New start

Nu stiu cum se face ca dintr-o blog addicted ce eram, am devenit....ce-am devenit??? Cineva care nu mai are timp pentru ea si pentru gandurile ei, pentru planurile de viitor si pentru momentele alea de conversatie cu eu-l interior.
De cand nu am mai postat, mi s-au intamplat atatea si intr-un timp atat de scurt incat m-am pierdut in vartej. Am putut doar sa supravietuiesc. Am crezut ca mi-am salvat relatia, a inceput facultatea (colegi, cursurii, seminarii, proiecte, iesiri pe apucate, revederi cu prieteni adevarati, dar mult prea ocupati),sarbatori, mi-am dat seama ca, de fapt relatia mi se ducea pe apa sambetei, depresii, disperari, intrebari, prietena cea mai buna cu job serios - alte depresii (cauzate de lipsa timpului pentru a despica firul in 4), salvat de adevaratelea relatia,luat de la capat, job nou, colegi noi, aceeasi facultate, aceleasi iesiri pe fuga cu oamenii la care tin(si pe care imi pare rau ca nu ii vad mai des). Iata-ma in prima seara in care chiar am avut timp numai pt mine....am revenit la vechiurile obiceiuri. Lupul isi schimba parul, da' naravul ba.


In tot vartejul asta, a fost cineva care a fost alaturi de mine. Se stie el foarte bine. Trebuie sa ma iubeasca mult daca m-a suportat in perioada asta. Am trecut de la o stare la alta, una mai rea decat cealalta, uneori m-am razbunat pe el, alteori l-am invinuit, alteori l-am amenintat. Am plans, am tipat, am tacut prea mult, am petrecut ore intregi in canapea, l-am respins, l-am iubit, era cat p-aci sa-l parasesc, l-am regasit, ne-am regasit. Inca ne mai cautam echilibrul...dar acum ne e bine. Mi-am dat seama ce fel de om am langa mine. Pentru toate astea, pentru ca ma iubesti si pentru ca ai crezut in mine, multumesc

Dedicatie

Pentru fratele meu cel prost care m-a lasat singura weekend-ul asta...Sa crapi mah!!!! Mori!!!!!!!

Casa di David

Se pare ca eu si prietenul meu suntem singurele persoane din Bucurestiul nostru drag care nu apreciaza calitatea de exceptie a sus numitului restaurant. Ca sa sarbatorim aniversarea noastra, ne-am gandit si noi ca tot omul sa mergem intr-un loc mai deosebit. Ne gandeam la o cina romantica, ca de mult nu mai avusesem parte de una. In fine....trebuia sa alegem un restaurant. Influentati de parerile foarte pozitive pe care le-am gasit aici si aici, seara noastra parea ca si aranjata. Ne tzolim in "fitze" si plecam la atac. Din prima, ceva nu era in regula. Poate fapul k masa era atat de lunga incat eu si cu el de abia ne mai auzeam?? Ce sa mai zic de tzineri de mana, un sarut furat, glume subtile sau orice fel de alta apropiere...sa ne spunem secrete, sa vorbim despre sex, sau poate sa barfim??? Cum sa facem toate astea, daca la fiecare inghititura pe care o luam, venea un ospatar plin de zel sa ne reumple paharul sau altul sa schimbe scrumiera dupa fiecare tigara.Cam asa a fost discutia:
El: Ti-am zis ce bine arati in...
Ospatarul: Pot sa va umplu paharul?
Pauza
El:...in seara asta??? sau
Eu: Ce mult imi place....
Ospatarul: Va deranjez daca schimb scrumiera???
Pauza
Eu: ...de tine
Am comandat. Se pare k paream kam grasi pt ca ne-au adus niste portii pentru copii. Prietenul meu, care tocmai venise de la servici, a.k.a. era nemancat, se uita la pieptul de pui si la garnitura (constituita dintr-un maaare cartof) si nu stia de care sa rada mai intai. S-a saturat nevoie mare. El si mananca putin de obicei...cam trei portii de mancare.
Despre oameni ce sa zic?? Ii numaram pe degete pe cei sub 35 de ani...Atmosfera nu m-a impresionat. Mi se pareau falsi si cu bete in fund...Langa noi, 2 prietene la cina....o conversatie spumoasa (da de unde). Ma si vedeam pe mine si pe Retarda, peste 3-4 ani, super intepate, avand o conversatie de complezenta. Iach. Si cand ma gandesc ca invidiam genul asta de oameni, ca vezi doamne ei isi permit sa mearga in restaurante d-astea smechere si se invart in cercuri selecte...dar oare lor nu le put picioarele?????? ca asa se poarta.
Decat sa ajung asa, sa ma port cu prietenii ca alea doua, doar ca sa ma incadrez in peisaj, prefer sa stau acasa si sa mananc in fata televizorului. Asa sunt eu mai taranca...

Intrebare

Nenii aia care au inventat curelele cu o mie de incuietori si fel de fel de shiretzele nu s-au gandit si la oamenii care simt ca daca nu o sa faca pipi in urmatoarele 5 secunde, or sa explodeze???(sau mai rau...or sa faca pe ei????)

SAU

Oamenii care si-au cumparat curele cu o mie de incuietori si cu fel de fel de shiretzele nu s-au gandit ca, poate, odata, or sa explodeze daca nu fac pipi in urmatoarele 5 secunde sau or sa faca pe ei?

Orice asemanare cu orice personaj din viata reala este pur intamplatoare...

Rectificare...

Sau mai bine de imprumut, ca nu prea am bani. Nu de alta, dar cardul meu e la banca...:(