Mananca, roaga-te, iubeste

Courtesy of Retarda, m-am intalnit cu aceasta carte.

Inainte de toate, punctul cel mai slab al ei, este coperta. Cand am vazut-o prima oara in librarii, nu m-am gandit decat ca e o alta carte chick-lit. Eram, la momentul respectiv, in cautare de o carte care sa insemne ceva. Asa ca nu m-am lasat influentata de comentariile favorabile de pe spate si nici de numarul urias de exemplare vandute. Asta si pentru ca stiu cum functioneaza marketing-ul, si mereu incerc sa citesc printre randuri. Defect profesional. De data asta, I was sooo wrong.

De ziua mea, in punguta de la Retarda, gasesc si cartea asta. Ca sa vedeti cat de incapatanata sunt, din iulie de cand e ziua mea si pana acum reticenta mea a invins. Doar ca, acum cateva zile, vroiam sa-mi umplu timpul de citit cu ceva scurt care sa nu ma retina decat pana maine cand imi parvine o carte pe care vreau sa o incep. Si asa s-a lipit de mana mea "Mananca, roaga-te, iubeste"

Citisem doar 10 pagini cand mi-am dat seama ca odihna de 7 ore intregi pe care o planificasem pentru noaptea aia s-a dus pe apa Sambetei. Nu stiu daca a remarcat cinvea pana acum, dar eu nu scriu pe blog decat despre cartile care lasa o urma peste sufletul meu. Nu-mi propun sa fac din blogul asta unul literar, dar, in cazul acesta, promit eu ca merita. Chiar daca, poate, coperta are si asupra voastra acelasi efect ca si asupra mea. E cam ca la Zadie Smith si "Dinti Albi"

Nu o sa va spun prea multe despre cartea asta. Pentru ca nu as putea sa spun totul si atunci as simti ca o nedreptatesc. Asa ca aleg doar esentialul.

In primul rand, nu este fictiune, este o poveste reala. Povestea autoarei a care viata se destrama si care simte ca nu o sa-si revina din depresia in care a intrat niciodata. Ba chiar se gandeste ca nu o sa mai supravietuiasca fara antidepresive.

Asa ca isi pune viata reala "pe hold" si pleaca intr-o calatorie in care vrea sa se dscopere cu adevarat, sa-si dea seama ce vrea, sa se descurce singura, sa invete sa traiasca fara sa fie jumatatea cuiva, sa-l descopere pe Dumnezeu si placerea, sa-si gaseasca echilibrul. Toate cuvintele astea imi par asa goi si asa rasuflate pentru a descrie sentimentele pe care le-am trait citit cartea, dar nu stiu pe care altele sa le folosesc.

Cartea este structurata in 3 parti - in functie de tarile pe care le viziteaza ea, dupa cum va dati seama si din titlu. Fiecare dintre cele 3 parti are ceva-ul ei special si inca nu ma pot hotari care imi place mai mult. Am descoperit o Italie pe care nu o percepeam asa, o Indie care m-a invatat arta meditatie, si o Indonezie, sau un Bali mai exact, unde poate nu totul e atat de roz cum vedem noi prin ochii turistilor.

Italia ma face sa ma gandesc la un cuvant care sa spuna totul despre mine, India ma face sa ma gandesc ca poate modul in care vorbesc eu cu D-zeu nu e cel mai potrivit de pe fata Pamantului si Indonezia ma face sa cred si in leacuri, desi reticenta mea era la fel de mare ca si cea in privinta acestei carti. In plus, imi plac serialele cu chirugi :) Poate o sa va povestesc si despre asta, odata...

Mi-au placut mult in cartea asta, conversatiile pe care Liz le are cu ea insasi, cu mintea ei, modul cum povesteste despre "Singurate" si "Depresie" ca si cand ar fi fiinte reale. Imi amintesc cu mare drag "Meditatia patru frati" , conform careia fiecare dintre noi avem patru frati invizibili - Inteligenta, Prietenia, Taria si Poezia care se nasc si acelasi timp cu noi si ne insotesc pe tot parcursul vietii.

M-am regasit atunci cand Liz povesteste ca vrea sa organizez totul, fara sa se lase cu adevarat sa traisca. Si in faptul ca planuiesc atata timp ce o sa fac weekend-ul urmator, saptamana viitoare, luna viitoare sau in vacanta urmatoarea, ca aproape nu ma mai bucur de prezent. Si mie, ca si lui Liz, mi-e greu sa cred ca daca o sa iau o pauza si o sa lenevesc o zi sau o spatamana, totul se va duce de rapa. Chiar si cand stau si dorm intr-o seara de la 10 ma simt vinovata. Cate puteam face in timpul ala pe care l-am dormit. Si totusi somnul este una dintre marile mele placeri. Asta si pentru ca niciodata nu apuc sa dorm cat as vrea.

Ar mai fi de spus, dar mi-e greu sa aleg. Si nu stiu cata rabdare aveti voi sa cititi. Asa ca, nu mai zic decat cititi "Mananca, roaga-te, iubeste". Riscati sa va placa!

Isteria Adevarul

Se zice ca oamenii, in general, nu mai citesc. Ca prefera revistele, TV-ul si internetul. Si atunci, cum se face ca la ora 9 dimineata, in nici un coltisor din Bucuresti nu mai era nici un numar din Adevarul?

Pentru cine nu stie, Adevarul a lansat astazi o noua seride de carti, numita „ 100 de carti pe care trebuie sa le ai in biblioteca”. Ce imi place mie la colectia asta mai multe decat la toate celelalte de pana acum, este ca are carti „grele si adevarate”. Nu ca celelalte ar fi nu stiu cum, doar ca pe astea chiar trebuie sa le ai. Sa fim seriosi, cine nu isi doreste in biblioteca „Marile Sperante” sau „Anna Karenina”? Astazi nu am prins cartea. Am ajuns la chiosc la 5 minute dupa ce deschisesera. Nu mai aveau.

Stiu ca poate vanzatoarea poate le-a dat pe sub mana, ca pe salam si ciocolata in alte vremuri, si ca au fost si in tiraj destul de mic, astazi. In plus, fiind cartea care deschidea seria, era si gratuita. De peste 2 saptamani, o sa fie 10 RON. Ce m-a uimit e ca la toate chiscurile de ziare din drumul meu, nu mai aveau Adevarul. Cand ajung la birou, intru pe site-ul Adevarului. Si gasesc o multime furioasa de oameni care lasasera 7 pagini de comentarii in care cereau explicatii la articolul care anunta ca de azi incepe seria. A se vedea aici. Vad ca pana la ora asta s-au facut 18.

O sun pe mama, o rog sa caute si ea. Undeva, sper ca in Alexandria, nu s-a imbulzit lumea asa cu noaptea in cap sa cumpere o carte. Dar nici n-apuc sa termin de explicat ce vreau sa cumpere, ca mi-o si tranteste: „Sper ca nu te gandesti la cartea de la Adevarul. De la prima ora sa plange lumea ca deja nu mai e la chioscuri.”

Mai tarziu ma tine la curent: „. L-am trimis pe colegul meu sa caute cartea, si cand se apropia de un chiosc, vanzatoarea ii spunea inainte sa apuce el sa vorbeasca „NU MAI AVEM ADEVARUL”.

Si mai apoi...”In Alexandria a fost nevoie sa intervina politia sa calmeze populatia care era furioasa ca nu a mai apucat cartea de azi”.

Atunci mi-am dat seama ca a devenit o isterie. Chiar nu mai citeste romanul de rand? Si daca mai citeste, de ce se plange toata lumea ca nu citeste? Si daca nu mai citeste, de ce imi ia mie cartea de la „Adevarul”????

True friends tell you painfull truths

Si nu poti sa te superi. Pentru ca au dreptate. Poti doar sa te gandesti ce dracu e de facut. Sau mai bine zis, daca o sa ai curaj sa faci cea ce stii ca trebuie facut. Mai jos cateva extracte dintr-un mail al Anei:

"Off. Tu nu iti dai seama la cate renunti pentru un job care deja nu mai are sens? Chiar nu crezi ca meriti mai mult? Nu inteleg de ce nu iti dai demisia. Pentru ca imi este foarte clar ca situatia asta nu o sa se imbunatateasca. Si cred ca esti si tu constienta de asta. Muncesti prea mult, nu iti mai face placere, si tu esti singura care pierde din chestia asta.

Ai 23 de ani. Ai tot timpul din lume sa iti gasesti ceva mai bun. Si stai o luna acasa, poate chiar 2. Si ce daca? Profiti de timpul asta sa iti revii, sa citesti o carte buna (gata cu serialele!), te plimbi in parc, iesi seara in oras si te ametesti, poate chiar te imbeti o data. Si iti cauti cu foarte mare atentie alt job, sunt convinsa ca o sa gasesti. Serios, nu am nici cea mai mica indoiala. Cand o sa vada oamenii aia la interviu cat de puternica, desteapta si de tare (foarte!) esti, o sa vrea sa te angajeze imediat. Dar pentru ca ei sa vada asta, trebuie sa vezi si tu. Sa'ti amintesc de masterul ala la Cambridge? Nu e o chestie de care poti sa zici 'big deal, anybody can do it'. E ceva foarte important si nu poate fi obtinut de oricine, si uite ca tu ai reusit. Asta ar trebui sa iti spuna ceva despre tine, nu crezi?

Asa ca gandeste'te bine cat de important e sa ramai cu un job mediocru si un sef idiot, fa o lista cu argumente conta, ca pro nu cred ca ai, dar fa ceva! Parca vroiai un weekend in care sa nu stii cu o luna inainte ce o sa faci. Well, cam asta ar fi solutia, sa iti dai demisia. Acum un an si ceva am citit chestia asta. Ei, zic sa o mai citesti si tu de cateva ori."

Are dreptate. Mare. Doar ca e greu...al naibii de greu.

Magia Vodafone

Ok. Cat e de ciudat ca aseara pe la 8.30 am spus pentru prima data unei persoane pe care nu o cunosteam foarte bine ca ma gandesc sa renunt la abonamentul meu Vodafone, pentru ca alti operatori mi-ar oferi minute mai multe pt acelasi pret si astazi m-a sunat cineva de la Vodafone sa-mi ofere niste minute in plus?????

Eu nu-l stiu prea bine pe respectivul, dar el s-a declarat fan Vodafone. De multi ani.

Sa fie doar o coincidenta?

Oh, my god!

Stiti momentele alea cand trebuie sa va infruntati cea mai mare frica? Gura vi se usuca, vocea se gatuie, mainile va tremura si va intrebati daca si cei din fata voastra vad cat de tare va bate inima? Cam asa ma simt eu acum. Mi-e frica de inaltimi, de sobolani si sunt de-a dreptul inspaimantata de vorbitul in public. Daca pe primele doua le-am dobandit pe parcurs, cu ultima cred ca m-am nascut. Nu ma intelegeti gresit, nu trec prin aceleasi emotii de fiecare data cand trebuie sa fac o prezentare la scoala sau pentru colegii mei de serviciu. Dar cand seful meu mi-a spus de dimineata ca m-a ales pe mine sa reprezint compania in cadrul unei intalniri formale, ca la ea vor participa 20-30 de manageri ai altor companii si ca va trebui sa ma ridic si sa vorbesc, pamantul mi-a fugit de sub picioare.

Intalnirea e doar peste cateva zile, nimeni din cadrul companiei nu va mai fi acolo sa ma sprijine si nu cunosc decat o singura persoana dintre cei 20-30. Si cu el m-am vazut o singura data! Si nici macar nu l-am placut.

Sa vedem de ce m-am crizat:

1. Nu am mai participat la o astfel de intalnire. Cele la care am mers, am mers fie ca invitat, fie ca organizator. Niciodata, ca speaker!
2. Nu-i cunosc si nici nu stiu nimic despre oamenii prezenti. Faptul ca mi s-a zis ca sunt manageri, proprietari de firme sau oameni cu experienta de business nu prea ma ajuta.
3. Nu va fi nimeni acolo cu care sa pot schimba o vorba sau care sa ma sprijine cat de cat. La care sa ma uit cand sunt acolo sus si care sa dea din cap ca sa stiu si eu ca zic bine.
4. In prezentare trebuie sa vorbesc si despre mine
5. Habar nu am ce sa spun si seful meu - cel care ar putea sa ma ajute, macar cu asta - zice ca are incredere in mine ca ma voi descurca foarte bine. A se citi "nu ma mai bate atata la cap cu intrebari"
6. Daca ma balbai? Daca ma impiedic??

Any tips & tricks??

Iubi si Odiseea parfumurilor

Stiti voi vorba aia: My hair was so bad that day! Even my husband noticed!
Well, Iubi si-a scos la iveala,de ziua mea, toate genele de barbat pana in maduva oaselor. Dar sa incepem cu inceputul.

First of all, ziua mea vine de 2 ori pe an in vizita. O data pe 21 mai, de Constantin si Elena, si altadata pe 31 iulie cand, acum 23 de ani, mi-am impins nasul carn in lumea asta.

Ei bine, anul asta de Constantin si Elena, Iubi, ca orice barbat responsabil, s-a ocupat din timp sa-mi ia cadou. Cam cu 2 ore inainte sa ajunga acasa. A dat el din colt in colt, a transpirat, s-a chinuit dar tot nu si-a adus aminte care e parfumul meu preferat.Asa ca a sunat un prieten. O prietena de-a mea, mai bine zis. Si ea i-a spus ca este Light Blue.

Si parfumul asta s-a dus Iubi sa-l cumpere de la Sephora, Doar ca socoteala de pe drum nu s-a potrivit cu cea de la magazin. Cum a intrat el asa singurel, in jungla aia care se numeste Sephora, toate parfumurile i s-au invartit prin fata ochilor, miresmele l-au ametit, nu avea ghidul cu el (a se citi, pe mine). Si acolo, de pe un raft, un Cool Water i-a facut cu ochiul. Si deodata a avut un flash remarcabil si si-a adus aminte ca eu tocmai terminasem unul. Certitudinea ca o sa-mi placa a invins, si preferinta exprimata foarte clar de prietena mea a fost lasata in van. A avut succes, mie mi-a placut cadoul, a scapat cu fata curata si l-am iertat ca mi l-a luat in ultima secunda. Numai ca il necajea ceva, conversatia cu prietena mea. Si atunci m-a intrebat daca intr-adevar Light Blue este preferatul meu. Raspuns afirmativ.
De retinut ca aceasta intamplare a avut loc pe 21 Mai.

Well, si acum deznodamantul. Peste 2 luni, a venit momentul pentru un alt cadou, ca doar faceam 23 de ani. Si s-a gandit el sa-si repare "greseala". Si a plecat hotarat, din nou, spre Sephora. La usa, iar l-a luat ameteala. Atatea farduri, rujuri, creme si parfumuri sunt prea mult pentru orice barbat. Dar el stia pentru ce venise. Numai ca soarta face ca cele 2 parfumuri buclucase sa fie aproape unul de altul pe raft. Si cum se apropia timid, el le-a vazut pe amandoua. Si cum au si ambalaje asemanatoare, iar "s-a confuzat tot". Si ganduri ii treceau prin minte: "Pe care i l-am luat pe 21 Mai? Care e preferatul ei??? Gandeste, analizeaza, gandeste, miroase. Si a ales. A plecat acasa cu Coool Water.

Reactia: "Pai iar mi-ai luat d-asta????"
Consecinta 1: Tavanul s-a prabusit in capul lui Iubi.
Consecinta 2: In fiecare dimineata cand ma dau cu parfum, zambesc:)

Tricksbox

La sfarsitul postului trecut am lasat un teaser pentru acesta. Astazi sunt gata sa va spun povestea.

La Sighisoara am vazut oamenii dintre cei mai diferiti, de la rockeri pana la cei care au ca sonerie a telefonului o manea. Am intalnit insa si o familie. Ei sunt genul acela de oameni de care te simti imediat conectat, cu care poti vorbi orice inca din prima secunda si simti ca parca ii cunosti de-o viata. Mi-au inspirat incredere, blandete, pasiune pentru ceea ce vindeau. De fapt nu vindeau, ci parca isi dadeau o particica din sufletul lor cu fiecare obiect care disparea de pe masa lor in geanta unei cliente fericite. Nu cu tristete, ci cu bucurie nedisimulata ca au reusit sa aduca un zambet in plus pe fata unei fete.

Standul lor si acesoriile soo chic m-au facut sa ma simt ca un copil in ziua de Craciun. Un copil cuminte. Cercei, inele, coliere, brose, toate vroiau sa fie ele mele. Si eu le vroiam pe toate. Bugetul insa era limitat. Asa ca am plecat cu o pereche de cercei care imi insenineaza ziua cand ii vad in pomisorul meu cu bijuterii.

Am asteptat pana astazi sa va spun povestea pentru ca azi m-am vazut cu d-na Jenny sa-mi completez setul cu un colier si un inel. Ceea ce nu v-am spus inca este ca tricks-urile sunt facute manual si ei iti pot face cam tot ce iti doresti si in dimensiunile dorite.


So, setul e cel din poza de mai jos. Este pur si simplu adorable, nu-i asaaaaaaaa??????? Este in nuante de roz, pentru bombonica din mine. Pentru blonda din mine. Si gata, am zis-o si p-asta. In nici un caz nu mai recunosc altadata ca deep down inside acolo se ascunde si o blonda mititica. Ssssst!



D-na Jenny mi-a mai adus la intalnire si alte setulete mci si dragute, rosii si albastre, negre si albe, ce mai...eram in Rai. So, am mai plecat cu unul. Dar asta nu are inel. Inelul vine saptamana viitoare, dar nu mai rezist. Si destinul acestuia este sa fie vedeta. Asa ca va vedea lumina blogului chiar azi. Offf, ce fericire! Cine a inventat podoabele de orice fel, mare om a fost.



Happy, happy, joy, joy. As putea sa va povestesc pana maine ce incantata sunt de noile mele seturi, dar cred ca nu sunteti tampiti si ati prins ideea. O sa va mai spun doar ca aceasta familie si Oana, fata lor, care se ocupa de blog-ul tricks-urilor, sunt de toata isprava si daca vreti sa comandati ceva, faceti-o cu toata increderea. Daca vedeti un inel si vreti si cercei, intrebati. In proportie de 99% va vor ajuta.

Pentru mai multe detalii, click aici.

Multumiri d-nei Jenny. Ma duc sa-i dau un mail cu comanda mea viitoare :).


Later Edit: Cred ca am mai recunoscut o data ca am o blonda pe undeva ascunsa. Asta inseamna ca nu mai este chiar asa un secret. Oh, whatever, ar cam fi cazul sa-mi recunosc conditia. Si ce daca imi plac chestiile mici si dragalase???? Uite ca fac si o categorie cu chestii pentru blonde. Am zis!

Calatorie medievala

Weekend de poveste. Weekend cu domni si domnite. Weekend cu chitara. Weekend cu teatru si animatie. Weekend cu costume si masti. Mister, intoarcere in timp, toate le-am gasit in Sighisoara.

Desi lumea spune ca nu mai e cum era odata, localnicii se plang ca nu mai are acelasi succes si desi era plin de oameni dubiosi, eu m-am simtit bine anul asta la Sighisora. But then again, probabil ca si compania in care te gasesti face toti banii.

Despre Festivalul de la Sighisoara, cu bune si cu rele, in cele ce urmeaza:

Relele care m-au afectat pe mine sunt putine, dar trebuie mentionate. Prima, si cea mai importanta, cand am ajuns (vineri seara) cetatea era plina de tiganusi si homeless people. Care nu ar fi o problema asa mare in principiu. Doar ca in momentul cand se iau la bataie langa tine, cand se imbrancesc in grupurile de turisti, cand ii auzi zicand "fura ba si tu de la astia mai bogati" parca situatia se schimba. Si ajungi sa-ti fie teama pentru aparatul de fotografiat pe care il tii in mana, pentru tine si te gandesti daca grupul ala de straini din fata ta se vor mai intoarce in Romania dupa ce vad 4-5 tiganusi batand un altul chiar in fata lor.

Despre mici si bere, si oamenii (romani, de data asta) care nu stiu sa se simta bine decat atunci cand isi beau mintile si incep sa se dea in spectacol in cel mai penibil mod, nu va mai povestesc pentru ca stiti despre ce vorbesc. In plus, vreau sa trec la aspectele pozitive.

A se consemna ca e prima oara cand merg in Sighisoara, desi imi doresc de mult sa ajung la festival, deci nu vor exista comparatii cu anii trecuti.

Anul asta a fost un program incarcat de piese de teatru, de muzica veche si medievala, de spectacole cu diverse teme si de tot felul de manifestari de gen, menite sa ne introduca in lumea medievala. Desi vineri seara, ne-am retras destul de repede, sambata am descoperit Sighisoara pe care o asteptam.

Am servit la micul dejun, un spectacol extraordinar de teatru pe picioroange, de la care imi pare rau ca nu am poze. Uitasem aparatul in camera.

Intre micul dejun si pranz ne-am culturalizat cu vizitarea Muzeului de Istorie si a cetatii. Habar nu aveam ca cetatea e asa mare si ca sunt oameni care locuiesc chiar in incinta ei.

La pranz am servit o masa copioasa. Primul fel - "Cavalerii coroanei", spectacol sustinut de Teatrul Strada din Brasov. Poveste simpla in aparenta, dar cu multe semnificatii profunde.






















Al doilea fel - Spectacol Commedia dell’ Arte, sustinut de studenti ai Universitatii de Artă Teatrală Târgu-Mureş. O satira despre oameni bogati, despre prostia omeneasca dusa la extrem. Nota 10 pentru actrita care o joaca pe printesa lui taticu'. Absolut savuroasa. Si-a intrat atat de bine in rol, incat am avut impresia si dupa spectacol, ca inca mai avea reminiscente.:) Imi pare rau ca nu i-am retinut numele. Ii pun poza. Sper sa compenseze.































Desertul- prajitura italiana - Spectacolul stegarilor “Il Mastrogiurato”,din Italia. Am crezut ca nu o sa scapam fara un steag infipt in frunte sau in piept, dar iata-ma scriind pe blog, asa ca oamenii chiar stiu ce fac.






























La cina, ne-am gandit sa alegem ceva mai sofisticat. Asa ca am ales sa partcipam la "Medival Fashion Show", oferit de Mariana Pachis. Faptul ca am mers aici nu are nici o legatura cu obsesia mea pentru haine si Iubi a fost chiar incantat, nicidecum tarat cu forta de mine, da???

















Cam atat deocamdata. Mai este ceva ce as vrea sa va povestesc, dar mai astept cateva zile.Pentru ca vreau sa va spun povestea completa. O sa intelegeti atunci.

1 Anisor

In urma cu un an se intampla ceva care avea sa ne faca viata mai frumoasa. Noi nu stiam la vremea aia, am aflat peste 2 luni. Pe 17 am sarbatorit fix un anisor de viata pentru pitica noastra, cunoscuta sub numele de
Zuri :)

Anul asta, ne-am inarmat cu oscioare, conserve, jucarii, coifuri si tort. Si petrecerea a inceput.

Faza 1. Mami si tati in Carrefour, alergand in toate partile pentru a procura toate cele necesare sarbatoririi ca la carte a celui mai nou membru al familiei.

Faza 2. Cursa. Zuri VS. Mami si tati. Scopul lui mami si tati: sa rada un pic de Zuri, impopotonata cu coif de petrecere. Scopul lui Zuri: Sa scape de chestia aia de carton de pe cap si sa o roada in liniste. Castigator intermediar: mami si tati. Castigator final: Zuri :)



Faza 3. Tortul si conservuta. Tortul pentru mami si tati, conserva pentru Zuri.



Faza 4. Toata lumea cu burtile in sus dupa o asa masa copioasa. Se impunea o siesta in toata regula.



Multumim celor de la Petz pentru ca ne-au facut cea mai frumoasa surpriza de ziua lui Zuri. Mami nu se poate abtine sa remarce ca cineva, in spatele lor, stie ce ii sensibilizeaza pe proprietarii de animale. Nu i-a costat nimic, dar a meritat fiecare secunda pe care au petrecut-o scriind mail-ul. Desi in ultima vreme ii cam abandonasem, promitem sa revenim cu forte maxime. Pentru ca ne-a placut si ne-am simtit importanti. Nota 10 de la noi. Mai jos mesajul:

"Cu ocazia zilei de nastere a lui Zuri, echipa petz.ro impreuna cu toti prietenii de pe site, ii ureaza lui Zuri un sincer La Multi Ani si multa sanatate!!! Multa sanatate si stapanilor pentru a va putea bucura din plin de Zuri.

Cu prietenie,
Echipa Petz.ro"

Game Oveeeeeeer

School is soooo oveeeeeeer. In sfarsit, eforturile din 4 ani de facultate se vad. Noptile nedormite si zilele petrecute in fata calculatorului, storcandu-ne creierii ca sa mai facem o startegie de comunicare sau un plan de marketing raman in spate. La final, tragem linie. Si e bine.

De azi, avem joburi, ne construim cariere, ne lovim de real life. Dar o sa ramanem acceasi copii optimisti si entuziasti. Pentru ca asa ne sta bine.

I'm sooo haaappy (a se citi cu glas ascutit, altfel isi pierde farmecul) right now. Urmeaza o vacanta. Va fi scurta, dar poate una din cele mai placute.
De acum, o sa ne auzim mai des. Cel putin, asa imi propun.



Hugs & kisses.

Blonde moments

Without this blonde moments, life would be so dull...
Am descoperit aseara, via Julia, Polyvore.com. Polyvore m-a lasat sa amestec, sa potrivesc, sa creez diferite outfit-uri, supeeeeerb. Latura mea de Legally Blonde a fost pe deplin satisfacuta:). Cred ca undeva sus, cineva a complotat ca eu si Polyvore sa ne intalnim. :) Si de cand ne-am cunoscut si pana sa ne despartim au trecut vreo 2 ore. A fost "Love at first "Enter" :) Toate hainutele, accesoriile, pantofii si gentile (my obsession) sunt pur si simplu adorable. Sufletul meu este impliniiiiiiiit. Si daca asta inseamna ca am stat 2 ore pe Polyvore, ceeeeeeeeee?????? E frumos sa fii femeie :)


Cam cu asta m-am indeletnicit eu aseara:) Urmeaza si altele, pe care nu stiu daca le voi mai pune pe blog. Latura mea de Brainiac imi spune ca nu vreti sa vedeti cu ce ma imbrac eu in fiecare zi. Dar, macar de data asta, handle it. Oh, me and Polyvore share some special moments.



Every day me


Yesterday me


Prom night

Searching...

Se pare ca blogul meu contine raspunsuri la niste intrebari pe care eu nu mi le-am pus niciodata. Ei au cautat, eu ii dau de gol:



1. "nu vreau sa ma marit, vreau un copil" - Daca esti hotarata, pune-te pe treaba! Si spune-mi si mie cum a mers treaba.

2. "monica columbeanu trufe" - ce?????

3. "am un amant" - Sa-l stapanesti sanatoasa!

4. "are pe altcineva" - Cum ti-ai dat seama?

4. "caut femeie tate mari" - Si ce credeai, ca le gasesti la mine pe blog?

5. "de ce nu vorbeste un baiat cu o fata de care nu ii place" - Hmmmm, lasa-ma sa ma gandesc putin. Nu-mi vine nimic in cap. Decat ca, bineinteles lui nu-i place de ea. Dooh.

6. "e rau sa iti doresti moartea?" - Nu sunt eu chiar o experta, dar cred ca nici prea bine nu e. Totusi, inainte sa treci la fapte, asteapta, poate iti trece cheful. Serios vorbind acum, ce se intampla? De ce vor oamenii astia sa se sinucida?

7. "fabricare de tzuica" - De care? Mai slaba sau mai tare?:)

8. "fete cu tate mari facand sex" - Pffuu, nu vreau sa ma gandesc cat esti de disperat

9. "indiciile ca unui baiat ii place de tine" - My darling, astea ar trebui sa le aflii singura. Difera de la un baiat la altul, in functie de varsta si de personalitate. Un baiat timid care e in clasa a VII-a o sa se manifeste diferit fata de unul de 20 de ani, plin de el, care mai conduce si Touareg-ul luat din banii lu' taticu'.


10. "ma cheama jenica" - Stai linistit, nu e vina ta.

11. "nimeni nu ma intelege nici macar eu" - :))Grav.

12. "threesome tare" - Unul mediu nu merge, nu? Cred ca ai fost dezamagit de threesome-ul meu.

13. "nu mai vreau sa ma marit" - Pai, stai sa ne lamurim. Cate zile mai ai pana la nunta? Fiindca, s-ar putea sa iasa urat.

Bookfest 2008

A venit, a trecut, am mai adaugat cateva titluri in biblioteca. Despre Bookfest, foarte putine de data asta, mediatizare mult mai slaba, vizitatori mult mai putini ca in anii trecuti.

In schimb, mai multe despre carti. Mi-a fost greu sa aleg, mai sunt cateva pe care mi le-as fi dorit si la care mi-a ramas gandul, dar de asta mai e si Gaudeamus in toamna. Pe cele care m-au convins de data asta, o sa vi le dezvalui in postul asta, desi sunt sigura ca cel putin una sau, poate doua, se vor mai intalni cu blog-ul dupa ce le voi parcurge randurile. Si asta pentru ca doar cartile care ma impresioneaza puternic dintr-un motiv sau altul, ajung pe blog. Celelalte, neterminate, sau terminate dar care peste 2 ani nu-mi vor mai spune nimic, vor ajunge langa celelalte in biblioteca deja neincapatoare. Si in lista mea de titluri, pe care poate vreodata o sa o fac publica. Deocamdata, mai avem de lucru.

Dar pana una alta, the show must begin. Asadar, in ordinea achizitiei:

1. Mirosul lumii - Radhika Jha.


Pe lista mea de anul trecut, "Mirosul lumii" spune povestea unei tinere care este nevoita sa se mute din Kenya la Paris. Paragraful de mai jos sintetizeaza tot ce stiu eu despre carte. A fost suficient cat sa ma convinga:
"Leela isi descopera o calitate neobisnuita ― un simt al mirosului deosebit de dezvoltat. O insusire aparent inofensiva, ba chiar folositoare uneori, care începe treptat sa-i coloreze fiecare trăire si fiecare reactie, de la dorinta sexuala la placerea de a mânca. Insă atunci cand mirosul salbatic si intunecat al propriului ei trup amenintă sa puna stapanire pe ea, Leela este infricosata la gandul ca incepe sa piarda controlul asupra vietii sale." (www.edituracorint.ro)

2. Femeia, victima a speciei? - Joyce Carol Oates


"Cele noua povestiri care compun volumul surprind femeia in cele mai crude ipostaze,motivate de pasiune,disperare,simt al dreptatii sau rautate pura,iar suspansul si misterul sunt elementele care tin totul la un loc.Eroinele lui J.C. Oates sunt puse sa se confrunte cu Raul care le inconjoara si descopera,in acelasi timp,cu stupoare,Raul dinauntrul lor.Mai crede,oare,cineva ca femeia este o simpla victima a speciei?" (www.edituracorint.ro)

3. Greselile Mirandei - Jill Mansell. Usurica, de plaja :D In vacanta de dupa licenta, sau poate intre 2 examene.















4. Mastile - Fumiko Enchi. Primul volum din lunga serie de autori japonezi ce se va perinda prin mainile mele. Nu stiu de unde vine obsesia, cert e ca astazi s-a nascut, sau mai bine zis, astazi a iesit la suprafata. Presimt ca vor mai urma cateva.


"Un roman cu intriga la fel de minutios tesuta ca detaliile de pe un chimono, reconstruieste pentru cititor imaginea unei feminitati instinctuale, crude, violente si a unei lumi in care dragostea ucide, la propriu.
Mieko Togano, este o femeie fascinanta, purtatoarea insemnelor unei traditii japoneze de posedare spirituala, in care iubirea si moartea se intrepatrund. In lumea scriitoarei Fumiko Enchi, legenda si superstitia coexista in chip firesc cu moartea moderna, pe care insa o deturneaza de la curgerea ei banala, perfect explicabila in termenii ratiunii." (www.librariilehumanitas.ro)

5. Adevarata viata de gheisa - Mineko Iwasaki. Poate de aici vine trendul, poate totul a inceput cu povestea gheisei lui Arthur Golden, pe care am citit-o pe nerasuflate. Acest volum este povestea adevarata a aceleiasi gheise, spusa chiar de ea, fara exagerari scriitoricesti si povesti romantate.
















6. Moartea Pinguinului - Andrei Kurkov. Uite un roman in cazul caruia ma las influentata de publicitate. Vad filmul care s-ar face dupa cartea asta, asa ca in mod normal nu s-ar fi aflat printre cartile pe care sa mi le doresc foarte tare, dar facem o exceptie ca prea convingatoare parea sefa de Curtea Veche, la TV, zilele trecute. Sa vedem ce iese.















7. And last, but not least, ca sa fie si fetisul meu legat de povestile din inalta societate satisfacut, LUX - Anna Godbersen.


"Anna Godbersen isi instalează decorul in New York-ul secolului al XIX-lea, in lumea inaltei societati din Manhattan, guvernata de iubiri interzise si intrigi complexe. Intr-o lume a luxului si a tradarii, in care aparentele sunt totul, iar incalcarea codului social este supremul pacat.
Suntem la New York, in toamna anului 1899, o epoca in care nimic nu e usor, in care fetele rebele trebuie sa se supună familiei lor." (www.nemira.ro)


Cam astea au fost titlurile de azi. E timpul sa ma pun pe treaba :)

Buna ziua. Numele meu este...

si sunt dependenta de:

1. Pepsi
2. Google
3. Carti
4. Telefon
5. Cafea
6. Mare
7. KFC (a se vedea 1, 5, si 7 - traiesc sanatos, nu gluma)
8. Mail
9. Ceas
10. Dove-ul asta
11. Mama sa treaca peste acest punct: Kent

and last, but not least:

Iubi si Zuri - fiindca imi fac viata mai frumoasa.

Dar voi?

Saturday morning

Ora 9 - Zuri ma linge pe fata. Deschid un ochi. Soarele ma orbeste. Disperata, ma intind dupa ceas. 9.15. Panica, trebuia sa fiu deja la birou. Realizez ca e sambata.Ma bufneste rasul. O mangai pe Zuri. Ma intorc pe cealalta parte.

Ora 10 - Ma intind lenesa printre asternuturi. Nu mai pot sa dorm. Dar parca nu m-as ridica din pat. Stiu ca peste 2 zile o sa-mi doresc din tot sufletul inca 10 minunte de leneveala. Ma hotarasc sa ma rasfat. Stiu ca ma asteapta o zi plina, dar nu-mi pasa. Mai am cel putin o ora de lenevit. Fiindca azi, imi pot permite.

Ora 11 - Ma hotarasc sa ma ridic. Prima destinatie- bucataria. Prepararea drogului zilnic - cafeaua (la ce va gandeati?).

Iubesc diminetile de sambata. Pentru ca am timp pentru mine. Duminica e deja prea aproape de luni. Dar sambata - leneveala, cafea, toast, miere si o carte. Just perfect. Servesc micul dejun in pat. Sunt singura. Iubi e la un fotbal. Time for myself.

Imi savurez cafeaua, ma delectez cu "Batranul si marea". La TV e muzica buna. As vrea sa dureze o vesnicie. Scap, in sfarsit, de sentimentul ca nu am timp de nimic. Parca timpul se dilateaza. M-am oprit din alergat. Deschid geamul si aerul, inca rece, inunda camera. Imi lipsea o dimineata tihnita. O dimineata de sambata.

Your Mind is Purple

Of all the mind types, yours is the most idealistic. You tend to think wild, amazing thoughts. Your dreams and fantasies are intense. Your thoughts are creative, inventive, and without boundaries. You tend to spend a lot of time thinking of fictional people and places - or a very different life for yourself.

What Color Is Your Mind?

New job

Dragii mei,

Nu stiu cati va veti mai intoarce pe blog dupa pauza asta lunga. Dar daca mai am macar un singur cititor, atunci post-ul asta merita efortul.

Mi-am permis sa iau o pauza si asta din 2 motive.

Unul - m-am reangajat si programul meu a luat-o razna. Am inceput si ultimul semestru la facultate :((, ceea ce pt mine insemana stres pentru lucrarea de licenta si cat de cat prezenta la cursuri in vederea neacumularii de restante :), pt care sigur nu voi mai avea timp sa invat din cauza mai sus mentionatului job. Deci s-au acumulat pana acum un job, o facultate si o licenta + un iubit, un catel, o casa de tinut pe picioare si prieteni cu care nu apuc sa ma mai vad. Pentru exemplificare, cu prietena mea cea mai buna, m-am revazut saptamana trecuta dupa ce trecuse cam o luna de conversatii nesfarsite la telefon :( Sad, but true.


Al doilea - devenisem parca prea dependenta de blogosfera, daca se poate asa ceva. Petreceam mult timp citind bloguri vechi si noi, admirandu-i pe cei care scriu de mult si descoperind bloggeri noi in fiecare zi. Nu mai pot face asta. Acum am devenit mult mai selectiva, si poate candva o sa am timp sa actualizez si blogroll-ul. Imi lipsesc zilele alea, dar viata merge inainte.

In plus, am castigat lucruri noi. Acum viata mea e mai ordonata, am un job care imi place si am invatat sa prioritizez. N-as fi putut sa supravietuiesc altfel.

Cat despre blog, o sa incerc sa postez in mod regulat, atat cat imi permite timpul si ma tine inspiratia. Pentru ca dupa ce imi storc creierii la birou cu tot felul de prezentari, planuri si costuri, pentru mine mai ramane putin. Si putinul asta trebuie impartit intre alte proiecte pe care le mai am, lucrarea de licenta si blog.

Sper sa nu va pierd chiar pe toti, si daca va pierd poate va castig inapoi cand termin cu facultatea, adica prin iulie.

Hugs.

Pentru feminista din mine

POST NERECOMANDAT BAIETILOR

Dragele mele,

De cate ori pe zi va loviti de doze de misoginism ale colegilor, cunostiintelor, prietenilor sau, in cel mai rau caz, ale iubitilor? La mine, lucrurile astea sa intampla cu atat mai des, cu cat natura m-a inzestrat cu o podoaba capilara balaie ca spicul de grau si cu niste "inaintari" care nu pot trece neobservate. Si gata, mi s-a lipt eticheta "Blonda proasta si cu tate mari." Combinatia perfecta.

Ma certam odata cu un reprezentant demn al speciei masculine pentru un loc de parcare. Vina era a noastra, parcasem pe locul lui. Dar incercam sa-i explic ca nu intentionasem sa stam decat 15 minute si ca nu ar trebui sa reactioneze asa violent, pentru ca oricum plecam. Ei bine, mi-a trantit-o: "Eu nu stau de vorba cu femei!". Poftim??? De ce? Te temi ca ai putea sa nu le faci fata???

Mostre de misoginism se intalnesc la tot pasul. Sunt sigura ca ati auzit celebrele "Un barbat intelept nu isi contrazice nevasta. El asteapta pana o face ea singura" si "la inceput, D-zeu a creat pamintul si s-a odihnit. Apoi a creat barbatul si s-a odihnit. Apoi a creat femeia. Si nici barbatul, nici D-zeu nu s-au mai odihnit niciodata si nici nu o vor mai face in vecii vecilor".
Primul citat nu merita nici macar sa ne obosim sa cautam un raspuns, la al doilea va raspundem "Mai intai, D-zeu a creat Pamantul. Apoi, D-zeu a creat barbatul. S-a uitat la opera lui si s-a gandit: pot face ceva mai bun. Si a facut femeia" :)

Sa revenim la scopul initial al postului fiindca m-am cam luat cu vorba. SUNTEM RAZBUNATE! ABC a lansat "CASHMERE MAFIA", un serial despre femei puternice, un fel de "Sex and the city", doar ca femeile astea nu traiesc doar pentru barbati si nu vorbesc doar despre sex. Sunt femei in adevarul sens al cuvantului. Viata noastra inseamna mai mult decat relatii cu masculi si sex. Ei sunt o parte importanta a realitatii noastre, dar pe langa ei, mai avem si cariere, copii, prietene s.a.m.d.



Personajele principale sunt 4 femei care ocupa functii inalte in companiile in care lucreaza, au legaturi puternice in lumea afacerilor si incearca din rasputeri sa-si imbine cu succes carierele stralucitoare cu viata persoanala destul de complexa.

Cred ca asta e adevarata problema a femeilor din ziua de azi. Trebuie sa ne luptam cot la cot cu barbatii in cariera. In acelasi timp, trebuie sa fim mame si sa nu uitam, femei. Intr-un fel, avem responsabilitati duble fata de partenerii nostri. Ce imi place cel mai mult la acest serial este faptul ca le vedem pe fete la birou, muncind. Nu ca in "Sex an the City", unde fetele doar vorbesc despre munca lor, dar le vedem doar facand sex.

Fiecare dintre cele 4 are povestea ei. Bineinteles ca nu lipsesc nici barbatii, si nici relatiile sexuale. Si ce bine ca nu lipsesc. Doar ei adauga sarea si piperul in vietile noastrea. Chiar daca unii sunt misogini!

Imi place ca personajele nu sunt niste roboti cu cariera, au si slabiciuni, temeri, sufera din dragoste, fac totul pentru prietenele lor. "Cashmere mafia" merita, chiar si pentru iluzia pe care ne-o creeaza, ca intr-o zi vom fi si noi ca ele. Macar pentru 45 de minute.


Nu lasati vreodata un barbat sa se uite la acest serial! Nu va putea suporta adevarul.

Pana cand moartea sau altcineva ne va desparti...

Am aflat de curand ca mama unei prietene are amant. Ea nu stie si nici nu va afla de la mine. Nu cred ca e treaba mea. Eu nu as vrea sa stiu ca mama are pe altcineva.

Ceea ce m-a surprins pe mine e modul cum am reactionat eu. Nu am fost nici pe departe oripilata asa cum as fi fost cu cativa ani in urma. Nu am judecat-o de loc. Desi o cunosc pe aceasta femeie de ceva timp, recunosc ca nu m-as fi asteptat. Pur si simplu, nu pare genul de femeie care sa aiba curajul sa faca un asemenea gest. Eu, in loc sa o condamn, am admirat-o. Bravo ei ca are curajul sa lupte pentru fericire.

Inteleg si de ce nu divorteaza, de ce nu isi distruge familia si de ce nu o distruge si pe cea a amantului ei. Prea multi oameni ar suferi si doar ei ar fi fericiti. Au gasit solutia de mijloc. Societatea ar condamna-o instant, si doar pe ea nu si pe el. Cel mai probabil, si copiii ei ar respinge-o. Ar pierde tot ce a acumulat intr-o viata intreaga. Si asta doar pentru ca a vrut alt barbat in viata ei, altul decat cel pe care il alesese in tinerete.Trist, dar adevarat. Viata uneori ne pune si in asemenea situatii.

Indata ce ai devenit sotie si mama, incetezi sa mai fii femeie? Nu cred. Dar cum le impaci pe amandoua? E clar ca solutia ideala ar fi ca omul de langa tine sa iti implineasca toate nevoile. Dar ce te faci daca nu e asa? Ce faci daca peste 20 de ani iti dai seama ca iti doresti pe altcineva langa tine? Risti totul pentru iubirea ta? Sau nu?

Ma intreb: cum facem sa fim fericiti si impliniti, daca ceea ce ne dorim noi nu e in concordanta cu normele societatii? E chiar asa de condamnat sa ai un amant? Sau mai bine zis, e asa rau sa ai si un amant si sa iti mentii si o viata de familie? Cine stabileste ce e bine si ce nu? Nu ar trebui sa stabilim noi? Si sa nu ne pese de ce se susoteste la colt de strada? Dar cum sa facem asta? Cum sa fim fericiti, daca fericirea nostra ne e oarecum interzisa?


Ma intreb cum as reactiona eu daca as afla ca mama are un amant. Dar voi?

Mesaj pentru mama

...care mai nou imi citeste blog-ul:

Mami,
Eu tot nu inteleg cum ai reusit sa-mi gasesti blog-ul. Dar fiindca l-ai gasit si ai descoperit si lucruri care nu ti-au placut, te previn ca probabil or sa mai existe si altele. Eu stiu acum ca il citesti, dar asta nu inseamna ca o sa ma cenzurez. Sunt sigura ca o sa mai scriu despre familia noastra, despre membrii ei si despre ce imi place sau nu la ei. S-ar putea sa nu-ti placa deloc ce vei gasi aici. S-ar putea sa descoperi trasaturi ale mele pe care nu le stiai sau sa afli lucruri despre Cristi (Little Bro) care sa te surprinda intr-o mai mica sau mai mare masura.

Unul dintre motivele pentru care mi-am inceput blog-ul a fost ca, peste ani, privind inapoi, sa pot retrai anumite momente, mai placute sau mai putin placute. Nu o sa ma abtin sa vorbesc despre ele aici, doar pentru ca de azi inainte te voi avea ca cititor. Acum ai aflat adevarul si despre Zuri. S-ar putea sa mai afli si alte adevaruri. Nu-mi vin in minte acum, dar probabil mai sunt si alte povesti pe care nu le stii.

Iarta-ma pentru ce am scris si te-a suparat, pentru tot ce am facut si ai aflat de abia acum. Iarta-ma de pe acum, in avans, pentru toate relele pe care sigur le voi scrie despre toata lumea. Nu o fac cu rea intentie. Dar asta e locul meu. Locul in care imi vars nervii, imi impartasesc supararile, imi urlu fericirea si banalitatea vietii, imi astern gandurile si sentimentele. E coltisorul meu. Si e facut dupa sufletul meu. Si sufletul meu nu e mereu asa cum ar trebui . Nu vreau sa te dezamagesc, dar nu vreau nici sa ma cenzurez. Daca nu sunt asa cum ti-ai dori sau asa cum ti-ai imaginat, imi pare rau.


Deci? Ne asumam riscul?

Cand ma fac mare...

Tomata mi-a trimis o lepsa de muuuuult. De atunci, ma tot chinui sa-mi fac timp sa raspund la ea. Nu s-a putut pana azi...dar, mai bine mai tarziu, decat niciodata nu??


Cand ma fac mare...vreau sa ma fac vanzatoare, avocat, doctorita...si multe altele. Numai ca voi face marketing nu am prevazut. Devin nostalgica daca ma gandesc la copilarie. La partea aia a copilariei cand mi se parea ca a fi vanzator trebuie sa fie cel mai tare job din lume. Adica, serios acum, ce poate fi mai tare decat sa poti sa te servesti cu orice bomboana din magazin fara sa te rogi de mama jumatate de ora? Era unul din jocurile mele preferate. Vindeam pietre, crengute si cutii goale in schimbul unor bancnote-frunze. Cea mai mare parte a copilariei mi-am petrecut-o la bunici, desculta, in nisip. Mereu mi-a placut sa fiu vanzator, niciodata client. Imi placea sa numar banii, sa ma gandesc la modalitati noi de a face rost de marfa sau sa fac concurenta cu vecina sa vedem cine vinde mai mult.

Am avansat apoi. M-am facut doctorita. Numai ca prietenii mei nu vroiau sa se joace prea des jocul asta. Pentru ca pe ei nu-i lasam niciodata sa fie doctori. Eram numai eu. Ii consultam, ma miram, ma gandeam, analizam in detaliu si apoi dadeam diagnosticul. Le vindeam si medicamente si consultatiile mele costau tot timpul multe "frunze".

Pe masura ce cresteam, job-urile se diversificau, deveneau mai "pretentioase". Apoi, am descoperit marketing-ul, prin ceea ce eu credeam a fi o nesansa la vremea acea. Nu a trecut mult timp pana sa-mi dau seama ca, de fapt, era noroc chior. Aici am ramas si intentionez sa raman mult timp de acum inainte.

Mi-e dor de copilarie.Dar am mai scris despre asta aici. Imi aduc si acum aminte cum Little Bro vroia sa fie sofer de camion roz. Nu alta culoare, sa ne intelegem. Daca nu era roz, cadea toata treaba :) Am zis!

Praga

Sunt atatea de povestit despre Praga, incat nu stiu de unde sa incep. Tineti-va bine, urmeaza un post al naibii de lung.

Pentru mine, Praga e ca o babuta cu mii de povesti, dar nu o babuta oarecare, ci o babuta careia ii place sa asculte Verdi si Mozart, o babuta care inca mai pastreaza din aerul vremurilor in care era curtata de toti, dar care a tinut si pasul cu noutatile. As putea sa stau zile intregi sa ii ascult istorioarele si legendele si tot nu ar fi destul timp. Babuta asta miroase a langos si stie sa povesteasca istoria ca nimeni alta. O face atat de bine ca a ajuns sa-mi placa si mie, care nu sunt de loc pasionata de domeniu. Babuta te plimba pe strazi intortochiate, unde case cu acoperisuri galbene si rosii stau umar la umar, de unde rasar turnuri si turnulete la fiecare pas, pastrate parca cu sfintenie. Are atatea de povestit si vrea sa te duca in atatea locuri, incat ti-e imposibil s-o descoperi pe toata in doar cateva zile. Dar sa incepem cu inceputul:

Castelul Hradcany
Castelul Hradcany nu e un castel asa cum te-ai astepta. De fapt, nu e un castel in adevaratul sens al cuvantului, ci un complex de palate, biserici, curti, stradute si cladiri vechi, fiind cel mai mare din Europa. Cel mai important obiectiv al castelului e fara indoiala Catedrala Sf Vit, care domina intregul oras. Oriunde ai fi in Praga, nu trebuie decat sa te uiti in zare si ea e acolo, ca un soldat care parca apara orasul. A fost construita pe parcursul a aproape 600 de ani







Legenda spune ca in interiorul castelului ar fi locuit candva Kafka. Adevarul e ca aici, pe Aleea Aurarilor, la nr. 22, a locuit sora lui. Se spune ca el si-ar fi scris cateva opere in aceasta casa. Aleea Aurarilor e locul meu preferat din castel. N-as putea spune exact ce m-a atras cel mai mult: casutele alchimistilor care cautau candva piatra filozofala, mirajul creat de povestea cu Kafka, modul cum totul a fost pastrat. O imagine face mai mult decat 1000 de cuvinte, asa ca:







Podul Carol
Podul Carol face legatura intre Castel si P-ta Veche a orasului. Noi am avut mult prea putin timp pentru a-l vizita, dar in postul asta nu mai scriu nimic despre proasta organizare a excursiei noastre. Podul este strajuit pe o parte si pe alta de 36 de statui,reprezentand sfinti si personaje biblice. Toti mestesugarii, negustorii si pictorii prezenti aici contureaza o atmosfera de talcioc. Legenda spune ca Sf. Nepomuk ar fi fost aruncat de pe acest pod pentru ca a refuzat sa divulge spovedania reginei Ioana. In locul in care a fost aruncat a fost construita o statuie din bronz si turistii sau aici la coada pentru a arunca un banut si a-si pune o dorinta. Noi n-am avut timp!!!

Piata Veche
Piata veche este inima orasului si atmosfera de aici este coplesitoare. Sunt amestecate caldiri de sute de ani, cu biserici si cafenele, pub-uri. Turistii misuna intr-o parte si-n alta, muzicienii ii invita la dans, negustorii ii imbina cu diferite specialitati cehesti si suveniruri, e o forfota de nedescris si totusi parca e liniste.







Ceasul astronomic din Turnul Primariei Vechi este unul dintre cele mai importante puncte de atractie din Praga. La fiecare ora fixa, 2 usi mici din fatada ceasului se deschid, pentru a face loc unor figurine care ii reprezinta pe cei 12 apostoli.


Cartierul Evreiesc
Cartierul evreiesc e renumit pentru modul in care au fost pastrate sinagogile. Pacat ca in interiorul sinagogii Klausen, de langa Cimitirul Evreiesc, nu era admis fotografiatul. Aici, pe pertii sinagogii sunt scrise numele a zeci de mii de evrei care au murit in timpul Holocustului. Nu stiu daca va puteti imagina cum arata interiorul acesteia; pe fiecare centimetru disponibil sunt gravate numele tuturor acestor evrei, de ti se zbarleste pielea pe tine.
In cimitirul evreiesc sunt ingropati zeci sau chiar sute de mii de morti, intr-un spatiu destul de restrans. Abia dupa ce ne-a fost explicat ca evreilor nu le este permis sa-si dezgroape mortii am inteles ca mortii au fost ingropati unii peste altii, in aproximativ 12 straturi. La suprafata, au ramas doar pietrele funerare, inghesuite in numar mare la fiecare mormant. Asa se explica si diferenta de inaltime dintre cimitir si strazile din jur. Brrrrrrrrr




Au mai fost si alte locuri pe care le-am vazut, dar va las sa le descoperiti si singuri. Asta pentru ca deja m-am lungit prea mult, mi-e teama sa nu devin plictisitoare si inca mai trebuie sa va povestesc de un loc. De el o sa va spun, pentru ca nu e pe lista obiectivelor turistice din Praga.

The Globe bookstore and cafe. Nu mergeti aici daca nu va place sa cititi. Nu merita efortul. Daca insa, aveti o pasiune pentru carti, acesta e "the place" in Praga. Este o cafenea - librarie cum imi place mie sa-i spun, dar de fapt e mult mai mult de atat. Aici veti gasi atmosfera englezeasca de demult, veti gasi tineri stand cu orele in fata unei carti la bar si veti gasi carti pe care nu le gasiti in Romania. Atmosfera e intima, confortabila si spatiul e impartit in 2: libraria si cafeneaua. Desi ocupa un spatiu relativ restrans, libraria reuseste sa adune la un loc clasici si contemporani, fictiune si non -fictiune, carti despre stiinta si carti cu si despre homosexuali. E singura librarie pe cre o stiu in care clasicii sa fie muuult mai ieftini decat cartile chick-lit. Nu stiu cat de bine sau rau e asta, cert e ca daca va plac clasicii, vreti sa ii cititi in limbile lor si mai vreti sa-i cumparati si ieftin, aici trebuie sa mergeti. Ca exemplu, eu am cumparat Marile Sperante cu echivalentul a 120 000 de lei vechi. A, si inca o chestie, personalul din librarie chiar stie sa dea sfaturi cu privire la carti. Ma intreb cati dintre cei de la Diverta ar fi in stare sa emita o parere argumentata despre un scriitor, la cererea unui client. My guess is ca nu prea multi.

Tot aici, la The Globe se mananca bine si rezonabil la pret. Aici am mancat cea mai buna mancare din toata vacanta noastra. Eram inconjurati de tineri care citeau, fie presa, fie carti, altii care se jucau Scrabble - toate puse la dispozitie de The Globe. Exista si la noi un asemenea loc???

Una peste alta, Praga merita vazuta. Dar nu mergeti sa o vedeti in graba, nu va veti alege cu mare lucru. Sunt necesare cel putin 4 zile, ca sa va faceti o idee, si asta daca nu puneti la socoteala si shoppingul.

Gregory Tour

Imi pare rau ca trebuie sa incep anul cu un post negativ. Insa, cand ma gandesc ce am patit din cauza Gregory Tour, parerea de rau trece in plan secundar. Se ivesc nervi si tipete.

O sa va spun o poveste. Poveste in care am fost actor fara voie. Sper sa aveti rabdare sa o cititi si, daca vreodata, in viata voastra, veti fi tentati sa plecati intr-o excursie organizata de Gregory Tour sa nu faceti greseala pe care am facut-o noi.

Inceputul era promitator. S-a plecat doar cu un sfert de ora intarziere, fata de o ora anul trecut, cu Omnia. Ghidul - domnisoara Miruna Petre- parea o domnisoara draguta, maleabila, un pic nesigura, ce-i drept, dar am inteles-o. Prima destinatie: Budapesta.
Drumul s-a desfasurat cam asa: plecare ora 4.15, ora 5 - oprire pentru pipi (de zece minute care usor, usor s-au transformat in jumatati de ora). Plecare din nou, ora 5.30, oprire din nou la ora 6.15 - pipi normal, ca doar plecasem in excursie cu gradinita. Si tot asa, pana la Budapesta. Opream autocarul la fiecare ora cate 20 -30 min. Grupul a exploatat slabiciunea de care dadea dovada domnisoara ghid, care nu indraznea sa refuze pe nimeni. Nu a reusit sa se impuna nici asupra duratei fiecarei opriri, astfel ca, desi ne opream pentru pipi, nimeni nu ezita sa se aseze la masa sa savureze o cafea sau sa manance ceva rapid. Asa am ajuns la Budapesta cu vreo 3 ore intarziere fata de ora stabilita si era cat p-aci sa ratam croaziera pe Dunare programata pentru aceeasi seara. Asta, desi s-a renuntat la turul panoramic cu autocarul care trebuia facut tot in seara respectiva. Deci pentru ca, lumea din autocar facea pipi din ora in ora, am ratat turul de oras. L-am amanat pt intoarcere. La croaziera am ajuns la limita, cu limbile scoase de atata alergat si cu nervii intinsi la maxim.

Speranta nu murise, totusi. Ne gandeam ca a doua zi, sigur domnisoara va face un program clar. Asa nu putea continua. Penru ca lumea o simtise slaba, de fiecare data cand incerca sa propuna ceva ce nu-i convenea unei singure persoane, se isca ditamai scandalul. Printre tipete si urlete, am ajuns la Viena. Aici, domnisoara a indraznit sa propuna doar 2 ore se colindat prin Viena. Numai ca asta nu le-a convenit unor "domnisoare" finute din spatele autocarului. Ele vroiau cel putin 4. Dupa ce au injurat-o si amenintat-o cu bataia, s-a ajuns la 3 ore. Si scandalul de abia incepea.

Cu chiu cu vai, am plecat spre Praga. Pe drum, domnisoara ne-a furnizat tot felul de informatii de interes maxim si de o importanta covarsitoare. Astfel, pana la Praga am aflat tot ce se putea despre toti sfintii de pe fata pamantului. Credeti ca despre Sf. Ion sau despre Sf. Maria?? Nu, dragii mei. Despre patronul pianului, al balerinilor, al ochilor, al dintilor si altii care imi scapa acum. Domnisoara fusese atat de ocupata sa citeasca tot despre acesti sfinti (cum au trait, de ce au fost facuti sfinti, unde sunt moastele lor si alte informatii din astea vitale), incat uitase un mic amanunt, si anume sa citeasca adresa hotelului la care urma sa ne cazam in Praga. Ne-am invartit nici mai mult nici mai putin decat 2 ore prin Praga (si nu exagerez aici!) pana sa gasim hotelul.

Cand in sfarsit, cineva din autocar, a avut inspiratia sa sune la hotel si sa ceara adresa, cei de acolo s-au oferit sa trimita o masina dupa noi care sa ne conduca la hotel, cu conditia sa le spunem unde suntem. Ei bine, domnisoara ghid a fost nevoita sa se uita pe o placuta cu numele strazii si sa citeasca adresa. Credeti ca a facut asta?? S-a gandit ca cel mai bine ar fi sa le descrie celor de la hotel zona in care ne aflam. Si le-a spus: Vad o strada cu multe cladiri, si un semn pe care scrie POZOR. Ei bine, semnul pe care scria Pozor, era un semn de circulatie. Pozor inseamna atentie si semnul ne atentiona la 50 de m in fata se ingusteaza strada. Nu-i asa ca ne puteti gasi? Nu se poate sa fie in Praga multe strazi cu cladiri pe ele si care sa contina si semne de circulatie cu cuvantul "Atentie!!!". Pana la urma, unor localnici li s-a facut mila de noi. La 11 noaptea si-au scos masina din curte si ne-au dus la hotel.

Si inca o surpriza. Hotelul nostru, care conform pliantului pe care il primisem era la 8 minute fata de centru, era de fapt la periferia orasului. Se facea cam jumatate de ora cu autocarul si cam 50 de min cu transportul in comun. Ceea ce poate n-ar fi fost o problema asa mare, daca am fi stiut de la bun inceput. Dar cand ne spui ca hotelul e la 8 minute de centru, ne facem numite sperante (de exemplu ca, prin apropiere, ar putea exista vreun restaurant in care sa putem manca). Am stat in padure. Am trecut si peste asta.

A doua zi, era in program vizitarea obiectivelor turistie din Praga. De la hotel si pana la primul, am rugat-o de nenumarate ori pe domnisoara sa opreasca autocarul ca sa schimbam euro in coroane cehesti, ca sa avem cu ce ne plati intrarea. Acum s-a gasit sa se impuna. Si nu l-a oprit. Consecinta: nu am vizitat mai nimic, in schimb le-am admirat pe dinafara. Castelul din Praga are niste geamuri foarte curate si niste ziduri foarte inalte. Va spun eu sigur! Ca sa nu mai zic ca aveam niste soferi care nu mai fusesera in Praga si nici macar nu stiau sa citeasca o harta. Desi aveau o harta cu toate obiectivele pe care trebuia sa le vizitam, ne-am invartit prin oras la nesfarsit. Cum e posibil ca, desi ai o harta in fata, tu, sofer fiind, sa nu reusesti sa jungi intr-un anumit loc decat dupa ce toata lumea incepe sa tipe si ghidul ajunge atat de disperat incat se da jos si se urca intr-un taxi pe care il pune sa mearga in fata autocarului???? O alta chestie care ne-a enervat la maximum a fost ca absolut tot ce era de vizitat in Praga fusese programat pt o singura zi. Noi habar nu aveam cat ar putea sa dureze vizita la toate cele, dar ne-am gandit ca cei de la Gregory Tour or fi stiind, Mare greseala!!! Stiti reclama aia in care se duc unii sa viziteze un muzeu si ghidul ii alearga si le spune ceva de genul "Pe dreapta picturi renascentiste, pe stanga nu stiu ce. Haideti mai repede ca aveti vederi la iesire"? Cam asa am vizitat noi Praga cu super ghida noastra. Si toate pana la 5, ca la 7 incepea petrecerea de revelion.

Cam la fel a fost si drumul la intoarcere, din nou ne-am ratacit. Si in Budapesta, si in Bratislava. Soferii tot nu stiau sa citeasca harta si domnisoara Miruna Petre tot nu stia adresele hotelurilor. Colac peste pupaza, s-a stricat si incalzirea in partea din spate a autocarului, asa ca cei care stateau acolo au degerat de frig, o mare parte din drum. Va dati seama ce discutii si certuri au mai iesit si in cauza asta si pe buna dreptate. Miruna a primit amenintari cu baiata in repetate randuri, cu datul in judecata si cu plangeri. Ce-i drept cu bataia nu am amenintat-o, dar o plangere la Gregory Tour am facut. Sa vedem ce raspuns primesc.

Orice ar fi, nu plecati niciunde cu Gregory Tour. Mai rau de atat nu se putea.

Daca ati avut rabdare sa citit pana aici, sunteti eroii mei:). Maine o sa va povestesc si depsre Praga pe cre am vizitat-o de unii singuri. Noroc ca noi am stiut sa citim o harta, ca altfel am fi explorat padurile din jurul hotelului. Praga merita vizitata. Numai sa aveti grija cu cine mergeti! Oricum ar fi, nu cu Gregory Tour!