Tomata mi-a trimis o lepsa de muuuuult. De atunci, ma tot chinui sa-mi fac timp sa raspund la ea. Nu s-a putut pana azi...dar, mai bine mai tarziu, decat niciodata nu??
Cand ma fac mare...vreau sa ma fac vanzatoare, avocat, doctorita...si multe altele. Numai ca voi face marketing nu am prevazut. Devin nostalgica daca ma gandesc la copilarie. La partea aia a copilariei cand mi se parea ca a fi vanzator trebuie sa fie cel mai tare job din lume. Adica, serios acum, ce poate fi mai tare decat sa poti sa te servesti cu orice bomboana din magazin fara sa te rogi de mama jumatate de ora? Era unul din jocurile mele preferate. Vindeam pietre, crengute si cutii goale in schimbul unor bancnote-frunze. Cea mai mare parte a copilariei mi-am petrecut-o la bunici, desculta, in nisip. Mereu mi-a placut sa fiu vanzator, niciodata client. Imi placea sa numar banii, sa ma gandesc la modalitati noi de a face rost de marfa sau sa fac concurenta cu vecina sa vedem cine vinde mai mult.
Am avansat apoi. M-am facut doctorita. Numai ca prietenii mei nu vroiau sa se joace prea des jocul asta. Pentru ca pe ei nu-i lasam niciodata sa fie doctori. Eram numai eu. Ii consultam, ma miram, ma gandeam, analizam in detaliu si apoi dadeam diagnosticul. Le vindeam si medicamente si consultatiile mele costau tot timpul multe "frunze".
Pe masura ce cresteam, job-urile se diversificau, deveneau mai "pretentioase". Apoi, am descoperit marketing-ul, prin ceea ce eu credeam a fi o nesansa la vremea acea. Nu a trecut mult timp pana sa-mi dau seama ca, de fapt, era noroc chior. Aici am ramas si intentionez sa raman mult timp de acum inainte.
Mi-e dor de copilarie.Dar am mai scris despre asta aici. Imi aduc si acum aminte cum Little Bro vroia sa fie sofer de camion roz. Nu alta culoare, sa ne intelegem. Daca nu era roz, cadea toata treaba :) Am zis!
21 ianuarie 2008
Cand ma fac mare...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Ah, ce bine era cu banii din frunze. Cate puteai sa iti cumperi cu ei. De ar fi si acum asa... n-am mai avea vegetatie. :P
Habar nu aveam ca lucrezi in marketing. Eu lucrez in PR. Daca stiam mai demult, poate mai impartaseam din experiente ;)
Eu cel mai mult vroiam sa ma fac printesa :D si fatele meu pilot. Mie mi-a trecut repede. El a vrut sa dea la aeronautica si s-a trezit intre 2 palme de-ale mamei. A intrat la automatica si de atunci si pana azi isi blesteama zilele :D
Am reusit pana la urma, dupa 2 incercari esuate:D
Tomata - Clar ca n-ar mai fi vegetatie:) Toti pomii ar cheli subit :)
Silvia - O, lucrez in marketing si inca de vreo 3 ani. Dar ma feresc sa vorbesc despre asta pe blog pentru ca ma tem ca s-ar transforma dintr-un blog personal intr-unul dedicat marketingului. As putea sa vorbesc despre acest subiect ore intregi. Si nu m-as plictisi. Mi-ai dat o idee: poate o sa scriu din cand in cand si cate un post legat de marketing. Ma mai gandesc.
Alina - Am si eu o prietena care vroia sa fie printesa. Numai ca ea a crezut cu tarie multi ani ca asa va fi. Se si vedea peste ani, cu servitori. Isi dorea, in special, pe cineva care sa-i faca masaj. Dorinta asta o mai are si in zilele noastre:)
Trimiteți un comentariu