Pentru feminista din mine

POST NERECOMANDAT BAIETILOR

Dragele mele,

De cate ori pe zi va loviti de doze de misoginism ale colegilor, cunostiintelor, prietenilor sau, in cel mai rau caz, ale iubitilor? La mine, lucrurile astea sa intampla cu atat mai des, cu cat natura m-a inzestrat cu o podoaba capilara balaie ca spicul de grau si cu niste "inaintari" care nu pot trece neobservate. Si gata, mi s-a lipt eticheta "Blonda proasta si cu tate mari." Combinatia perfecta.

Ma certam odata cu un reprezentant demn al speciei masculine pentru un loc de parcare. Vina era a noastra, parcasem pe locul lui. Dar incercam sa-i explic ca nu intentionasem sa stam decat 15 minute si ca nu ar trebui sa reactioneze asa violent, pentru ca oricum plecam. Ei bine, mi-a trantit-o: "Eu nu stau de vorba cu femei!". Poftim??? De ce? Te temi ca ai putea sa nu le faci fata???

Mostre de misoginism se intalnesc la tot pasul. Sunt sigura ca ati auzit celebrele "Un barbat intelept nu isi contrazice nevasta. El asteapta pana o face ea singura" si "la inceput, D-zeu a creat pamintul si s-a odihnit. Apoi a creat barbatul si s-a odihnit. Apoi a creat femeia. Si nici barbatul, nici D-zeu nu s-au mai odihnit niciodata si nici nu o vor mai face in vecii vecilor".
Primul citat nu merita nici macar sa ne obosim sa cautam un raspuns, la al doilea va raspundem "Mai intai, D-zeu a creat Pamantul. Apoi, D-zeu a creat barbatul. S-a uitat la opera lui si s-a gandit: pot face ceva mai bun. Si a facut femeia" :)

Sa revenim la scopul initial al postului fiindca m-am cam luat cu vorba. SUNTEM RAZBUNATE! ABC a lansat "CASHMERE MAFIA", un serial despre femei puternice, un fel de "Sex and the city", doar ca femeile astea nu traiesc doar pentru barbati si nu vorbesc doar despre sex. Sunt femei in adevarul sens al cuvantului. Viata noastra inseamna mai mult decat relatii cu masculi si sex. Ei sunt o parte importanta a realitatii noastre, dar pe langa ei, mai avem si cariere, copii, prietene s.a.m.d.



Personajele principale sunt 4 femei care ocupa functii inalte in companiile in care lucreaza, au legaturi puternice in lumea afacerilor si incearca din rasputeri sa-si imbine cu succes carierele stralucitoare cu viata persoanala destul de complexa.

Cred ca asta e adevarata problema a femeilor din ziua de azi. Trebuie sa ne luptam cot la cot cu barbatii in cariera. In acelasi timp, trebuie sa fim mame si sa nu uitam, femei. Intr-un fel, avem responsabilitati duble fata de partenerii nostri. Ce imi place cel mai mult la acest serial este faptul ca le vedem pe fete la birou, muncind. Nu ca in "Sex an the City", unde fetele doar vorbesc despre munca lor, dar le vedem doar facand sex.

Fiecare dintre cele 4 are povestea ei. Bineinteles ca nu lipsesc nici barbatii, si nici relatiile sexuale. Si ce bine ca nu lipsesc. Doar ei adauga sarea si piperul in vietile noastrea. Chiar daca unii sunt misogini!

Imi place ca personajele nu sunt niste roboti cu cariera, au si slabiciuni, temeri, sufera din dragoste, fac totul pentru prietenele lor. "Cashmere mafia" merita, chiar si pentru iluzia pe care ne-o creeaza, ca intr-o zi vom fi si noi ca ele. Macar pentru 45 de minute.


Nu lasati vreodata un barbat sa se uite la acest serial! Nu va putea suporta adevarul.

Pana cand moartea sau altcineva ne va desparti...

Am aflat de curand ca mama unei prietene are amant. Ea nu stie si nici nu va afla de la mine. Nu cred ca e treaba mea. Eu nu as vrea sa stiu ca mama are pe altcineva.

Ceea ce m-a surprins pe mine e modul cum am reactionat eu. Nu am fost nici pe departe oripilata asa cum as fi fost cu cativa ani in urma. Nu am judecat-o de loc. Desi o cunosc pe aceasta femeie de ceva timp, recunosc ca nu m-as fi asteptat. Pur si simplu, nu pare genul de femeie care sa aiba curajul sa faca un asemenea gest. Eu, in loc sa o condamn, am admirat-o. Bravo ei ca are curajul sa lupte pentru fericire.

Inteleg si de ce nu divorteaza, de ce nu isi distruge familia si de ce nu o distruge si pe cea a amantului ei. Prea multi oameni ar suferi si doar ei ar fi fericiti. Au gasit solutia de mijloc. Societatea ar condamna-o instant, si doar pe ea nu si pe el. Cel mai probabil, si copiii ei ar respinge-o. Ar pierde tot ce a acumulat intr-o viata intreaga. Si asta doar pentru ca a vrut alt barbat in viata ei, altul decat cel pe care il alesese in tinerete.Trist, dar adevarat. Viata uneori ne pune si in asemenea situatii.

Indata ce ai devenit sotie si mama, incetezi sa mai fii femeie? Nu cred. Dar cum le impaci pe amandoua? E clar ca solutia ideala ar fi ca omul de langa tine sa iti implineasca toate nevoile. Dar ce te faci daca nu e asa? Ce faci daca peste 20 de ani iti dai seama ca iti doresti pe altcineva langa tine? Risti totul pentru iubirea ta? Sau nu?

Ma intreb: cum facem sa fim fericiti si impliniti, daca ceea ce ne dorim noi nu e in concordanta cu normele societatii? E chiar asa de condamnat sa ai un amant? Sau mai bine zis, e asa rau sa ai si un amant si sa iti mentii si o viata de familie? Cine stabileste ce e bine si ce nu? Nu ar trebui sa stabilim noi? Si sa nu ne pese de ce se susoteste la colt de strada? Dar cum sa facem asta? Cum sa fim fericiti, daca fericirea nostra ne e oarecum interzisa?


Ma intreb cum as reactiona eu daca as afla ca mama are un amant. Dar voi?

Mesaj pentru mama

...care mai nou imi citeste blog-ul:

Mami,
Eu tot nu inteleg cum ai reusit sa-mi gasesti blog-ul. Dar fiindca l-ai gasit si ai descoperit si lucruri care nu ti-au placut, te previn ca probabil or sa mai existe si altele. Eu stiu acum ca il citesti, dar asta nu inseamna ca o sa ma cenzurez. Sunt sigura ca o sa mai scriu despre familia noastra, despre membrii ei si despre ce imi place sau nu la ei. S-ar putea sa nu-ti placa deloc ce vei gasi aici. S-ar putea sa descoperi trasaturi ale mele pe care nu le stiai sau sa afli lucruri despre Cristi (Little Bro) care sa te surprinda intr-o mai mica sau mai mare masura.

Unul dintre motivele pentru care mi-am inceput blog-ul a fost ca, peste ani, privind inapoi, sa pot retrai anumite momente, mai placute sau mai putin placute. Nu o sa ma abtin sa vorbesc despre ele aici, doar pentru ca de azi inainte te voi avea ca cititor. Acum ai aflat adevarul si despre Zuri. S-ar putea sa mai afli si alte adevaruri. Nu-mi vin in minte acum, dar probabil mai sunt si alte povesti pe care nu le stii.

Iarta-ma pentru ce am scris si te-a suparat, pentru tot ce am facut si ai aflat de abia acum. Iarta-ma de pe acum, in avans, pentru toate relele pe care sigur le voi scrie despre toata lumea. Nu o fac cu rea intentie. Dar asta e locul meu. Locul in care imi vars nervii, imi impartasesc supararile, imi urlu fericirea si banalitatea vietii, imi astern gandurile si sentimentele. E coltisorul meu. Si e facut dupa sufletul meu. Si sufletul meu nu e mereu asa cum ar trebui . Nu vreau sa te dezamagesc, dar nu vreau nici sa ma cenzurez. Daca nu sunt asa cum ti-ai dori sau asa cum ti-ai imaginat, imi pare rau.


Deci? Ne asumam riscul?

Cand ma fac mare...

Tomata mi-a trimis o lepsa de muuuuult. De atunci, ma tot chinui sa-mi fac timp sa raspund la ea. Nu s-a putut pana azi...dar, mai bine mai tarziu, decat niciodata nu??


Cand ma fac mare...vreau sa ma fac vanzatoare, avocat, doctorita...si multe altele. Numai ca voi face marketing nu am prevazut. Devin nostalgica daca ma gandesc la copilarie. La partea aia a copilariei cand mi se parea ca a fi vanzator trebuie sa fie cel mai tare job din lume. Adica, serios acum, ce poate fi mai tare decat sa poti sa te servesti cu orice bomboana din magazin fara sa te rogi de mama jumatate de ora? Era unul din jocurile mele preferate. Vindeam pietre, crengute si cutii goale in schimbul unor bancnote-frunze. Cea mai mare parte a copilariei mi-am petrecut-o la bunici, desculta, in nisip. Mereu mi-a placut sa fiu vanzator, niciodata client. Imi placea sa numar banii, sa ma gandesc la modalitati noi de a face rost de marfa sau sa fac concurenta cu vecina sa vedem cine vinde mai mult.

Am avansat apoi. M-am facut doctorita. Numai ca prietenii mei nu vroiau sa se joace prea des jocul asta. Pentru ca pe ei nu-i lasam niciodata sa fie doctori. Eram numai eu. Ii consultam, ma miram, ma gandeam, analizam in detaliu si apoi dadeam diagnosticul. Le vindeam si medicamente si consultatiile mele costau tot timpul multe "frunze".

Pe masura ce cresteam, job-urile se diversificau, deveneau mai "pretentioase". Apoi, am descoperit marketing-ul, prin ceea ce eu credeam a fi o nesansa la vremea acea. Nu a trecut mult timp pana sa-mi dau seama ca, de fapt, era noroc chior. Aici am ramas si intentionez sa raman mult timp de acum inainte.

Mi-e dor de copilarie.Dar am mai scris despre asta aici. Imi aduc si acum aminte cum Little Bro vroia sa fie sofer de camion roz. Nu alta culoare, sa ne intelegem. Daca nu era roz, cadea toata treaba :) Am zis!

Praga

Sunt atatea de povestit despre Praga, incat nu stiu de unde sa incep. Tineti-va bine, urmeaza un post al naibii de lung.

Pentru mine, Praga e ca o babuta cu mii de povesti, dar nu o babuta oarecare, ci o babuta careia ii place sa asculte Verdi si Mozart, o babuta care inca mai pastreaza din aerul vremurilor in care era curtata de toti, dar care a tinut si pasul cu noutatile. As putea sa stau zile intregi sa ii ascult istorioarele si legendele si tot nu ar fi destul timp. Babuta asta miroase a langos si stie sa povesteasca istoria ca nimeni alta. O face atat de bine ca a ajuns sa-mi placa si mie, care nu sunt de loc pasionata de domeniu. Babuta te plimba pe strazi intortochiate, unde case cu acoperisuri galbene si rosii stau umar la umar, de unde rasar turnuri si turnulete la fiecare pas, pastrate parca cu sfintenie. Are atatea de povestit si vrea sa te duca in atatea locuri, incat ti-e imposibil s-o descoperi pe toata in doar cateva zile. Dar sa incepem cu inceputul:

Castelul Hradcany
Castelul Hradcany nu e un castel asa cum te-ai astepta. De fapt, nu e un castel in adevaratul sens al cuvantului, ci un complex de palate, biserici, curti, stradute si cladiri vechi, fiind cel mai mare din Europa. Cel mai important obiectiv al castelului e fara indoiala Catedrala Sf Vit, care domina intregul oras. Oriunde ai fi in Praga, nu trebuie decat sa te uiti in zare si ea e acolo, ca un soldat care parca apara orasul. A fost construita pe parcursul a aproape 600 de ani







Legenda spune ca in interiorul castelului ar fi locuit candva Kafka. Adevarul e ca aici, pe Aleea Aurarilor, la nr. 22, a locuit sora lui. Se spune ca el si-ar fi scris cateva opere in aceasta casa. Aleea Aurarilor e locul meu preferat din castel. N-as putea spune exact ce m-a atras cel mai mult: casutele alchimistilor care cautau candva piatra filozofala, mirajul creat de povestea cu Kafka, modul cum totul a fost pastrat. O imagine face mai mult decat 1000 de cuvinte, asa ca:







Podul Carol
Podul Carol face legatura intre Castel si P-ta Veche a orasului. Noi am avut mult prea putin timp pentru a-l vizita, dar in postul asta nu mai scriu nimic despre proasta organizare a excursiei noastre. Podul este strajuit pe o parte si pe alta de 36 de statui,reprezentand sfinti si personaje biblice. Toti mestesugarii, negustorii si pictorii prezenti aici contureaza o atmosfera de talcioc. Legenda spune ca Sf. Nepomuk ar fi fost aruncat de pe acest pod pentru ca a refuzat sa divulge spovedania reginei Ioana. In locul in care a fost aruncat a fost construita o statuie din bronz si turistii sau aici la coada pentru a arunca un banut si a-si pune o dorinta. Noi n-am avut timp!!!

Piata Veche
Piata veche este inima orasului si atmosfera de aici este coplesitoare. Sunt amestecate caldiri de sute de ani, cu biserici si cafenele, pub-uri. Turistii misuna intr-o parte si-n alta, muzicienii ii invita la dans, negustorii ii imbina cu diferite specialitati cehesti si suveniruri, e o forfota de nedescris si totusi parca e liniste.







Ceasul astronomic din Turnul Primariei Vechi este unul dintre cele mai importante puncte de atractie din Praga. La fiecare ora fixa, 2 usi mici din fatada ceasului se deschid, pentru a face loc unor figurine care ii reprezinta pe cei 12 apostoli.


Cartierul Evreiesc
Cartierul evreiesc e renumit pentru modul in care au fost pastrate sinagogile. Pacat ca in interiorul sinagogii Klausen, de langa Cimitirul Evreiesc, nu era admis fotografiatul. Aici, pe pertii sinagogii sunt scrise numele a zeci de mii de evrei care au murit in timpul Holocustului. Nu stiu daca va puteti imagina cum arata interiorul acesteia; pe fiecare centimetru disponibil sunt gravate numele tuturor acestor evrei, de ti se zbarleste pielea pe tine.
In cimitirul evreiesc sunt ingropati zeci sau chiar sute de mii de morti, intr-un spatiu destul de restrans. Abia dupa ce ne-a fost explicat ca evreilor nu le este permis sa-si dezgroape mortii am inteles ca mortii au fost ingropati unii peste altii, in aproximativ 12 straturi. La suprafata, au ramas doar pietrele funerare, inghesuite in numar mare la fiecare mormant. Asa se explica si diferenta de inaltime dintre cimitir si strazile din jur. Brrrrrrrrr




Au mai fost si alte locuri pe care le-am vazut, dar va las sa le descoperiti si singuri. Asta pentru ca deja m-am lungit prea mult, mi-e teama sa nu devin plictisitoare si inca mai trebuie sa va povestesc de un loc. De el o sa va spun, pentru ca nu e pe lista obiectivelor turistice din Praga.

The Globe bookstore and cafe. Nu mergeti aici daca nu va place sa cititi. Nu merita efortul. Daca insa, aveti o pasiune pentru carti, acesta e "the place" in Praga. Este o cafenea - librarie cum imi place mie sa-i spun, dar de fapt e mult mai mult de atat. Aici veti gasi atmosfera englezeasca de demult, veti gasi tineri stand cu orele in fata unei carti la bar si veti gasi carti pe care nu le gasiti in Romania. Atmosfera e intima, confortabila si spatiul e impartit in 2: libraria si cafeneaua. Desi ocupa un spatiu relativ restrans, libraria reuseste sa adune la un loc clasici si contemporani, fictiune si non -fictiune, carti despre stiinta si carti cu si despre homosexuali. E singura librarie pe cre o stiu in care clasicii sa fie muuult mai ieftini decat cartile chick-lit. Nu stiu cat de bine sau rau e asta, cert e ca daca va plac clasicii, vreti sa ii cititi in limbile lor si mai vreti sa-i cumparati si ieftin, aici trebuie sa mergeti. Ca exemplu, eu am cumparat Marile Sperante cu echivalentul a 120 000 de lei vechi. A, si inca o chestie, personalul din librarie chiar stie sa dea sfaturi cu privire la carti. Ma intreb cati dintre cei de la Diverta ar fi in stare sa emita o parere argumentata despre un scriitor, la cererea unui client. My guess is ca nu prea multi.

Tot aici, la The Globe se mananca bine si rezonabil la pret. Aici am mancat cea mai buna mancare din toata vacanta noastra. Eram inconjurati de tineri care citeau, fie presa, fie carti, altii care se jucau Scrabble - toate puse la dispozitie de The Globe. Exista si la noi un asemenea loc???

Una peste alta, Praga merita vazuta. Dar nu mergeti sa o vedeti in graba, nu va veti alege cu mare lucru. Sunt necesare cel putin 4 zile, ca sa va faceti o idee, si asta daca nu puneti la socoteala si shoppingul.