Pentru obsedata din mine....

Si pentru ceilalti obsedati de coduri, puzzle-uri si alte chestii asemanatoare, am gasit jocul asta. Pacat ca l-am gasit dupa ce s-a terminat concursul, dar ce bine ca l-am descoperit pana la urma. E probabil un instrument foarte reusit de publicitate pentru cartea si filmul Codul lui DaVinci....dar eu si cu Retarda am petrecut niste ore bune in fata calculatorului. Atentie, creeaza dependenta. Gata cu vorbaria, ma duc sa ma mai joc putin.

Champions league am vrut.....champions league ne-au dat

Cand au fost tragerile la sorti pentru grupe, cand am auzit ca dintre totzi picasem tocmai cu Real, mi s-a facut pielea de gaina. Ca o nestiutoare ce sunt, Lyon nu mi-a miscat nici un fir de par. Nu stiam multe despre ei...am aflat mai tarziu destule. Dar sa revenim la Real. Altii, cu pretentii ca stiu mai multe despre fotbal decat mine, mi-au explicat cum ca Steaua poate trece de Real, ca "galacticii" nu sunt in forma, ca nu joaca unit, ca au un moment mai prost. Parca nu-mi venea sa cred, dar m-am lasat influentata (rar se intampla asta). Am ajuns sa sper, dar ceva din mine imi spunea ca Ghionea al nostru nu prea se compara cu Roberto Carlos, iar intre Carlos al nostru si Casilias al lor nici nu exista termen de comparatie. Ei bine, aseara la ora meciului, ma trezesc in fatza tv-ului, cu prietena mea cea mai buna, transformate in suportere Steaua. Primul gol ne-a cam inchis gurile, au urmat al doilea si al treilea....parca Realul nu era in forma si Steaua avea mare sete de victorie. Ma uitam la alt meci? Apoi, Vali Badea (Hagi, asa il strigam in curtea scolii acum 9-10 ani)...ne da o urma de speranta, nu ca am putea sa-i batem, dar macar sa nu ne umileasca. Ne uitam la ceas. Mai era o jumatate de ora. Mai aveam timp sa mai dam un gol si sa nu fim umiliti, sa pierdem onorabil.... dar s-a gresit poarta. Golul pe care trebuia sa-l dam noi, l-au dat tot ei. Realul, tot Real si Steaua....atat a putut. Suporterii i-au injurat, s-au enervat.... am vorbit cu unul infocat...de mult nu l-am vazut asa nervos; oamenii chiar ajunsesera sa creada ca Steaua poate bate pe Real...chiar si eu sperasem...acum imi vine sa rad cand ma gandesc la asta. Chiar daca sunt intr-un moment prost, chiar daca nu au forta colectiva a Lyonului, sunt totusi REAL MADRID. Fratilor, ce credeati ca daca ne-a iesit la Kiev, o sa ne iasa mereu? Nu doar setea de victorie conteaza. Nu putem sa-i comparam pe madrileni cu stelistii, indiferent cata sete ar avea ai nostri. Pentru ca ei sunt mai buni, mai pregatiti, mai experimentati. Toata lumea spune ca Realul este o echipa de vedete. Dar de ce or fi ajuns vedete nu se intreaba nimeni? Cat despre ai nostri, nu cred ca trebuie sa-i blamam. Sunt sigura ca au facut tot ce au putut, ca si-au dat si sufletul pe teren, dar asta e nivelul. Trebuie sa ne vedem lungul nasului, sa nu mai visam cu ochii deschisi. Cum spunea si Olaroiu dupa meci:"Astia sunt jucatorii, trebuie sa vedem ce putem face cu ei".

My cubicle

Parca imi suna cunoscut...hmm

O calatorie in....Bucurestiul interbelic

"Bucureştiul se trezeşte în valuri: mai întîi vînzătorii de ziare şi florăresele, apoi muncitorii, pe urmă funcţionarii, terorizaţi de ceasul deşteptător, şi, cel mai tîrziu şi mai greu, intelectualii, care nu se ştie precis în ce moment al nopţii au adormit. Micul dejun se ia pe îndelete, în sufragerie, cînd eşti îmbrăcat cuviincios, după ritualul matinal. Citirea gazetei alternează cu dialogul casnic şi sorbitul cafelei, fiartă în ibric. Burlacii preferă, pentru micul dejun, cafeneaua, unii încîntaţi de interlocutorii ocazionali, alţii terorizaţi de ei."
"O zi din viaţa unei femei, fie ea sau nu independentă, are cîteva minusuri şi cîteva plusuri, în comparaţie cu ziua domnilor. Ea nu stă la cafenea, nu citeşte şi nu discută gazeta, nu vizitează reprezentanţele de automobile, în schimb merge mai des la cumpărături, de la La Fayette pînă la magazinul de delicatese Dragomir Niculescu, unde se găseşte tot ce e nevoie pentru un jour, de la bomboane, la ceaiuri sau şampanie St. Marceaux, încearcă pălării la modistă şi petrece ore bune în compania croitoresei, confidentă şi sfătuitoare de încredere. Coaforul cere timp, vizite bisăptămînale (coafat în cea dintîi, pieptănat după cîteva zile), la fel prietenele cu care se discută tot ce ţine de Bucureştiul monden. Există nenumărate asociaţii pentru femei, unele conduse de feţe auguste, jurii care dau premiul Femina, societăţi cu proiecte diverse, orientate spre opere de binefacere, care au în grijă aziluri de bătrîni şi de copii orfani. Nu în ultimul rînd, doamnele încep să se ocupe tot mai serios de drepturile lor noi, fără să renunţe la cele tradiţionale."
"Simetric cu trezirea, Bucureştiul adoarme în valuri: întîi muncitorii, cu somn profund, apoi funcţionarii cu grija şefului de birou şi, cel mai tîrziu, boema artistică. Localurile nu pot închide din cauza grupurilor care nu se mai îndură să se ducă la culcare. E ora cînd Bucureştiul îndrăgostit flirtează în armoniile de saxofon ale jazzului sau cînd, în liniştea alcovului, iubeşte. Scriitorii, gazetarii, profesorii stau treji pînă la ore mici. Lumina veiozei se vede la geamurile lor, de la Mărţişor pînă dincolo de Dorobanţi, pe Aleea Muller 55, în căsuţa lui Călinescu, de la blockhausul în care s-a mutat de curînd Rebreanu pînă la cel în care s-a mutat de curînd Lovinescu. Mult după miezul nopţii, toată capitala doarme: frumuseţea şi urîţenia, binele şi răul sînt ascunse de respiraţia egală a oraşului."
Sunt pasajele care au lasat cea mai puternica urma in sufletul meu. Descriu un oras in care mi-ar fi placut sa traiesc, care m-a cucerit prin diferentele frapante dintre ieri si azi. Mai interesant este ca mersul inapoi in timp nu infatiseaza o imagine stearsa care sa ne dea, prin contrast, impresia confortului pe care il consideram implicit.Am asistat la meciuri de foot-ball, la partide de box, la câte un dancing îndracit, întretaiat de conversatii existentialiste. Ioana Pârvulescu stie sa caute si sa gaseasca „detalii”, facând dintr-o cantitate bruta de informatie oferita de biblioteci si arhive o lume vie, veche si noua în acelasi timp, cunoscuta în datele istorice, mai putin captata, de obicei, in trairea ei.
O sa inchei printr-un citat din Ioana Parvulescu, citat care mi se pare relevant pentru atmosfera descrisa in carte: "In Bucurestiul interbelic oamenii au trait si idealul, si prostia insangerata, au simtit si rafinamentul extrem, si opacitatea grosolana, au avut generosi si ticalosi, echilibrati si fanatici, lucizi si fantasti, buni si rai, bine si rau. Nu semanau unii cu altii si nimeni nu-i obliga sa gandeasca la fel si sa spuna acelasi lucru. Minunat este ca lumea lor nu era nici paradis, nici infern, ci o lume normala, o lume a tuturor posiblitatilor si un loc sub soare ca oricare altul. Au avut de toate. Bucurestiul interbelic este locul unde s-au intamplat toate.

Cum sa ne mai pierdem tipul??

M-am hotarat sa imi renovez casa asa ca de cateva zile cercetez tot ce tine de decoratiuni interioare, pe net sau prin reviste de specialitate. Mai am aproape o luna pana o sa ma apuc efectiv de treaba, asa ca pana atunci, in stilul meu caracteristic, ma voi gandi si razgandi de nenumarate ori. Umbland alandala pe diferite siteuri de interior design am gasit Better Homes and Gardens.Aici m-am simtit ca atunci cand eram mica si puteam sa colorez orice asa cum vroiam. M-am jucat de-a designeru-ul si mi-a placut....sa tot fi trecut vreo ora, doua de cand am inceput. Pana acum m-am hotarat asupra a 2 culori: oliv si rosu. Sa vedem cu ce le combin ca sa iasa bine in cele 2 camere pe care le zugravesc. Si inca o chestie care se va face la anul, cel mai probabil: o baie lila.