa deschizi calculatorul ala de langa usa (nu celalalt!) si sa dezinstalezi de acolo jocul Lord of the Rings, pentru ca Iubi sa mai aiba timp si pentru mine! Hai ca pe tine nu are cum sa se supere!

Christmas spirit

Aseara am incercat sa-i mobilizez pe baieti sa decoram casa pentru sarbatori. Eu cred cu tarie in tot ceea ce inseamna spiritul sarbatorilor de iarna, de la coptul cozonacilor pana la a fi mai buni cu cei din jur. Chiar daca nu vom sarbatori Craciunul aici, ci vom merge fiecare la parintii nosti, asta nu era un motiv suficient de bun ca sa nu impodobim casa cu decoratiuni care sa ne umple sufletul de caldura si bucurie.
Aventura a inceput cu cautarea bradului, intr-un Bucuresti care ofera numai brazi de la 2 metri in sus. Nu stiu unde s-or gandi oamenii astia ca au loc niste pomi uriasi. La mine in sufragerie, sigur nu. Eu nu stiu la voi cum e, dar bradul meu trebuie sa fie perfect:) Nici prea inalt, nici prea scund, bogat, dar nu prea bogat, anul asta trebuia sa fie in ghiveci ca sa il pot pune pe o masuta. In fine, dupa cautari seculare care au durat 3 ore:) si nervii aferenti, l-am gasit in piata Amzei.

Am ajuns cu el acasa, ne-am pus pe ascultat colinde, am facut vin fiert si asa a inceput operatiunea "Impodobirea casei". Ceea ce a rezultat e mai mult rezultatul muncii mele si a Andreei, prietena lui Little Bro,pt ca baietii au lasat nebunele sa-si faca damblaua. Asta, sau pur si simplu nu erau asa entuziasmati de idee ca noi. Au paticipat si ei, cat sa nu le facem noi viata amara ca ne lasa singure.

Uitati ce a iesit:



De ceva vreme, imi doream un brad mov, asa ca mi l-am facut, in sfarsit.:)

Si o vedere de ansamblu:



Din restul casei:

La intrare:


Au ras mult de mine pentru renul asta, dar mie tot imi place.

Un om de zapada pe arcuri:) :



Alt om de zapada:


Cateva decoratiuni, made by Andreea:




Ciorapeii in care vom primi cadouri de acum si pana la Craciun:



Am impdobit si o planta:




Si chiar si pomisorul in care imi tin bijuteriile:



Eu sunt foarte incantata de ce a iesit. Atat de incantata, incat nu m-am putut abtine sa scriu despre asta pe blog. I smell Christmas!!! Santa Clause is coming to town! Get ready! Eu o sa ii scriu o scrisoare maine, poate nimereste cadoul, anul acesta!

LATER EDIT: Am uitat sa va arat ce am primit de Mos Nicolae, dupa ce m-am rugat tare, tare de Iubi:

Insomnie...

O veioza aprinsa si un monitor pe un birou tacut. O catelusha care rontaie o curmala sterpelita si cineva care doarme. Plus o insomniaca, cu gandurile ei impartasite cu varfurile degetelor pe tastele reci, incercand sa nu faca prea mult zgomot. E 3.23 a.m. Deja a trezit catelusha. Acum e prea tarziu. Scanceste la picioarele ei si toate franturile de idei i se imprastie intr-o secunda. Se scufunda in ochisorii aia, ca doua margele negre, uita, pentru o secunda, de insomnia ei.

Cineva, mult mai intelept ca ea, a spus odata ca insomnia este o "incercare zadarnica de a ne prelungi viata". Se intreaba: incerc oare sa-mi prelungesc viata?? Simt ca nu mai am timp?? Nu e asta...ar trebui sa fie altceva atunci. Dar ce? Suferinta provoaca insomnie ii spune cineva cu inima franta pe YM. Dar ea nu sufera. Pentru ca, daca ar fi suferit, cu siguranta ar fi dormit la ora asta. Somnul ar fi singurul care ar reusi sa o faca sa nu se mai gandeasca, sa nu mai analizeze, sa nu mai invarta cutitul in rana. Mai mult, astazi e chiar fericita. Cuprinsa de un sentiment ciudat de beatitudine. E din cauza Craciunului si a miilor de chestii complet inutile, scumpe, dar atat de datatoare de satisfactii momentane si pe care le-a cumparat in ultimele zile.

I se face somn in timp ce scrie randurile astea. Le salveaza si merge in pat. Plapuma atarna inca prea greu. Se ridica din nou. Ii e somn si totusi nu poate sa adoarma. O chinuie o intrebare: De ce?...poate stiti voi motivul, sau macar il banuiti, poate ii spuneti de ce nu puteti voi sa dormiti. Asa o sa-si gaseasca si ea raspunsul ei.

Leapsa de la Dude

Am primit leapsa asta de la Dude, dupa ce practic, le-am cerut-o cu nerusinare. Daca mi-a placut, ce sa fac?? :) Here I go:

BEST
1. Male friend: Marius
2. Female friend: Dana, Ioana
3. Vacation: Costinesti 2004
4. Age: 22
5. Memory: surprise party for my 18 birthday

WORST
1. Time of day: 6.30 AM
2. Day of the week: Monday
3. Food: Spinach. Iach!
4. Memory: an embarassing one :)

LAST
1. Person you saw: Cristi
2. Person you talked to on the phone: Mum
3. Hugged: Cristi
4. Text messaged: Ioana
5: IM: Dana

YESTERDAY
1. What did you do: went to school, read, blogged, received a visit
2. Who were you with: lots of people: Marius, Ioana, Florin, Delia, Cristi
3. Bad/Good day: regular one
4. Lose something: no
5. Fall out with someone: no

TODAY
1. What are you doing now: drinking morning coffee. It's 3 p.m. :)
2. Today in general: cleaning, reading, going out with Dana, party tonight.
3. Wearing: a T-shirt
4. What did you eat for lunch: it's still morning for me:P
5. Better than yesterday: yes

TOMORROW
1. Is: Saturday
2. Got any plans: sleepin late after today party, walking my dog in the park, shopping
3. Getting Lucky: maybe :)) ;)
4. Dislikes about tomorrow: Saturdays always end to fast
5. Do you have work: Happy to say, not for the moment

FAVORITES
1. Number: 7
2. Song: Baby is crying, at the moment. They keep changing
3. Colour: purple and green
4. Season: summer
5. State: this one ;)

CURRENTLY
1. With someone: yes
2. Missing someone: yes
3. Mood: not in the mood
4. Wanting: a nice pair of boots

Lepasa merge mai departe la Danutz si la Anqutzu. De abia astept sa vad raspunsurile voastre.

Mami

De fiecare data cand o expun pe mama unor prieteni, cunostiinte, colegi, ea reuseste cumva sa-i cucereasca pe toti. Si o face din prima. Nu cunosc o singura persoana in lumea asta care sa nu o aprecieze. Nu stiu ce e acel "ceva" pe care il are din belsug si care o face sa straluceasca in orice imprejurare. Stiu doar ca as vrea sa-mi imprumute si mie macar un dram. Si o iubesc cu atat mai mult, cu cat e doar a mea.

Ei ii datorez cele mai frumoase trasaturi pe care le am. Ii datorez zambetul, culoarea ochilor, optimismul, increderea in mine, perseverenta, sufletul meu bine ascuns sub o raceala aparenta.

De la ea primesc cele mai bune sfaturi, cu ea pot sa discut orice, ea ma citeste ca pe propria-i palma. Stie ce gandesc inainte ca eu sa-mi dau seama. Ea m-a invatat sa ii accept pe ceilalti asa cum sunt, ea m-a invatat sa cred in oameni, ea m-a invatat sa traiesc.

Imi amintesc si acum cu cata dragoste m-a imbracat in paiata pentru o serbare de la gradinita, cum s-a luptat in prima zi de scoala sa merg la invatatoarea pe care o alesese, cum a plans cand am intrat la primul examen din viata mea (si apoi la toate celelalte importante), cum m-a sprijinit cand nu ma mai puteam ridica si cand simteam ca totul se naruie in jurul meu. Mama a fost o luptatoare si o optimista, si stiu ca asa voi fi si eu. Pentru ca asta am apreciat cel mai mult la ea.

Multumesc, mami! Petru ca m-ai crescut...Pentru ca ma iubesti...Pentru ca ma ciondanesti...Pentru ca m-ai lasat sa fac propriile mele greseli...Pentru ca ma accepti asa cum sunt...Pentru ca stii intotdeauna ce trebuie sa spui...Pentru ca ma mangai pe cap ...Pentru ca ai transforamat o casa in "acasa"

Nu stiu cum voi putea vreodata sa-i arat cat de mult o iubesc. Ea nu va citi randurile astea, cel mai probabil, niciodata. Pentru ca, pentru ea, un gest face cat o mie de cuvinte.

Ganduri canine

Atentie! Va vorbeste....Zuri. O poza, ca sa stiti cu cine stati de vorba:




Mami s-a gandit ca ar fi interesant sa impartasesc si altora din experientele mele de viata. Eu nu prea am avut multe de spus despre aceasta idee, asa ca iata-ma la ea in poala, cu labutele pe tastatura, incercand sa spun ceva interesant ca sa va impresionez.

Va avertizez de pe acum ca acest post se adreseaza numai iubitorilor de animale, si nu acelora care ne dau cu piciorul sau carora le e sila sa puna mana pe noi, asa cum e vecina noastra de la etajul unu. Deja am conceput un plan de razbunare impotriva ei. Data viitoare cand ma scoate mami afara, ceea ce ar trebui sa se intample cam acum, daca nu as fi ocupata cu tastatul, o sa mi se intample un mic accident pe presul din fata usii ei. Mi-am dat eu seama ca nici mami nu o prea place pe vecina, asa ca sigur nu o sa ma certe. Ba mai mult, aseara, cand ma intorceam de afara, cand am ajuns la presul cu pricina, tati mi-a adresat niste indemnuri, de mi-e rusine sa vi le spun. Nu am putut atunci sa-i indeplinesc dorinta, dar astazi sigur ma pun pe treaba. Asta pentru ca sunt un copil ascultator.

Pentru primul post, cred ca cel mai bine ar fi sa facem cunostiinta. Asa ca o sa va povestesc cum am ajuns eu la mami. La nasterea mea, mai erau pe acolo cativa ca mine. Eu nu intelegeam de ce trebuia sa o impart pe mama mea (cea adevarata) cu ei. Va imaginati cum e sa te bati pentru fiecare strop de lapte?? Bunele maniere la masa au fost repede uitate, asa ca, in scurt timp, primeam muscaturi si labute in coaste in lupta pentru sanul mamei. Asta pana cand ea a disparut. Ne-a lasat pur si simplu. Si noi am plans, am schelalalit si am refuzat sa mancam altceva, tot sperand ca se va intoarce. Dar ea nu s-a intors, si asa a inceput lupta pentru castronasele cu mancare pe care ni le dadeau stapanii de atunci. In acel moment, mi-am dat seama ca nu se mai poate si mi-am schimbat strategia. Am uitat si eu toata educatia pe care o primisem pana atunci si am inceput sa ma lupt pentru papa.

La scurt timp dupa asta, au inceput sa vina in vizita tot felul de prieteni de ai stapanilor nostri. Veneau, ne analizau, spuneau cate ceva despre ce frumosi suntem si apoi plecau la casele lor, de cele mai multe ori, cu unul dintre noi. Eu, la inceput nu vroiam sa-i impresionez, nu vroiam sa plec nicaieri, tot speram ca mama se va intoarce. Sunt o fetita naiva, ce sa-i fac?? Stateam ascunsa intr-un colt, nu dadeam din codita si nici nu lingeam pe nimeni. Cand m-am trezit eu ca mama nu se mai intoarce, mai eram 5. Eu si inca 4 baietei. Atunci am inceput si eu sa ma gudur pe langa cei care veneau, fiindca papa nu mai era asa multa ca la inceput si stapanii nostri incepusera sa nu mai aiba rabdare cu noi. Asa mi-am dat seama ca prietenii lor erau niste misogini. Toti vroiau baietei. Eu, nici pana in ziua de azi, nu am inteles de ce! Pe mine nu ma mai bagau in seama cand aflau ca sunt fetita. Si stapanii erau parca mai suparati pe mine, doar pentru ca eram fetita. I-am auzit eu spunand ca se tem ca mie nu-mi vor gasi o casa, fiindca nimeni nu-si doreste fetite. Ce prostie mai e si asta??? Eu ma bucuram ca nu eram baietel.

In fine, ca sa nu ma lungesc (la asta seman cu mami pentru ca si ea vorbeste foarte mult), nici nu mi-am dat seama cand am ramas doar eu si un fratior. Deja ma temeam ca voi ramane ultima, si ca ma vor arunca cine stie pe unde. Si atunci a venit mami. Si ea a fost prima care, desi stia ca sunt fetita si desi eram mult mai mica la statura decat fratiorul meu, m-a luat PE MINE prima in brate. Am scos la atac tot arsenalul pe care il aveam in dotare. Am lins-o pe gat, pe fata, pe urechi, am scancit, am dat din codita m-am lipit de ea si am plans cand m-a lasat jos ca sa il ia si pe fratiorul meu in brate. M-am bucurat in sinea mea, ca el era adormit si facuse pipi pe el. Dar eu pe vremea aia nu stiam ca mami iubeste mai mult fetitele decat baieteii. Si cand l-a lasat pe el jos si m-a luat pe mine din nou in brate, am stiut ca a mea e. Si asa a fost. Ne-am mai jucat un pic si apoi m-a luat cu ea in masina.

Si cand am ajuns acasa....dar despre asta altadata, pentru ca acum trebuie sa mergem afara. Altfel, fac la mami in poala si nu o sa fie prea vesela. Dar va rog sa-mi spuneti daca mai vreti sa vorbiti cu mine! Si daca mai vreti, acum ca m-am obisnuit si cu tastatura, ne mai auzim la mami pe blog. Daca nu, o sa ma limitez sa vorbesc cu Bella, prietena mea de la etajul 7. Ham, Ham!!

P.S. de la mami : La multi ani, Ana!

Lansare Firma

Aseara, in Music Club, Firma a reusit sa stranga un public numeros la lansarea albumului Exit. Spre rusinea mea, nu stiam multe despre Firma pana ieri, dar nici nu prea am avut chef sa caut. Asa ca i-am lasat sa ma impresioneze. Si au reusit.

Asa la prima impresie, mi s-a parut ca versurile lor au o usoara inclinatie filozofica si ca incearca sa-si creeze o imagine in tonuri de negru (vezi afisul de mai sus, coperta albumului arata la fel, videoclipurile sunt tot in genul asta) care nu se prea potriveste cu imaginea lor de pe scena. In afara de Rocca, solistul, care intr-adevar parea a fi in transa, ceilalti erau veseli, zambitori si chiar pareau ca se simt bine.

Au cantat aproape o ora, desi publicul mai vroia. Si eu as mai fi vrut si mi-a parut rau ca nu au mai ramas. Au reusit sa creeze "acea atmosfera" pe care mi-e greu sa o descriu in cuvinte si i-am aplaudat cu totii la scena deschisa. Desi sonorizarea nu a fost printre cele mai reusite, aparand diferente mari intre modul cum a sunat live si cd, am cantat cu ei "Baby is crying" de 2 ori, "Last night in Bucharest", "Nu-mi da pace", "Houston we have a problem".

Am plecat cu cd-ul si cred ca asta e cel mai important, si l-am ascultat vreo 2 ore apoi, cu prietenii cu care am fost la lansare. Instrumentele se aud clar, vocile se armonizeaza. E un album complex, mult peste ce fac altii din muzica romaneasca!

BRAVO FIRMA!

Top 10

Am primit de la Tomata cu Scufita o leapsa grea, dar care mi-a placut mult de tot. Ea ma roaga sa fac o lista cu 10 carti care cred eu ca ar trebui citite. Mi-a fost greu sa selectez numai 10, dar sper sa fi reusit. Iata-le:


1. 1984, George Orwell - Un roman cutremurator despre sistemul totalitar din Oceania, dar care ar putea fi usor extrapolat ca fiind povestea oricarui sistem totalitar din lume. Ce m-a impresionat pe mine cel mai mult in acest roman este modul in care Winston, singurul care se incapataneaza sa gandeasca si sa nu fie de acord cu partidul, ajunge pana la sfarsit sa-l iubeasca pe Big Brother. Pus in fata celor mai mari spaime ale sale, el inceteaza sa se prefaca doar ca sa supravietuiasca, ci supravietuieste iubindu-l.

2. Mandrie si prejudecata, Jane Austen - Jane Austen este una din autoarele mele preferate asa ca nu putea lipsi din lista mea. Hai aruncati cu pietre!! "Mandrie si Prejudecata" este o satira la modul de a gandi si a actiona al oamenilor din secolul al 18-lea. Chiar daca in centru se situeaza o poveste de dragoste, cele mai importante scene ale romanului sunt constituite de diferentele intre opiniile personajelor, intre idei si atitudini. Modul in care Jane Austen isi creioneaza personajele mi-a placut si mai mult. Cand le introduce in scena, ne creeaza anumite "prejudecati", pentru ca pana la sfarsitul romanul sa ne eilberam de ele.

3. Portretul lui Dorian Grey, Oscar Wilde - O carte despre dualism, despre iubirea de sine, cu un final de nota 20. Am scris mai in detaliu despre aceasta carte aici

4. Gratie si forta, Ken Wilber - In ceea ce priveste acest roman sunt subiectiva. "Gratie si forta" este povestea unei femei care lupta cu cancerul si eu am citit-o dupa ce mama unui prieten murise din cauza acestei boli. Eram furioasa pe boala si am citit cartea plangand. Este emotionanta, ingrozitoare si o lectie de viata.

5. Comedia umana, Honore de Balzac - Pentru mine, Balzac este singurul care prezinta, in "Comedia umana", omul si toate fetele acestuia. Chiar daca, nici pana in acest moment nu i-am citit toate volumele, ma intorc de fiecare data cu placere la "Comedia umana". Balzac e realist, are o atentie aproape obsesiva asupra detaliilor si contureaza portrete detaliate pentru persoanjele sale. Din ce am citit pana acum "Stralucirea si suferintele curtezanelor", si "Femeia la 30 de ani" sunt preferatele mele.

6. Un veac de singuratate, Gabriel Garcia Marquez - O imbinare de real si fantastic, "Un veac de singuratate" ne indreapta atentia catre ciclicitate, catre natura umana prinsa undeva intre trecut si viitor. Parca incapabile sa se debaraseze de mrejele trecutului, personajele lui Marquez se intorc intotdeauna de unde au plecat, invartindu-se intr-un cerc vicios. Dragostea este singura care i-ar putea salva, dar ea este redusa la aspectul sau instinctiv, fiind o dragoste incestuoasa si care sfideaza normele morale.

7. Legaturi primejdioase, Choderlos de Laclos - Pentru prima data in viata mea, am tinut cu personajele negative. Macar pentru atat si tot trebuia sa mentionez aceasta carte. E scandaloasa, a starnit multe controverese atunci cand a fost publicata si a fost o incantare sa o citesc.

8. Dama cu camelii, Alexandre Dumas fiul - Desi nu am putut sa citesc nimic de Alexandre Dumas tatal, "Dama cu camelii" mi-a trezit interesul pentru ca am vrut sa o citesc cand eram prea mica si mama mi-a luat-o din mana, zicand: "Nu acum mama, cand mai cresti". Pentru curioasa din mine, asta a fost un stimulent sa nu o las din mana.
O carte despre iubire, sacrificiul din iubire si singuratate.

9. Litera Stacojie, Nathaniel Hawthorne - Povestea unei femei obligate sa poarte in piept litera "A" ca semn al adulterului pe care il savarseste. Ea este invinuita, aratata cu degetul, persecutata si pedepsita sa poarte in piept un "A" dintr-un material rosu, simbol al pacatului. Pentru modul cum evolueaza ea, pentru taria de caracter de care da dovada si pentru dragostea pentru copilul ei - fructul pacatului- este o carte ce merita citita.

10. Singur pe lume, Hector Malot - Daca nu ati citit aceasta carte cand erati copii, acum e prea tarziu. E o carte care mi-a marcat copilaria si inca mai cred ca e una dintre cele mi bune carti petru copii scrise vreodata. Am parcurs, alaturi de Remy, sute de km in Franta, am intalnit oameni rai si oameni inimosi, am plans si am ras.

Uffff, am terminat. Tomata draga, multumesc pentru o leapsa asa draguta dar, te rog, pe viitor, si lepse mai usoare pt ca de data asta mi-am rupt de la suflet cateva carti care nu au avut loc in cele 10.
Leapsa merge mai departe la Retarda, nu numai pt ca nu mai scrie pe blog, dar si pentru ca vreau tare de tot sa stiu care e lista ei (si de data asta nu ma poate refuza) si la Ana, cu care am discutat aseara despre lista mea. Si draga mea, chiar daca nu ai blog, daca faci lista, promit sa o publicam la mine. O sa ai un guest post aici.

PS: Iubi, sa nu crezi ca am uitat ca mi-ai promis ca citesti cartile din topul meu. Acum ca am pus promisiunea si in scris, chiar nu mai ai cum sa te fofilezi. :)

Monica Columbeanu

Daca am ajuns sa scriu despre proasta asta pe blog inseamna ca m-a enervat rau. Nu stiu de ce credeam eu ca ea nu se ia foarte in serios. Ca e constienta ca a ajus acolo unde e doar fiindca are craci lungi si fiindca ii place sa faca sex cu oameni de 50 de ani. Ma gandeam ca isi da seama ca nu va face niciodata parte din asa numita "high society" si ca cei care o pupa acum in fund, maine nici n-ar mai scuipa-o daca ar divorta de "Iri".

DAR NU!!!!! Domnisoara se ia foarte in serios. Dau din intamplare peste o conversatie a ei cu Iulia Albu in care ii povestea cum isi angajeaza ei personal la bucatarie. Conversatia merge cam asa:
- "Si draga, astia care vin la noi la "casting" - mie asa imi place sa le zic- au de trecut o proba. Sa ne gateasca si sa ne puna masa. Si n-o sa-ti vina sa crezi ce fac unii!!! Aseaza cutitul langa farfurie cu taietura spre exterior!!! Iti vine sa crezi???? Dar unde or trai oamenii astia???"

Oamenii astia traiesc acolo unde traiai si tu draga mea, inainte sa te apuci sa dai cu gura prin pantalonii lui Iri. Sunt niste oameni care mananca ciorba si sarmale la masa in fiecare zi, nu trufe pe blat de somn. Sau tu cand stateai cu ma-ta la Bacau mancai numai cu tacamuri de argint? Si daca te crezi cumva superioara lor, ai face bine sa te mai gandesti! Ei nu s-au prostituat pentru bani, dar in schimb, vor trai o viata intreaga fara sa stie ca un cutit se pune pe masa cu taietura spre interior!!! Si sa-ti mai spun ceva! Nici macar nu le pasa!Si nu dau 2 bani pe tine.

Si noi, cele pentru care tu te crezi model (tot din declaratiile tale e si asta), te-am scuipa drept intre ochi daca nu am fi de o mie de ori mai doamne decat tine.

Dar nu-mi fac griji ca pana la urma te vei trezi la realitate. Si atunci o sa te vedem plangand pe la diverse televiziuni ca oamenii sunt ipocriti, interesati si ca au fost prieteni cu tine doar fiindca erai sotia lui Iri. Si atunci, tu vei fi mai jos decat cei care nu stiu cum sa aseze un cutit pe masa. Si ce o sa te faci cand o sa trebuiasca sa-ti asezi masa singura???

Biletele

Nu stiu daca v-ati mai jucat Biletele in ultimul timp sau daca v-ati jucat vreodata. Dar eu am tras o portie sanatoasa de ras aseara, cand am dat in mintea copiilor cu niste prieteni. Pentru cei care nu stiu despre ce joc vorbesc, o sa il descriu pe scurt.

Jucatorii se impart in 2 echipe si fiecare scrie pe un biletel numele unei persoane. Singura conditie e ca toti participantii la joc sa cunoasca sau sa fi auzit de respectivul. Noi am deviat de la persoane cunoscute la amici, frati, animale , personaje de desene animate si multe altele. Biletele se impaturesc si se amesteca. Urmeaza 4 runde in care participantii se intrec, in reprize de cate 30 de secunde sa ghiceasca numele scrise pe biletele. Prima runda are o singura regula: sa spui cat mai multe despre numele de pe biletel, astfel incat cei din echipa ta sa ghiceasca despre cine e vorba. La a doua runda, nu trebuie sa spui decat UN cuvant cat mai elocvent, la a treia sa mimezi personajul de pe hartie si la a patra scoti doar un sunet astfel incat coechipierii sa ghiceasca numele de pe biletele.

In fine, noi ne-am distrat copios incercand sa-i facem pe ceilalti sa-i ghiceasca pe:

- Elena din Troia
- Dr. Ciomu
- Turnul Eiffel ( la partea cu sunetul am cam fost in dilema, pentru ca nu prea stiam noi cum face Turnul Eiffel)
-Zuri
- Ala mic si verde care mananca pietre
- Super cow (va imaginati ce a iesit cand am mimat o vaca:) Toti credeau ca sunt caine, pana cand am inceput sa ma mulg:)
- Victor Ciorbea (asta cum face oare?)
- Mishu' (pisoiul prietenilor nostri)
- Darth Vader
- Baiazid
- Wilt
- Carasul auriu din acvariul lui Cosmin - prietenul nostru
- Noi insine (aici au mai iesit si scantei :)
- Andrei Gheorghe
- Mihai Eminescu (dilema la sunete, din nou)
- Bill Gates
- Donald Trump
- Achmed (I kill you)
- Titanic
- Bil Clinton
- Abramburica (ca sa il citez pe Cosmin: "Aia care facea emisiuni pentru copii si acu' e buna raaaaaaauuu")

...si lista poate continua. Noi am ras pana am cazut sub masa. Poate va jucati si voi.

Raftul Denisei sau cum mi-am dat seama ca sunt o "incuiata"

De mult urmaresc colectia "Raftul Denisei" de la editura Humanitas. Imi aduc si acum cum am descoperit-o. Eram la un targ de carte si Denisa ne povestea pe spatele unei carti cum ca in aceasta colectie vor aparea numai cartile dragi sufletului ei si numai cele care o conving ca merita sa ocupe un loc aici. Cu fiecare carte pe are o citeam din aceasta colectie, aveam impresia ca descopar o parte din sufletul ei si in mintea mea imi creasem deja o imagine despre Denisa. Habar nu aveam cine e Denisa in realitate sau cum arata. Asta, pana saptamana trecuta cand am vazut-o la TV, la "Jurnal Cultural".

Ceva s-a rupat in mine. Denisa nu era deloc asa cum mi-o imaginasem. Nici fizic si nici ceea ce spunea nu prea mi-a placut. Nu era deloc cea pe care mi-o imaginasem eu. Acum am o reactie de respingere fata de cartile din colectia asta, doar pentru ca nu imi place editoarea lor. De ce nu ma pot debarasa de impresia pe care mi-a lasat-o? De ce sunt atat de incuiata incat sa nu mai pot sa-i apreciez munca, doar pentru ca mi-a creat o impresie negativa? Si eu care ma credeam mare si tare, si facand parte din categoria selecta a oamenilor care nu judeca un om dupa aparente, dupa aspectul fizic, sau dupa cateva cuvinte...rahat...nu sunt asa. Nu-mi place sa o recunosc. Tot speram ca o sa treaca senzatia asta, dar nu. De ce nu pot sa trec peste imaginea pe care mi-o creasem si sa accept ca ea e altfel? Si s-o iau ca atare?

Bastarda Istanbulului, Elif Shafak

"Istanbulul eu un potpuriu de zece milioane de vieti. O carte deschisa, cu zece milioane de povesti invalmasite. Istanbulul se trezeste din somnul sau agitat, gata pentru haosul orei de varf. Din momentul asta sun prea multe rugaciuni de implinit, prea multe blasfemii de notat si prea multi pacatosi, dar si prea multi nevinovati la care trebuie sa veghezi.
In Istanbul e deja dimineata."

Destinele a doua familii - una turca si una armeano- americana se impletesc in "Bastarda Istanbulului", scotand la iveala secrete de mult timp uitate, prejudecati si un trecut comun. Am calatorit dintr-un plan intr-altul, de pe un continent pe altul si din trecut in prezent, am ajuns sa iubesc Istanbulul si mai mult decat o faceam deja. Elif Shafak pune in centrul actiunii numai personaje feminine, foarte puternice, dar foarte diferite. Daca Istanbulul este "un potpuriu de zece milioane de vieti", atunci "Bastarda Istanbului" este un potpuriu de caractere feminine.

Cartea este foarte complexa si atinge multe puncte care ar putea fi comentate. Dar de data asta, nu am de gand sa ma lansez intr-o analiza a tuturor. O sa vorbesc doar despre Armanoush. Armanoush mi-a fost simpatica de la inceput si ea a fost personajul meu preferat din cartea asta. Este o armeanca-americana care pleaca in Turcia la familia tatalui ei vitreg, pentru a se descoperi pe sine, pentru a-si descoperi radacinile. Fara trecut, nu poate exista viitor. Armanoush este over-protected de catre familia ei armeana, familie in care ura si dispretul pentru turci sunt adanc inradacinate din cauza genocidului armean din Turcia (1915). La Istanbul o cunoaste pe nepoata tatalui ei, Asya, si descopera ca turcii si armenii au foarte multe lucruri in comun. Prin ochii ei cunoastem Istanbulul. Ea simte ce am simtit si eu cand am fost acolo. Plecata cu multe prejudecati despre poporul turc Armanoush ajunge sa se desparta de ele rand pe rand. Desi titlu cartii e "Bastarda din Istanbul", eu cred ca actiunea se bazeaza mai degraba pe relatia dinte cele 2 fete: Asya si Armanoush si pe modul cum fiecare dintre ele o descopera pe cealalta si, in consecinta, pe sine.

Sunt atatea idei ce merita discutate in aceasta carte! Sper sa se vanda si in Romania la fel de bine ca in afara si ca grupuri de cititori sau cluburi de carte o vor pune pe masa de "disecat". Mi-ar fi luat cel putin cateva ore bune sa expun aici tot ce am de zis despre cartea asta.

P.S: Elif Shafak era cat p-aci sa fie inchisa dupa ce a scris cartea asta.

My view of Istanbul:

Anunt pentru cei care ma viziteaza acasa

Se regaseste cineva in randurile de mai jos?? Eu una m-am regasit complet.

1. Cainele locuieste aici. Voi nu!
2. Daca nu vrei par de caine pe haine, nu te urca pe mobila.
3. Da, are obiceiuri dezgustatoare. Si eu am, si voi aveti. Care-i problema ?
4. SIGUR ca miroase a caine.
5. Este in natura lui sa te miroasa intre picioare. Esti liber sa-l mirosi si tu pe el.
6. El imi place mai mult decat majoritatea oamenilor.
7. Pentru tine este un caine. Pentru mine este un fiu adoptat, care este scund, paros, merge in patru picioare si nu vorbeste foarte clar. Eu nu am nici o problema cu lucrurile astea.
8. Cainii sunt mai buni decat copiii. Maninca mai putin, nu cer bani tot timpul, sunt mult mai usor de educat, de obicei vin cand ii chemi, niciodata nu-ti iau masina, nu pierd timpul cu prieteni drogati, nu fumeaza si nu beau, nu-si fac griji daca nu sunt imbracati dupa ultima moda, nu-ti poarta hainele, nu au nevoie de o groaza de bani pentru scoala si daca fac pui, poti sa-i vinzi.
9. Acelasi lucru se aplica si la pisici, numai ca ele te vor ignora pana cand adormi

This is my puppy:

Isn't she the cutest?

De buna voie si nesilita de nimeni?.....Nu! Nu! Doamne fereste!

Nu vreau sa ma marit!!!! Nu vreau, nu vreau si iar nu vreau! Am eu o problema cu capul sau s-a intors lumea cu susul in jos? Mama se uita la mine chioras cand ii spun asta, unele prietene ma inteleg si sunt perfect de acord cu mine, altora li se pare ciudat. Ele au visat toata viata la rochia de mireasa. Eu, nu!

Sunt un specimen ciudat. Nici macar o data in viata asta nu m-am gandit cum o sa fie rochia mea de mireasa sau cum o sa fie nunta mea. Nu am visat la asta, nici macar nu m-am gandit la asta. De ceva timp insa, lumea a inceput sa ma bata la cap. Vezi doamne, o sa termin facultatea, stau cu prietenul meu de 2 ani, totul merge bine, nimic nu o sa se schimbe si atunci ce mai asteptam???? Deja ma urc pe pereti cand, din ce in ce mai multe persoane ma intreaba : Eh, si cand te mariti???? Peste o mie de ani, imi vine sa le raspund.

Cum adica nu o sa se schimbe nimic? Adica faptul ca o sa incep sa petrec sarbatorile cu ai lui si cu familia lui nu se pune? Pe mine ma enerveaza intalnirile cu rudele mele, daramite cu ale lui. Nu mai merge sa ma duc eu la mama si el la a lui, ca doar suntem casatoriti nu? Ar trebui sa mergem impreuna...Si daca peste 2 ani ma trezesc ca vreau sa ma despart de el ce fac? Ma plimb prin tribunale? No, thanks. Nu sunt destul de matura ca sa-mi asum ditamai responsabilitatea. Si parca vad, ca dupa ce ne casatorim, o sa inceapa sa ne bata la cap cu copiii. Cand ne faceti maica nepotei??? La pastele cailor!!! Nici nu pot sa ma gandesc la copii. Mi-e groaza. Nu ma intelegeti gresit, imi plac foarte mult copii, mai ales bebelusii, doar sa nu fie ai mei. Nu sunt pregatita.

Si ce e mai rau e ca lumea din jurul meu incepe sa faca nunti. Si atunci ma trezesc cu parintii prietenului meu ca ma intreaba: Si voi? Cand treceti si voi in randul lumii??? What the fuck? Nu ar trebui sa fie ai mei cei care pun intrebarea asta? El ar vrea, il simt ca ar vrea. Dar saracul, cand ma vede pe mine asa oripilata de gandul asta, nu mai zice nimic.

Unde sunt vremurile alea cand fetele erau cele care vroiau, cu orice pret, sa-si puna pirostriile? Astazi, la facultate, o colega neagra de suparare. Prietenul ei vrea sa faca nunta la vara. Ea are alte planuri. Vrea sa mearga in State o perioada, vrea sa se mai distreze cu fetele, vrea sa simta ca e tanara. Eu ma luminez la fata. NU SUNT SINGURA. Ea trage concluzia: Mai bine ma despart decat sa ma marit!!!!

Threesome

2 baieti si o fata. Toti 3 isi duc zilele in acelasi apartament.

Baiatul nr. 1 e sensibil si indragostit. E genul care aduce flori si te tine noaptea in brate. El se gandeste mai intai la ceilalti si apoi la el.Ii place sa citeasca si sa mearga la teatru. E innebunit dupa fotbal si singurele momente cand nu te intelegi cu el sunt cele in care joaca Steaua. Toata lumea il iubeste si toti stiu ca se pot baza pe el. E responsabil, dar are probleme cu punctualitatea. De cele mai mult ori e prins la mijloc si nu stie cum sa faca pe toata lumea fericita.

Baiatul nr 2 e genul care tine la libertatea lui si pe care nu il prinzi asa usor. Cand e acasa, se joaca poker sau Counter si nu vorbeste mult (mai ales despre ce face atunci cand iese cu baietii). El e genul care uita de aniversarea relatiei cu prietena lui, dar care se daruieste total atunci cand iubeste. Ii place sa doarma mult si uraste sa dea explicatii.Incearca sa ascunda din rasputeri ca are o inima mare. Tine mult la prietenii lui, dar uraste intalnirile cu rudele si cu cei din familia lui.

Singurul lucru pe care il au in comun cei 2 este pasiunea pentru calculatoare si pe fata. Amandoi o iubesc, fiecare in felul lui si ea ii iubeste pe amandoi, pe fiecare in alt mod.

Fata are cate ceva din amandoi, si totusi e diferita de ei. Ii place sa fie tinuta noaptea in brate, dar uita de aniversarile relatiei ei. Tine mult la prietenii ei si ii place sa citeasca. Injura ca la usa cortului, dar merge si la teatru. Uneori se intreaba daca nu a devenit si ea pe jumatate barbat. Desi si-a pastrat partea feminina a imprumutat cateva trasaturi de la ei: ii place sa se uite la fotbal, injura, se simte bine in compania baietilor, uraste sa faca curat, ii place sa doarma si isi ascunde sensibilitatea. Fata are si avantaje si dezavantaje din faptul ca sta cu 2 baieti.

Avantaje:
- nu duce nicioadata gunoiul
- nu cara niciodata bagaje sau alte chestii care cantaresc peste 2 kg
- nu coboara niciodata la magazin sa cumpere tigari, suc (doar daca vrea ea sa faca asta)
-nu mai are probleme cu virusi si programe care nu merg
-daca vreo prietena de-a fetei nu intelege barbatii, Fata ii ofera 2 perspective de la 2 barbatii diferiti
-nu mai are fire de la prelungitoare care sa stea alandala prin casa si nici prize stricate (asta si datorita tatalui Fetei)
- are cu cine sa se uite la meciuri

Dezavantaje:
- spalatul rufelor si calcatul sunt in seama ei (desi se fofileaza cat de mult poate de la calcat)
-baietii fac treaba prin casa doar daca sunt impinsi de la spate de Fata
-daca Fata pleaca de acasa o saptamana, se alege praful
-Fata nu mai are intimitate cand vine vorba de epilat si alte chestii femeiesti
-Fata trebuie sa stranga sosetele murdare imprastiate peste tot (aici baietii sunt ajutati si de Zuri)
-Fata nu se poate uita la filme siropoase, daca e meci la TV
-Prietenele nu mai pot sa doarma la Fata, pentru ca nu mai e loc

Cele 3 personaje se iubesc mult si traiesc in armonie pentru ca au invatat sa se tolereze unii pe altii. Desi titlul va duce cu gandul la altceva, e vorba de mine, de fratele meu si de iubitul meu. Sa vedem daca ghiciti care dintre cei 2 baieti e unul si care e altul. Baietii si cei care ne cunosc (si sigur si-au dat seama) sunt rugati sa se abtina.:)

Backstreet Boys

Despre ei discutam eu cu colegele de facultate azi la ora 7.30 intr-un amfiteatru gol (nu stiu de ce si de unde a pornit, dar na, nu putem sa discutam tot timpul despre strategii si brief-uri). O coincidenta ....cineva de la mine din bloc ii asculta chiar acum. Merita un post la mine pe blog pentru ca toata camera mea era tapetata cu postere cu ei, pentru ca ma certam cu prietenele cine era mai tare, Nick sau Brian (eu tineam cu Nick), pentru ca le stiu si acum versurile melodiilor, pentru ca imi amintesc cu drag de ei, pentru ca au fost una din primele mele obsesii. And because they ruled.


Later edit: Nu imi place cea mai noua melodie a lor. Cred ca si-au pierdut din farmec sau poate nu mai am eu varsta necesara.

Ma enerveaza

...sa calc
...sa fac curat
...sa port conversatii de complezenta
...vantul (pe asta chiar il urasc)
...cuvantul "trebuie"
...ca pun orice la suflet
...ca nu am rabdare
...ca ma agit din nimicuri
...sa merg in locuri unde e "Fumatul interzis"
...Salma Hayek
...oamenii care nu sunt punctuali
...ca mi-e lene
...ideea de casatorie si ca "trebuie" (vezi mai sus) sa ma marit
...ca m-am ingrasat
...Retarda pentru ca nu scrie pe blog
...ca las lucrurile de azi pe maine
...ca n-am mai multi bani
...ca n-am mai mult timp sa citesc
...intalnirile cu rudele
...ca m-am facut mare

Later edit:
...persoanele care ragaie
...baietii care folosesc termenul "pizda" cand se refera la fete

Lista ramane deschisa

New Year's Eve

Should it be Prague or should it be London? El vrea Praga, eu vreau Londra. El vrea cu autocarul, eu vreau cu avionul. El ar vrea sa viziteze locuri interesante, eu as vrea sa ma bat cu bulgari de zapada. El are bani pentru asta, eu nu. Offff

REVELATOR

Consecintele unui test la marketing turistic:

Ioana: hai ca ma duc sa mai citesc ceva
Ioana: fara chef
Ioana: :((
Ioana: am facut o descoperire nemaipomenita
Ioana: senzationala1!!
Ioana: mie nu-mi place sa invat!!
Ioana: pe bune
Ioana: nu suport
corina: :))
Ioana: serios
corina: e bine ca te-ai prins tocmai acum
corina: :))
Ioana: am tot sperat
Ioana: poate mi se pare
Ioana: poate trebuie exercitiu
Ioana: tz
Ioana: nope
corina: discutia asta o pun pe blog
corina: :D
Ioana: nu-mi place
Ioana: pur si simplu
Ioana: :))

Bel Canto, Ann Patchett

Bel Canto statea de ceva timp pe "to read list" si cred ca sunt printre ultimii care au descoperit-o. Nu caut niciodata recenzii ale cartilor pe care vreau sa le citesc de teama ca una sau alta imi va dezvalui finalul. Nu mai am nici o placere sa citesc daca stiu deja cum se va termina. Evident ca de la regula asta fac exceptii cateva locuri si persoane in care am incredere ca doar imi vor starni curiozitatea, dar nu imi vor strica placerea de a descoperi singura evolutia personajelor si a actiunii pana la final. Dupa ce am terminat cartea, imi permit luxul sa vad ce au crezut si altii despre roman. Mi-am dat seama ca Bel canto e faimoasa si inca de ceva vreme.

Bel Canto m-a surprins si placut si neplacut. Totul incepe la o petrecere data de oficialitatile unei tari din America de Sud pt un investitor japonez in speranta ca il vor convinge sa investeasca in tara lor. Petrecerea are loc in casa vicepresedintelui tarii, sunt prezenti numai oameni de rang inalt- francezi, rusi, japonezi, italieni - si o cantareata de opera - Roxane Coss- care va da un recital. Ea este si unicul motiv pentru care japonezul a acceptat invitatia lor. Singurul care lipseste este presedintele tarii respective. Toti participantii la petrecere sunt luati ostatici de o grupare terorista, al carei scop era rapirea presedintelui absent.

Personajele raman inchise in casa vicepresedintelui peste 4 luni si este usor de imaginat ca intre ele se creeaza legaturi. Uneori previzibile, alteori nu. Timpul parca sta in loc, prioritatile se schimba. Sentimentele si relatiile dintre personaje sunt descrise atat de bine, incat m-am simtit foarte aproape de ei, parca eram si eu prinsa in casa. Si poate chiar eram, pentru ca in ziua cand am citit cartea, am anulat tot ce aveam de facut si am ramas alaturi de ei, de buna voie.

Ann Patchet reuseste cumva sa transforme o idee ce ar parea rasuflata intr-un studiu asupra caracterelor din casa, asupra gandurilor si sentimentelor unui grup de oameni care aparent nu au nimic in comun, decat banii si puterea pe care le detin in viata de dincolo de portile acestei case. In schimb, dragostea lor pentru opera, modul in care muzica ii atinge si placerea pe care le-o ofera trezesc in ei dorinta de a trai si de a-si recupera vietile. Prezenta lui Roxane, modul cum isi impartaseste arta si cum preia comanda, schimba vietile tuturor celor prezenti in vila vicepresedintelui. Sunt personaje in aceasta care pe care le-am iubit, altele care mi-au fost indiferente si unele pe care nu le-am suportat. Insa, fiecare dintre ele este complet si, in felul lui, fermacator. Ann Patchett creioneaza la fel de bine un individ, fie ca este vorba despre o tanara femeie terorista sau despre vicepresedinte care isi analizeaza viata plina de greseli, el insusi fiind plin de regrete.

Spuneam mai la inceput ca romanul m-a surprins atat in mod placut, cat si in mod neplacut. Pana acum am vorbit numai despre partile bune. Cele rele sunt, de fapt, una singura :), dar cu greutate. La cat de buna a fost cartea pe ansamblu, ma asteptam la un final cel putin la fel de bun. Ei bine, nu. Autoarea m-a surprins si aici. Finalul e dezamagitor si parca nu-i face onoare. Este singurul care ma face sa nu pun cartea asta sus de tot in topul preferintelor mele.

Demisie oficiala

Am primit-o pe mail. M-am regasit, am adaptat-o si am publicat-o. Here it goes

Subsemnata,va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona
oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa
preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si
indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea
mare usurinta.

Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul
lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandra de bicicleta mea cea rosie, fara sa ma intereseze cat
costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-Tac sunt mai bune decat banii,
pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intinsa la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana
si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire
de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci
cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre
si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam,
pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie
se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost
cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari
etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in
licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de
homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept
de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor
tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in
lume era sa nu fii ales in echipa lui Marinica repetentul, atunci cand jucam
Prinsea in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare,
cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni
de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece
secunde.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este
fericita deoarece eu eram fericita!


Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi
petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului
meu si citind Tom Saywer, ascunsa in camera mea, din fundul casei.


Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de
telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru
masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri,
iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea
la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pusa in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat:
"Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu
COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin
Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de
avioane.


Gata cu barfele anturajului,gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.


Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in
sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si
respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei
innobilate, si a ingerilor buni

Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc
MICA!

Pauza

Dragii mei,

Facem o pauza de la blogarit ca ne mutam un pic cat vin niste neni priceputi sa ne renoveze casa. Plecam cu catel, purcel si tot ce mai avem pe capul lu' Retarda care si-a facut blog nou (sa vedem cat o tine) Nu avem obrazul asa gros sa o rugam sa mai stam si pe blog la ea acasa. Consideram ca am ingrosat destul obrazul cand, vrand nevrand a trebuit sa ne gazduiasca pentru 2 saptamani si unu paste alta trebuie sa o mai suporte si pe Zuri care inca nu a invatat unde sa faca pipi si caca. Iart-o, fidelutzo, ca nu stie ce face. In rest, promit eu ca e cuminte. Da sa mor io ca nici tu nu stiai unde trebuie sa faci caca la 2 luni juma si pun pariu ca faceai pe tine. Nu-i asa ca ne ierti?? A, si inca o chestie. Iarta-ne si daca iti terminam otetul ca sa curatam pipi al lui Zuri. Avem intentii bune!! Mai multe scuze la sfarsitul perioadei (nu pot sa prezic de pe acum ce o sa se mai intample) si o recunostiinta vesnica din partea noastra pt Retarda. Sarumana!!!!

P.S.: Multumim si lui Madalin si Dragos. O sa incercam sa va dernjam cat mai putin. Speram ca Zuri sa nu va faca zile amare. Daca totusi va face, ganditi-va ca e doar pt 10 zile si ca ca nu are decat 2 luni jumate. Nu e prea constienta ca face pipi peste tot. Multumim.

La mall

De mult ne-am dat seama ca, la mall si nu numai, prostul daca nu e si fudul parca nu e prost destul. Povestea urmatoare este auzita de la little bro care se duse si el la mall, ca orice provincial, sa-si cumpere adidasi inainte sa inceapa scoala. Se plimba el printre rafturi, cand a auzit 2 "tovarasi" palavragind. Tovarasii astia erau de aia jmekeri, care sigur nu-si luau adidasi fiindca incepea scoala, ci fiindca se plictisisera de aia de acasa. Sigur cunoasteti aceasta furnicutza de mall, nu are sens sa mai stau eu acum sa vb despre asta. Poate o sa stau altadata. Acum ma grabesc. Ca sa lamurim eventulele nelamuriri, discutia care urmeaza era despre culoarea din poza de mai sus sau una foarte asemanatoare cu ea:

Unul: Ia uite, ba, manca-ti-as ce culoare au adidasii astia! Ce culoare e asta mah? Cand ma uit asa imi pare albastru, cand il dau mai asa mi se pare negru!
Celalalt: E siclam, ba, cretinule!!!

No comment, again.

Folk music

Imi propusesem de cand am venit de la mare sa pun melodia asta pe blog. Mi-a ramas in suflet. Dar cand am venit, nu stiam nimic despre baiatul asta. Nici acum nu stiu multe, dar macar am aflat cum il cheama : Jenica Harja si e din Galati. Ii doresc numai de bine si sa ajunga mare intr-o zi. Melodia e superba. Ascultati-o si voi, daca aveti chef.

Din ciclul "Ar putea sa fie mai prosti de atat"???

Tocmai cand credeam, dupa ce mi-a povestit Retarda ce pateste cu americanii la serviciu,ca nu se poate mai rau, am vazut filmuletul asta. Si mi-am dat seama ca se poate mult, mult mai rau. Ca sa fim intelesi o sa va mai povestesc 2 conversatii pe care le-a purtat ea cu Maria Sa, clientul american:

1. Clientul: Where am I calling, miss?
Ea: In Eastern Europe, Romania, sir.
Clientul: Oh, Eastern Europe...is that near Brazil??

2. Ea: What's your name, madam?
Clienta: What do you mean? Is that like a password or what??

No comment.

Welcome Zuri!!!!

Zuri, analizand teritoriul si gandind "sigur pe covorul asta trebuie sa fac eu pishu"

Zuri cu creasta

Ce plictisita sunt de covorasul asta. Mereu trebuie sa fac pipi pe el

Care what u wish for....it may come true. Cam asa a fost cu mine si cu catelusha mea. Dupa mii de rugaminti fierbinti si nopti petrecute pe forumuri cautand rasa si numele potrivit, mi-am luat-o in sfarsit. Am fost atat de incantata de ea, incat nici nu am mai povestit pe blog ce s-a intamplat. E atat de adorabila incat nici nu pot descrie in cuvinte ce simti cand vii acasa si te intampina la usa dand din codita sau cand plangi si ea te linge pe nas, parca stiind ca nu te simti bine. Eu nu prea intelegeam faza asta cu animalele inainte sa mi-o iau. Dar acum, nu stiu ce m-as face fara ea. O mai cert eu cand face pishu pe covorul din sufragerie, dar stiu ca isi da seama ca a gresit cand ma linge tare de tot pe maini imediat dupa. Si atunci ma topesc. Toata lumea o iubeste, chiar si cei care nu au vrut-o. Ne-a fermecat pe toti

Vreau si eu.....

Nenea ala mare si puternic, vreau si eu un catzel ca asta. Hai te roooooooooooooog!!!!!!!! Crezi ca am vreo sansa?

Ceai Hapciu

A venit Retarda azi pe la mine vesela ca o floricica si tzopaind intr-un picior. Dintr-una in alta, imi povesteste ea, foarte incantata de isprava ei cum s-a dus ea in Cora hotarata sa-si cumpere ceai de tei. Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Cand a ajuns ea la raionul de ceaiuri, femeie pana in maduva oaselor cum se gaseste, a vazut acolo: ceai "Hapciu", ceai "Somn linistit", ceai "Picioare grele" si ceai "Digestie usoara". Asa ca in loc de o cutie de ceai de tei, a plecat Retarda mea acasa cu cate una de Hapciu, Somn Linistit si asa mai departe. Si a lovit-o si inspiratia. Si-a facut un ceai "Somn linistit" in timp ce se uita la un film de groaza si a reusit sa nu faca pipi in pat, dupa cum chiar ea marturiseste. Acu eu nu bag mana in foc, ca nu a facut, dar ea asa sustine. Dar "Somn linistit" nu prea a ajutat-o cand, dupa film a trebuit sa intinda niste pantaloni proaspati spalati in coltul ala intunecat si niciodata umblat de la ea din casa, mereu suspect ca ar ascunde fiinte suspecte: balconul. Era sa faca pipi pe ea treaza!

De dimineata, dupa o noapte linistita, se duce Retarda mea sa cumpere tigari. Discutia urmatoare are loc intre ea si vanzatorul de la toneta de ziare:

Ea: Vreau si eu un pachet de Kent 4 si unul de Kent 8!
El: (plin de spirit) Nu am decat Kent Blue si Kent Siver
Ea: Da' pun pariu ca n-ai ceai Hapciu!

Despre superstitii

Nu sunt o persoana superstitioasa. Dar ma lovesc la tot pasul de oameni care cred in cele mai ciudate chestii. Mie 13 chiar imi poarta noroc - stau in apartamentul 13 dintr-un bloc cu numarul 113. Cineva care a venit la mine si a aflat asta, s-a cutremurat din tot corpul. Mai ca nu-i venea sa intre in casa. Cand eram mica intr-o zi de 13 am luat doi de 10 la matematica in aceeasi zi (si asta chiar e un succes) si anul trecut, tot intr-o zi de 13 am prezentat un proiect care a fost catalogat de profa "just perfect". Si s-au mai intamplat multe care nu-mi vin acum in cap.

Prietenul meu nu se intoarce niciodata din drum. Si cand zic niciodata, poate ati fi tentati sa credeti ca exagerez. Dar, nu. Si cand zic ca nu se intoarce, vreau sa zic ca nu face nici macar un pas inapoi. Daca plecam de acasa si in timp ce coboram scarile ne dam seama ca am uitat ceva, eu ma intorc si cand ajung inapoi la el, el sta exact pe aceeasi treapta. Daca eu nu sunt cu el, dar sunt in casa, ma suna din fata blocului sa-i aduc ce a uitat. Si daca, Doamne fereste, nu are alternativa si chiar trebuie sa se intoarca, toata ziua sta cu inima stransa, ca sigur o sa i se intample ceva rau. De dimineata a atins apogeul. A fost cam asa:

El: Acum m-am intors, sigur o sa-mi mearga prost toata ziua!
Eu: M-ai innebunit cu chestia asta. Si daca totusi nu ti se intampla nimic rau azi?
El: Pai chiar daca nu mi se intampla nimic azi, o sa mi se intample maine sau poimaine....
Eu: Adica vrei sa spui ca orice nu-ti merge bine in urmatoarea saptamana o sa aiba o legatura cosmica cu faptul ca te-ai intors tu acum
El: Da!!!!!!!!!!!!
Eu: Pai sigur ca da, ca exista o forta supranaturala care se uita acu' la tine, te vede ca ai facut 3 pasi inapoi, isi freaca mainile cu satisfactie si se gandeste cum sa te pedepseasca pt ca ai fost baiat rau. Si din rationamentul tau foarte just, cum ca poate nu o sa ti se intample ceva azi, dar o sa ti se intample zilele urmatoare, inteleg ca oricand ti s-ar intampla rau, tu o sa faci cumva legatura ca pasii asta 3 pe care i-ai facut acum, inapoi.
El: Da!!!!!!
Eu: Deci cu alte cuvinte, ca sa nu mai crezi in prostia asta ar trebui sa iti mearga numai bine in viitor, ca altfel, nu o sa renunti.

Si discutia continua si acum, pe YM, de unde aflu ca inca nu s-a intamplat fatalitatea. Dar credinta e atat de mare, incat daca maine sau poimaine, da cineva cu masina peste el (Doamne fereste!) o sa creada ca s-a intamplat fiindca s-a intors din drum. Are o adevarata fobie si nu stiu cum sa-l fac sa scape de chestia asta. Ca pe bune, daca o persoana cu pretentii intelectuale asa cum e el crede in prostii din astea, ce ma fac cu mamaia? Cum ii explic eu unei femei simple de la tara ca o pisica neagra e doar urata si atat si ca daca sparge o oglinda, nu o sa-i mearga rau in urmatorii 7 ani???

Din vacante adunate

Noi 2

Calzone la DVG...inegalabil

Nu mai e altul ca el

Frumoasa si bestia....Ioana si eu

Noi, fetele

Burtoi...in toata splendoarea lui

Si familia Burtoi!!!!

Si Geta Voinea ar fi invidioasa pe freza asta

No comment

Gogosi...yummy

Suparati :(

Eu

Era buna

Uite-l si pe dusu' meu

In grup :P

Eu, handicapata

Curtea de Arges

Hai sa va vad care are curaj

Ca tot romani mai suntem.... imagine de pe barajul Vidraru asupra lacului

Vidraru

Uite alta


Uite ca am ajuns si la cascada


Ia, uite-ma ce ma cataram

La Balea...frig rau









Poze din Biserica parohiala evanghelista din Sibiu

In Turnul Sfatului


Cam asta vedeam

Sibiu
Eu sunt cu albele da????

Incarcare cu oxigen

Cazare pe langa Rasinari